3,055 matches
-
pe aceeași poziție pe perechea de cromozomi omologi) pot fi ocupați de versiuni identice sau diferite ale genei, versiuni numite alele. În cazul în care cei doi loci omologi sunt ocupați de versiuni identice ale genei, organismul este "homozigot" pentru genă respectivă. În cazul în care pe cei doi loci omologi se găsesc alele diferite, organismul este "heterozigot". Alelele diferite apar ca urmare fie a mutațiilor fie a recombinării între alele prin "crossing-over". La unele organisme diploide modul de determinare a
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
alela sălbatică ("wild type" în engleză), se realizează print-un mecanism de câștig de funcție: Recesivitatea unei alele mutante față de alela normală, numită și alela sălbatică (wild type în engleză), se realizează print-un mecanism de pierdere a funcției: O genă poate determina unul sau mai multe caractere, alele mutante putând determina variante ale caracterului sau caracterelor respectiv(e). În cazul în care caracterul se manifestă identic atât la indivizii homozigoți pentru alela normală cât și la cei heterozigoți (ce au
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
Popularizarea Științei „Charles Simonyi” din cadrul Universității Oxford, din anul 1995 până în anul 2008, în prezent se află în fruntea Fundației pentru Rațiune și Știință. Richard Dawkins s-a afirmat pentru prima dată în anul 1976, odată cu publicarea primei sale cărți, "Gena egoistă", care promova o concepție despre evoluție centrată pe genă, și a introdus în vocabular termenul de "memă", contribuind astfel la întemeierea domeniului "memeticii". În 1982 a adus o importantă contribuție la dezvoltarea științei evoluției prin teoria sa, prezentată în
Richard Dawkins () [Corola-website/Science/303137_a_304466]
-
până în anul 2008, în prezent se află în fruntea Fundației pentru Rațiune și Știință. Richard Dawkins s-a afirmat pentru prima dată în anul 1976, odată cu publicarea primei sale cărți, "Gena egoistă", care promova o concepție despre evoluție centrată pe genă, și a introdus în vocabular termenul de "memă", contribuind astfel la întemeierea domeniului "memeticii". În 1982 a adus o importantă contribuție la dezvoltarea științei evoluției prin teoria sa, prezentată în cartea "Fenotipul extins" ("The Extended Phenotype"), conform căreia manifestările fenotipice
Richard Dawkins () [Corola-website/Science/303137_a_304466]
-
Kineret , anakinra , este o copie a proteinei umane naturale numită „ antagonistul receptorilor de interleukină- 1 uman ” . Substanța este produsă printr- o metodă cunoscută sub denumirea de „ tehnologia ADN- ului recombinant ” : aceasta este produsă de o bacterie care a primit o genă ( ADN ) , devenind astfel capabilă de a produce anakinra . Anakinra de substituție acționează în același mod ca proteina naturală . 7 Westferry Circus , Canary Wharf , London E14 4HB , UK Tel . ( 44- 20 ) 74 18 84 00 Fax ( 44- 20 ) 74 18 84
Ro_556 () [Corola-website/Science/291315_a_292644]
-
Prin alelă (de la grecescul αλληλος, "allelos") se înțelege una din multiplele forme pe care le poate avea o genă. În genetica clasică termenul "alelomorfă" se folosea pentru a descrie diversele forme ale unei gene, detectate ca fenotipuri diferite. În genetica modernă alelele sunt înțelese ca fiind secvențe ADN alternative, cu același locus (poziție fizică), care pot determina sau nu
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
orice variație în secvența moleculei de ADN poate fi considerată ca reprezentând o alelă, indiferent dacă această variație este localizată într-o regiune codantă sau nu și indiferent dacă participă sau nu la realizarea unui fenotip, fie normal sau anormal. Gena este un segment specific al moleculei de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau de ARN (acidul ribonucleic) care determină sinteza unui lanț polipeptidic specific și determină expresia fenotipică a unui caracter. Gena structurală este formată din secvențe codante numite „exoni” (secvențe a
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
sau nu la realizarea unui fenotip, fie normal sau anormal. Gena este un segment specific al moleculei de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau de ARN (acidul ribonucleic) care determină sinteza unui lanț polipeptidic specific și determină expresia fenotipică a unui caracter. Gena structurală este formată din secvențe codante numite „exoni” (secvențe a căror informație se regăsește în proteina codată) și din secvențe necodante numite „introni”. Numărul exonilor diferă de la genă la genă. Distanța dintre gene se măsoară în morgani (un centimorgan - cM
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
sinteza unui lanț polipeptidic specific și determină expresia fenotipică a unui caracter. Gena structurală este formată din secvențe codante numite „exoni” (secvențe a căror informație se regăsește în proteina codată) și din secvențe necodante numite „introni”. Numărul exonilor diferă de la genă la genă. Distanța dintre gene se măsoară în morgani (un centimorgan - cM - reprezentând un procent de recombinare de 1% între cele două secvențe), unitate de masură a distanței genetice numită astfel în onoarea geneticianului american Thomas H. Morgan, autorul teoriei
