56,083 matches
-
istoria dinainte de internet. În acest context, nu știu cât interes va mai exista pentru istorie. Sunt și voci care spun că Europa e ceva ce facem noi astăzi și că nu e cazul să ne raportăm la nesfârșit la trecut. - Ceva de genul: dorim Europa, deci trebuie să existe ! Numai că nu întotdeauna lucrurile ies așa cum ni le dorim. - Până la urmă, asta este istoria: un complex de condiții materiale, care reprezintă partea de inerție, iar pe de altă parte, tot ceea ce avem noi
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
la alta, de la un personaj la altul. Piesa nu e un basm, este o realitate dură făcută din situații diferite și voci diferite, cu un extraordinar impact, care nu te pot lăsa indiferent, repet, chiar dacă vibrezi sau nu cu acest gen. Marius Manole este plat și uniform, deși acumulările sînt teribile. Ca și faptele lui. Antoaneta Zaharia în Olga, sora lui, se contaminează pe ici, pe colo, de rostirea falsă și de platitudini, se situează uneori în trena personajului principal pe
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
după ce a fost dovedit ca plagiator să poată preda studenților de la Universitatea de Medicină și Farmacie din București. Iată ce părere are editorialista despre repunerea în drepturi a lui Mircea Beuran: “Multe sînt cu putință în România. Puține mîrșăvii de genul spălării de păcate a dr. Beuran sînt însă atît de periculoase. În acest caz tipic de sfidare și batjocorire a adevărului, a probității etice și științifice se regăsesc toate ingredientele crimei morale. Asta pentru că, reabilitîndu-l pe Beuran, nu reabilităm un hoț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
februarie 2003, ziua în care la Paris, după cum menționează, a început să le scrie. Iată o inițiativă surprinzătoare a prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A privit cu neîncredere către această îndeletnicire, considerând că denotă de fapt o insuficiență. Ar fi un semn, până la urmă, de
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
ficțiune decât de literatura de memorii și de jurnale. Discutabile, în sensul că pot genera discuții, dar nu mă refer la ele prima dată, sunt teoriile recurente ale lui N. Breban despre inaptitudinea pentru roman a prozatorului român, „supraperformant” în „genul scurt, schiță, nuvelă” („de la Negruzzi la Caragiale și Șt. Bănulescu sau Eliade”), ceea ce l-a și mobilizat pe autorul Memoriilor de acum să se dedice „proiectelor ample, de mari construcții și mai ales de roman în sensul cel mai ambițios
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
la Hortensia Papadat-Bengescu, de la Camil Petrescu la Mircea Eliade, căruia i se uită romanele și este trecut „doar” printre nuveliști sau chiar până la puțin cunoscutul Dinu Nicodin, autorul romanului monumental Revoluția, din 1943. Sigur că este oricând binevenită pledoaria pentru “genul proteic”, patetică și inspirată cum este, în Memorii, aceea a lui Nicolae Breban, de pildă atunci când face o comparație din perspectivă “urbanistică” între nuvelă și roman, acesta din urmă impunându-se prin complexitate și amploare. „Dacă putem compara nuvela cu
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
coordonat de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile”: „În chip fatal, o listă de doar o sută de magnifici ai tuturor genurilor omite condeie dragi unuia sau altuia, pînă la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel, că, pe cînd în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
mondială Porgy&Bess din Viena. Sub conducerea lui Christoph Huber, aici stagiunea concertistică e permanentă. O inteligentă politică managerială aduce pe scena unui fost cinematograf special recondiționat atât muzicieni legendari, cât și pe cei care contribuie actualmente la configurarea esteticii genului. Decizia fără precedent a lui Huber de a gira o Săptămână a Jazz-ului Românesc, sub titulatura Step Across the Border: Romania, nu era deloc lipsită de riscuri (îndeosebi financiare). Însă actul său de curaj a fost recompensat de un
