3,294 matches
-
În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neașteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorință teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea! Voia să se descătușeze de iubirea ei pentru acel hoț, voia să se dăruiască pe această bancă, cu toată
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
Nu am țară câtă țară Știu că trebuie să am, Dinăuntru și de-afară Cu hotare de haram Și cu lanțuri ne-nfierară. Nu am țară câtă vreme Vremile când lup eram Și nu câine care geme Au trecut și-n jug și-n ham Că rămân am a mă teme... Nu am țară câtă jale Pentru râu am, pentru ram, Pentru frații ce în cale Pribegind îi întâlneam De la Nistru mai la vale. Nu am țară
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
de luni întregi. Se apropia Crăciunul și suferința copilului meu mă sleise de ultima fărâmă de putere. Spitalul de copiii este cel mai urât loc ce poate exista în lume. Pe pătuțuri mici, îngerașii încarcerați în perfuzii, amețiți de medicamente, gemând de dureri neștiute nici măcar nu te privesc. Îi simți că trăiesc doar prin ochii mamelor care sunt veșnic oboșiți, îngroziți de ceea ce ar putea urma... Și Crăciunul se apropia...simțeai asta văzând pregătirile făcute de cadrele medicale care se străduiau
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
2013 Toate Articolele Autorului plouă pe geamuri, plescăie-agale, între noi doi, o pâlpâire, tăceri regale. vino să cădem în brazde, să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de jad va fi. alunecă liniștea în aleluia, tremură lutul din noi, visele ne cad în sânge, amintirile-n noroi. marți, 19 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: frunză de mim
FRUNZĂ DE MIM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363138_a_364467]
-
dumnezeirea. Cei Trei sunt Unul singur". Dumnezeu se găsește într-o uni¬tate de ființă, dar ființa divină există printr-o pluralitate ipostatică, care face ca fie¬care persoană divină să-și mențină caracterul ei personal în unitatea ființială. Atin¬gem aici izvorul însuși al sobornicității. Biserica prezintă în ființa ei caracterul antinomic al unității în Iisus Hristos și al pluralității de ipostasuri. Taina sobornicității Bisericii se realizează în pluralitatea conștiințelor personale, ca un acord de unitate și pluralitate, după modelul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ANII RUGINESC Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Anii ruginesc, obosesc de trudă, merg încovoiați și gem dacă-i doare, însă ești înfrânt doar când viața crudă zace-n uitare. Alții vin la rând dându-te deoparte și dorind să pleci fără-a te întoarce, abia așteptând ca-n luntrele-ți sparte să se îmbarce. Mai cârpești
ANII RUGINESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368327_a_369656]
-
dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul./ Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer,/ dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.” Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Acasă > Poezie > Cântec > MIREASĂ MUTA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe o cărare care geme De iarbă deasa, ca un scut, Venea domol, din vreme-n vreme, Un trubadur necunoscut. „Tu îmi apari, mijind, măiastra, În calea mea, ca o săiastră!” Să-mi faci din murmur o chitară, Să-mi cânte-amoruri din folclor Și-n
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
ofilește doru-n drumul către tine Atunci când pribegește singur pe cărări, Iar chipu-ți șters, fără de gând când vine, Îl văd împrăștiat în cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și văd și cerul roșu curs printre cuvinte, Pădurile cum gem prin frunze doruri, Iar eu când scriu, nimic nu am în minte. Pe pajiști verzi, văd pete mari de soare Cum dogorăsc și crudul din viile culori, Iar țărâna de pe șesuri cum absoarbe Răniții pași desculți, din care curg sudori
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
doarme, ori... nu ne putem pronunța. Discutăm în permanență cu cea conștientă... pentru a o menține cu un psihic bun. Nu avem posibilitatea sa ajungem la ei în niciun fel... În al doilea autoturism este o femeie singură. Se aude gemând. Într-un moment de luciditate, întrebată fiind cu cine este, a răspuns că este singură... Se pare că este medic, dar nu suntem siguri. Nu putem ajunge la mașină pentru că este toată acoperită de crengi grele, foarte bogate în ramuri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
de vis privesc în ochii tăi și văd în ei licărind mii de stele cu umbre de vis sufletul tău - o ruga de șoapte se-nalță spre cer din abis gură ta - o dorință ce murmură-n versuri trupul îți geme aprins de un foc nepermis 9 hije ëndrrash shikoj në sytë tu dhe po shoh në to și vezullojnë mijëra yje me hije ëndrrash shpirti yt - një lutje pëshpëritjesh nga humnera lartësohet drejt qiellit goja yte - një dëshirë që murmuron
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