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
lanț polipeptidic specific și determină expresia fenotipică a unui caracter. Gena structurală este formată din secvențe codante numite „exoni” (secvențe a căror informație se regăsește în proteina codată) și din secvențe necodante numite „introni”. Numărul exonilor diferă de la genă la genă. Distanța dintre gene se măsoară în morgani (un centimorgan - cM - reprezentând un procent de recombinare de 1% între cele două secvențe), unitate de masură a distanței genetice numită astfel în onoarea geneticianului american Thomas H. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
recombinare de 1% între cele două secvențe), unitate de masură a distanței genetice numită astfel în onoarea geneticianului american Thomas H. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a eredității. Transmiterea de la o generație la alta a caracterelor ereditare determinate de o singură genă are loc conform legilor eredității descoperite de Gregor Mendel. Genele sunt poziționate pe cromozomi, poziția fiecărei gene fiind numită locus (la plural loci). Cei doi loci omologi (loci situați pe aceeași poziție pe perechea de cromozomi omologi) pot fi ocupați
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
alele diferite, organismul este heterozigot. Alelele diferite apar ca urmare fie a mutațiilor fie a recombinării între alele prin "crossing-over". Alelele pot fi clasificate după mai multe criterii : O situație deosebită o reprezintă prezența de variante patogene multiple pentru o genă dată. Aceste variante pot fi considerate ca variante alelice din punct de vedere funcțional deoarece toate determină modificarea caracterului determinat de gena respectivă. Din punct de vedere structural însă, ele nu sunt în mod real alelice deoarece mutațiile sunt situate
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
fi clasificate după mai multe criterii : O situație deosebită o reprezintă prezența de variante patogene multiple pentru o genă dată. Aceste variante pot fi considerate ca variante alelice din punct de vedere funcțional deoarece toate determină modificarea caracterului determinat de gena respectivă. Din punct de vedere structural însă, ele nu sunt în mod real alelice deoarece mutațiile sunt situate pe poziții diferite. Prin recombinare (fie recombinare cromozomică - "crossing-over"- în meioză, fie conversie genică) pot apărea variante noi ale genei care să
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
pseudoalele. Frecvența de recombinare între cele două pseudoalele este direct proporțională cu distanța fizică ce separă cele două mutații: cu cât este mai mare (respectiv cu cât numărul exonilor genei este mai mare și cu cât regiunea genomică ce conține gena este mai mare), cu atât probabilitatea unei recombinări devine mai mare. Numărul și frecvența alelor unui locus sunt variabile atât de la o populație la alta cât și în timp, în interiorul aceleiași populații, depinzând de istoria evolutivă a populației respective. Fenomene
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
a avea un copil bolnav este de 25% (1/4), deci în populația generală probabilitatea nașterii unui copil bolnav este produsul dintre probabilitatea căsătoriei între doi heterozigoți "Aa" și probabilitatea apariției genotipului "aa": adică valoarea determinată de studiile epidemiologice. O genă participă la realizarea unuia sau mai multor caractere, alelele mutante putând determina variante ale caracterului sau caracterelor respectiv(e). În cazul în care caracterul se manifestă identic atât la indivizii homozigoți pentru alela normală cât și la cei heterozigoți (ce
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
viticultură au descoperit că "mutații independente și extrem de rare din două gene ["VvMYBA 1" și "VvMYBA 2"] [din struguri roșii] produc o singură viță-de-vie albă, care este părintele aproape tuturor varietăților de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutații, majoritatea strugurilor ar fi rămas roșii și astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi." Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat, de descoperirea unui depozit improvizat de vin, vechi
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
The Dark Secret of Harvest Home" (1978) și în filmul "Moarte pe Nil" (1978). Pentru cea mai mare parte a carierei sale ce avea să urmeze, Davis avea să lucreze în televiziune. A primit un premiu Emmy pentru "" (1979) cu Gena Rowlands, fiind nominalizată pentru interpretările din "White Mama" (1980) și "Little Gloria... Happy at Last" (1982). A mai interpretat și roluri secundare în alte două filme Disney: "Muntele vrăjitoarei" (1978) și "Pândarul din pădure" (1980). Numele lui Davis a devenit
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
in primele ore fără vedere si fără blana. Timp de aproape 3 săptămâni sunt dependenți de laptele matern, iar către 3 săptămâni, după sevraj, încep sa devina autonomi. Șoriceii comunica cu șoricioaica-mama prin ultrasunete. Exista șoareci modificați genetic deficienți de gena care controlează proteina "FOXP2" responsabila de emiterea ultrasunetelor. Speranța de viată a șoarecelui de casa este de 2 - 3 ani.