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
mostre savuroase de gîndire tîmpă sau naivă; indispuși sau pur și simplu nedumeriți, “glimbocanii” lasă, fără voia lor, să se înțeleagă că ceva (totul?) nu merge bine în mecanica proletar-rurală a comunei. Emițător al unor panseuri entuziaste de filosofie zootehnică (gen “Creșterea vitelor e o meserie foarte antrenantă” -p. 21- sau “Vita-i ființă gingașă” -p. 22), veterinarul Naslău Pavel critică, fără să-și dea seama, zootehnia comunistă (planificată greșit, mecanizată ineficient și lipsită de cea mai elementară grijă față de animale
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
le cîștiga încrederea și a-i trage de limbă mai ușor; astfel, pe lîngă faptul că le transcrie numele în manieră comunistă (întîi numele de familie, apoi prenumele, ca la catalog sau pușcărie), el le mai pune și întrebări arierate, gen: “Ce etate aveți?” (p. 34) Adept teatral al jocului de-a solidaritatea cu oligofrenii, “reporterul” știe să se bage pe sub pielea “interlocutorilor”, făcînd în același timp discret cu coada ochiului cititorului. În fond, comedia “reportajului pe teren” are și ea
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
lucrează la Hollywood și are, ca tot omul, o copilărie - din fericire, nu tot traumatizantă, ci “bando-desenantă”. Mai bizar e cum a ajuns Eric Bana să-l joace pe Banner: pentru că numele lor rimează? Ar fi singura explicație: Bana are genul acela de “expresie” cu care-ar putea juca și un personaj de bandă desenată, și un personaj de bandă desenată... Dar un savant?! OK, Jennifer Connelly a mai jucat o soție de savant nebun (în O minte sclipitoare), așa că se
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
comic, adesea... Excelent realizat, cu cîteva găselnițe bune (ecranul multiplu) și o scenă într-adevăr uluitoare - confruntarea dintre Banner și tatăl său (Nick Nolte), ce pare să refacă Universul -, Hulk suferă de pe urma pariului pe care și l-a impus: amestecul genurilor. Sînt amestecate, ce-i drept, dar greu de digerat. Liga (The League of Extraordinary Gentlemen) a avut, se pare, cronici proaste și încasări și mai proaste atunci cînd a ieșit pe ecranele americane... Mi-e greu să înțeleg de ce: gustul
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
Nikos Kavvadias, Pinelopi Delta), dar și străini (italianul Giuseppe Ungaretti sau englezul E. M. Forster). Un titlu de referință în bibliografia Kavafis rămîne Viața și opera lui K. P. Kavafis, apărut la editura ateniană Metaihmio sub semnătura a doi profesioniști ai genului: Dimitris Daskalopoulos și Maria Stasinopoulou (semnatară, în 2001, a Cronologiei Yorgos Seferis). Prima amplă cronologie redactată pe baza Arhivei Kavafis (a cărei studiere autorul a preluat-o de la Y.P. Savvidis, primul ei deținător și atent cercetător), lucrarea pune la
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
vocilor depășește 12 000) este structurat în patru mari secțiuni: (A). Opera lui Kavafis (ediții de sine stătătoare și publicări izolate, de orice fel, ale operelor lui - poeme, texte în proză, scrisori, însemnări), în ordine strict cronologică, fără clasificări pe genuri; (B). Traduceri ale operei kavafice, fie în ediții independente, fie în lucrări cu caracter antologic sau apariții fragmentare (selectiv); (C). Iconografia Kavafis (care înregistrează materialul iconografic de orice fel referitor la poet și la familia sa); a patra parte, (D
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
a fi, nu mi se cuvin atribuite mie, bineînțeles, ci autorilor la care mă refer. Eu nu fac altceva decît să înregistrez obiectiv judecățile, precumpănitor favorabile, dar unele și negative, de care am dat în relatările călătorilor și în celelalte genuri de texte. Mă întreb cine mi-a făcut reproșuri într-un sens sau altul. Cartea a primit, numai pentru originalul german, peste 40 de recenzii, toate - fără nici o excepție - foarte pozitive, multe provenind de la autori români. Iar în ceea ce privește traducerea, nu
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