să fiu cu toate-n ton:De șpagă , de corupție, de pile,De gropi, ce nu au loc nici pe trotuar,Și de-ar fi fost măcar parlamentar,Cu el toate mergeau ca pe șenile,Nici pomeneală, criză, faliment(!) Industria gemea, agricultura,Și n-ar fi existat harababura,Pe cât era ‘mnealui de competent;Luai apoi, de-afară, un taxiu,Iară șoferu,-n drum, pe scurtături,Cât a condus, printre înjurăturiMi-a explicat, pe toate să ... Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,Eram
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
În pământul dacic, străvechi, am săpat, să scot ceva mai nou, cu uneltele strămoșilor, vechi, cuvintele de aur - lingou. Am tras în ele cu săgeți; le-am disipat în poeme, în rame prinse pe pereți ca un suflet rănit, care geme. L-am întrebat pe Dumnezeu unde pot să le mai pun? Răspuns: „Numai în visul tău. Acolo ard grămezi în scrum”. Nu poți struni un timp oarecare cu toată tăria ta de poet; dar, am descoperit, cu stupoare, că cititorii
DESCOPERIRE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368060_a_369389]
-
să fugi, iubitule, spre ceruri Dacă-mi promiți că și la anul vii. 7. Țara lui Moș Crăciun E muntele ascuns azi sub ninsoare Un soare-ndepărtat atârnă pe catarg Nici vulturii n-au poftă să mai zboare Natura-ntreagă geme azi sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții înfioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Umoristic > ACATISTE...! Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului Piața părea că geme de bogăția, prospețimea și frumusețea produselor etalate pe tarabele aliniate. Prin acoperișul uriaș, lumina soarelui pătrundea pe ici-pe colo. Lume multă, marfă multă, cerere mare, bani puțini! Se căutau produsele românești, fie că era vorba de ridichi de lună, salată
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins De sânge cald de înger Pe albul florii roșu nins De stropul ca de sânger. Și-n fibrele-i când i-a pătruns I-a dat puteri să-nvie Cu viață și iubire uns
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PARFUMUL IUBIRII Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Când umbre zălude-nserarea o cheamă Iar soarele-mi fură parfumul iubirii Din suduri cuvântul începe să geamă Un nume rostind ca dar nemuririi. * Purtându-l pe aripi la poartă-l așează Un vânt jucăuș ce îți fur-un sărut Să știi că de-aici un suflet veghează Și cuvântul în versuri îl așează ca scut. * În vise
PARFUMUL IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367491_a_368820]
-
Stihuri > Momente > PLOUĂ CU GHEAȚĂ PESTE MORMINTE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului plouă cu gheață peste morminte în turlă un clopot se dă peste cap ies aburi din cripte și gem oseminte cu barda de parcă lovește-un casap smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
niște perciuni zburliți cu părul cărunt. Mâna lui păstra umiditatea vâscoasă a unei băuturi răcoritoare, cumpărată cu puțin timp în urmă la automatul din vecinătate, cu toate că și-o ștersese, înainte de a mi-o întinde, de turul șortului. Apoi se așezase gemând lângă mine. Nu stau mult, îmi spusese, parcă scuzându-se de prezența sa, doar până vine nevastă-mea, ne-am dat întâlnire în dreptul acestei relicve. Face cumpărături înainte de întoarcerea acasă, ca femeile, pe mine nu mă mai prea țin nervii
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
cum de i-a dus-o Anica, soră-sa, în casă? Iată, iată, se pare că te-am făcut curios de-a binelea, observase cu un zâmbet larg Cucaras, după ce, ascultându-mi sfatul, își reluase locul lângă mine, sprijinindu-se gemând de lemnul mâncat de soare și de ploi al popicăriei dindărătul nostru. Și eu care crezusem că, împins de păcătosul meu obicei de a mă întinde la vorbă, îmi răceam gura de pomană. Și Lolita, oftase cu nostalgie, mă asculta
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
traseul s-a parcurs parcă într-o clipită. Am fost întâmpinați de artist și s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri. S-au scris multe impresii în cartea de vizită și, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Gișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUPERLUNA Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUPERLUNA Pe cerul nostru-i luna cea mai mare, Dar nu mai mult ca inima rănită, Ce sângerează, geme și palpită Și știe numai ea ce dor o doare. Poate să fie iarăși părăsită Pe-o stâncă-ntunecată, lângă mare, Străpunsă de-o săgeată fără soare, De fiere și de ură-nvinețită. Dar tot mai arde-o flacără plăpândă, Chiar dacă
SUPERLUNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367567_a_368896]
-
va ști să mute munții sub care azi sunt învins. Dar lasă-mi, Doamne, mintea de-acuma și Te asigur că iarba mea n-o să mai știe ce este bruma, doar sfânta rouă va sta pe ea. Nu voi mai geme plin de tristețe, ci voi surâde încrezător știind că noua mea tinerețe e plămădită din viitor. Nu-mi pasă Merg înainte, nu mă mai sperii că viața-mi cere mai mari dobânzi, că-n ale sale crunte siberii mișună-n
RUGÃ NU-MI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367594_a_368923]