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
grave complicații sunt defecte la nivelul sistemului cardio-vascular (vâlvele inimii și aorta). Boala poate afecta, de asemenea, plămânii, ochii, sacul dural în jurul măduvei spinării, scheletul și palatului dur. Afecțiunea este determinată de mutații ale genei "FBN1", situată pe cromozomul 15, genă care codifică o glicoproteină numită fibrilina-1. Fibrilina este esențială în formarea fibrelor elastice ale țesutului conjunctiv. Fără suportul acestui element, țesutul conjuntiv este slăbit, care duce la afecțiuni grave. Oamenii au o pereche de gene "FBN1", boala fiind determinată de
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
și prezența câteva din caracteristicile clinice ale sindromului Marfan. În 1968, Hugh Bentall a realizat o intervenție chirurgicală prin care a înlocuit aorta ascendentă și vâlvă aortica la un pacient care suferea de această boală, intervenție care îi poartă numele. Genă a cărei mutații determina boală a fost identificată prima dată de Francesco Ramirez la Mount Sinai Medical Center din New York în 1991. Manifestările clinice ale sindromului Marfan sunt variabile, atât între membrii aceleiași familii (care prezintă aceeași alela mutanta) că
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
apărare al organismului ) . Interferonii alfa pot bloca , de asemenea , înmulțirea virușilor . Interferon alfa- 2b conținut de ÎntronA este produs prin tehnologia cunoscută sub numele de „ tehnologia ADN recombinant ” : interferonul alfa- 2b este obținut dintr- o bacterie care a primit o genă ( ADN ) , care o face capabilă să producă această substanță . Înlocuitorul interferon alfa- 2b acționează în același mod că și interferonul alfa produs în mod natural . Cum a fost studiat ÎntronA ? Deoarece interferon alfa- 2b a fost administrat în tratarea unor
Ro_493 () [Corola-website/Science/291252_a_292581]
-
-S. Deși bacteriile fuseseră omorâte, AND-ul a supraviețuit procesului de încălzire și a fost preluat de unele bacterii din tulpina II-R. ADN-ul tulpinii III-S conține genele care duc la formarea capsulei protective de polizaharide. Echipate cu această genă, unele bacterii din fosta tulpină II-R au devenit protejate de sistemul imunitar al gazdei, ceea ce a dus la septicemie și moartea acesteia. Natura exactă a principiului transformării (și anume, ADN-ul) a fost verificată în experimentele Avery-McLeod-McCarty și Hershey-Chase.
Experimentul lui Griffith () [Corola-website/Science/314176_a_315505]
-
20 ) 74 18 84 16 E- mail : mail@ emea . europa . eu http : // www . emea . europa . eu © European Medicines Agency , 2008 . Reproduction is authorised provided the source is acknowledged . ului recombinant ” : ele sunt formate de o levură care a primit o genă ( ADN ) , devenind astfel capabilă să producă proteinele L1 . Sunt asamblate în „ particule asemănătoare virusului ” ( structuri care se aseamănă cu HPV , pentru a putea fi recunoscute mai ușor de organism ) . După vaccinare , sistemul imunitar este capabil să producă rapid anticorpi , atunci când
Ro_955 () [Corola-website/Science/291714_a_293043]
-
utilizat ca înlocuitor al C1 inhibitorului absent , corectând astfel deficitul și reducând inflamația și tumefacția care determină angioedemul . Substanța activă din Rhucin este produsă utilizând „ tehnologia ADN- ului recombinant ” : este extrasă din laptele iepurilor cărora li s- a inserat o genă ( ADN ) care le permite să producă proteina umană în laptele lor . Ce documentație a prezentat societatea în sprijinul cererii sale adresate CHMP ? Efectele Rhucin au fost mai întâi testate pe modele experimentale înainte de a fi studiate pe pacienți umani . Rhucin
Ro_921 () [Corola-website/Science/291680_a_293009]
-
de substituție care este foarte asemănătoare cu insulina produsă de pancreas . Substanța activă conținută de Optisulin , insulina glargin , este produsă prin metoda cunoscută sub denumirea de „ tehnologia ADN- ului recombinant ” : aceasta este produsă de o bacterie care a primit o genă ( ADN ) , care o face capabilă să producă insulină glargin . Insulina glargin este foarte puțin diferită de insulina umană . Diferența constă în absorbția mai lentă și mai regulată în organism după injectare și în durata mai lungă de acțiune . 7 Westferry
Ro_749 () [Corola-website/Science/291508_a_292837]