niște caricaturi de oameni politici. Foarte inspirată (și deloc puerilă) este ideea de a le adresa la sfârșit câte o întrebare referitoare la domeniul lor predilect de activitate. Au fost și câteva întrebări mai puțin relevante, de tip enciclopedic, de genul celei care l-a făcut să se fâstâcească pe Traian Băsescu (cine este autorul versurilor imnului de stat al României). Cele mai multe însă s-au dovedit extrem de revelatoare. Să fii ex-ministru al agriculturii, ca Ion Mureșan, și să crezi că un
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
care, dublat de un profesionalism fără fisură, au determinat marele succes de public al premierei. Bineînțeles că au existat voci critice: e dreptul oricui să susțină încă celebra afirmație extremistă a avangardei muzicale din anii ’50 despre moartea operei ca gen. E dreptul și al unei echipe de tineri - a căror medie de vârstă ajunge la 25 de ani - să demonstreze astăzi contrariul. Compozitorii au oferit două soluții distincte, în două opere pentru puține personaje și ansamblu instrumental cameral, cu o
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
N-a reușit să facă nimic împotriva corupției pe care, de fapt, a păstorit-o. Și iarăși de teama ca nu cumva promisiunile antihoție ale lui Vadim să prindă a fost lansat acest Becali, învățat să spună aceleași lucruri, de genul “eu scap țara de tîlhari”. Intrarea lui Becali în politică mai are un sens. S-a ales praful de aura de politician și de meseria în cauză.(...) Tupeul lui Becali de a face și el politică în România cu niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
unor idei și idealuri care să combată direct deruta intelectuală ce se întinsese la un moment dat ca o pecingine. Lovinescu era bolnav, Călinescu redus la tăcere după scandalul dezlănțuit de apariția Istoriei sale în 1941”. Fără ca obiecțiile de acest gen să se oprească aci... Din nefericire, Lucian Valea e puțin comprehensiv și față de un fenomen cu o nobilă infrastructură intelectuală și cu o foarte largă deschidere spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
o artă. Cît despre “lichidarea experiențelor fundamentale”, aș spune, invers, citind cartea, că Pintilie a rămas un copil mare (v. și “poza cu pușca” de pe copertă), de la care ne putem aștepta să fugă, în orice noapte, la gară! Bricabrac sfidează genurile; nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de proză - și e cîte puțin din toate. În această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
care ne putem aștepta să fugă, în orice noapte, la gară! Bricabrac sfidează genurile; nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de proză - și e cîte puțin din toate. În această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei argumentații a autorului, de la pg. 158) că toată acea masă de citate din cronici joacă rol de balast; din cauza lor, cartea pare “supraponderală”, seamănă cu un avion
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
de cercetare și tehnologizare, pentru care s-au primit bani de la buget, bani colectați de la firmele particulare, m-a catapultat înapoi cu cel puțin un deceniu” (Computerworld Romania, 13, 1996); „bineînțeles că Bucureștiul are nevoie de o sărbatoare de acest gen, dar nu făcută doar ca să se bifeze câteva puncte la capitolul imagine” (miculparis.ro); „trebuie schimbări și inițiative de esență și nu bifări ale unor activități de circumstanță” (ad-astra.ro). Nu sînt totuși excluse folosirile figurate serioase, sau cel puțin
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
aș cere să se castreze în prealabil (oferindu-i, bineînțeles, un salariu mare în compensație). Valoarea textelor selectate aș verifica-o prin citirea lor într-un cenaclu. Un cenaclu în care n-ar avea acces suflători în trompeta criticii, de genul lui Marin Mincu, ci numai oameni modești și de bună credință, ca Ioana Pârvulescu sau Daniel Cristea-Enache, devotați cu adevărat literaturii. Aș avea grijă ca ei să fie plătiți regește. Dacă ar apărea edituri din România dornice să publice textele
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]