770 matches
-
si predicatul nominal cu verbul copulativ "biți": Ovo je moja ćerka" „Aceasta e fiica mea”. Numele predicativ al predicatului nominal cu verbul copulativ "biți" este de regulă la nominativ ("Moj braț je inženjer „Fratele meu e inginer”), iar uneori la genitiv cu sau fără prepoziție: "Narukvica je od srebra „Brățară e din argint”, "Deda je uvek bio dobre volje „Bunicul era totdeauna binevoitor”. Cand se exprimă prin adjectiv, acesta trebuie să fie nedefinit, adică de forma scurtă, dacă are asemenea formă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
parte de vorbire numită predikativna dopuna sau predikativ care este cel mai adesea la nominativ ("Zovem se Marija" „Mă numesc Marija”), dar poate fi și la alte cazuri: Complementul direct este de regulă la acuzativ fără prepoziție, dar este la genitiv în următoarele cazuri: Complementul indirect poate fi la orice caz, în afară de nominativ și vocativ: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
limba sârbă, daca agentul este un inanimat. Cazul său este instrumentalul: "Grad je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
instrumentalul: "Grad je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de schimbări”), "umoran" „obosit” - genitivul cu prepoziția "od" ("umoran od napora „obosit de efort”), "siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal al substantivelor care denumesc acțiuni prezintă următoarele caracteristici: Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv poate fi numai la forma scurtă, dacă are asemenea formă: "Otac
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
devenit pronume interogativ - relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ - relativ. „Dumneavoastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți bobocii, de nu va pricepeți al cui fapt este acesta? - Cine nu știe?” al cui = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival „al”, funcția sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjuncție în frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
sau numerale in cazul acuzativ cu prepoziție; Exemplu: (vb. prep. + pr. pers. Ac.) b) verb la un mod nepersonal; Exemplu: (vb. vb. la supin) c) adjectiv precedat de prepoziție; Exemplu: (adj. Ac.) Există un tip special de complement indirect în genitiv, exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziții. Exemplu: (vb. pron. dem. G.)
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
elementul de bază al predicatului nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri: Numele predicativ se exprimă prin: a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
trei, aceasta seamănă cel mai mult cu standardul sârbocroatei. Potrivit lingvistului Dževad Jahić sunt particularități bosniace următoarele: În fonetism ar fi tipic bosniace următoarele trăsături: În prozodie se observă următoarele fenomene: (D, F) În domeniul declinării se remarcă folosirea cazului genitiv cu prepoziția s în locul instrumentalului: Există unele forme și folosiri specifice de pronume, de exemplu: În domeniul verbului: (D, L) Adverbe specifice: Există unele specificități lexicale comune vorbitorilor bosniaci. Cea mai importantă este cantitatea mai mare de împrumuturi din limba
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
limba japoneză. Folosește multe prefixe și sufixe, încât uneori un cuvânt este la fel de lung ca și propoziții întregi în alte limbi. Substantivele limbii ainu nu au gen gramatical, caz sau număr, dar unele substantive au un fel de formă de genitiv. Nu are scriere proprie, dar folosește o variantă modificată a silabarului japonez katakana, sau un alfabet derivat din literele latine. Ziarul "Ainu Times" le folosește pe ambele. Populația ainu are o bogată tradiție orală. Unele exemple din Hokkaidō:
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
de realizare a acestor structuri, ingineri, arhitecți și constructori, precum și despre diferite companii implicate în designarea, planificarea și realizarea acestor structuri. Cuvântul "structurae" a fost ales conform "strūctūra", din latină, la nominativ plural, desemnând substantivul la plural, "structuri", sau din genitivul singular, desemnând acțiunea de construire în sine ("structurarea") precum și rezultatul final al acesteia ("finalizarea structurii"). Structurae este un proiect fondat prin contribuțiile a sute de voluntari, care folosesc în comun datele, informațiile și imaginile a diferite structuri prezentate pe un
Structurae () [Corola-website/Science/314095_a_315424]
-
coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: "dens" (nominativ), "dentis" (genitiv), iar la acuzativ: "dentem", având același sens ca și în limba română. În latină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς" (odous), plural: "έδοντες" (edontes
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
Justin ( (sau "Junianus") "") a fost un istoric latin ce a trăit în timpul Imperiului Roman. Numele său nu este menționat decât în propriile scrieri istorice, și este folosit la genitiv, adică M. Juniani Justini. Nu se cunoaște nimic din istoria sa personală. Este autorul lucrării "Historiarum Philippicarum libri XLIV", descrisă de el însuși în prefață ca fiind o colecție de citate importante și interesante din altă lucrare voluminoasă, "Historiae pillippicae
Justinus () [Corola-website/Science/314923_a_316252]
-
As (în , nominativ plural: "asses", iar la genitiv plural: "assium") era o monedă de bronz sau de cupru din Roma antică. Greutatea și aspectul acestei monede au evoluat în mod considerabil de-a lungul secolelor. Cuvântul din provine din cuvântul din : „aramă”, „bronz”. În "Istoria" sa despre începuturile
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
chaturi și webloguri. Ortografia limbii poloneze este în general fonemică, cu unele excepții (de exemplu, poate fi scris "ż" sau "rz"). Poloneza este o limbă flexionară și păstrează sistemul protoslav de șapte cazuri pentru substantive, adjective și pronume: nominativ ("mianownik"), genitiv ("dopełniacz"), dativ ("celownik"), acuzativ ("biernik"), instrumental ("narzędnik"), locativ ("miejscownik") și vocativ ("wołacz"). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
păstrat foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
oraș"), sau ""talu-linna"" ("casă/fermă"+"castel/oraș"). Numele oficial anterior, "Reval" (în limba rusă: "Ревель") a fost schimbat după declararea independeței Estoniei (1918-1920) în "Tallinna" sau "Tallinn" , ambele forme fiind folosite în perioada interbelică. Astăzi, forma "Tallinna" este utilizată ca genitivul lui "Tallinn" în estoniană, fiind în același timp și numele orașului în limba finlandeză. În limba rusă, orașul este numit "Та́ллин" (Tallin) Tallinn se află în districtul Harju, din nordul țării. Orașul are o populație de 401.821
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
este asemănătoare cu cea a limbii engleze, în sensul că în limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în sensul că avea un sistem mult mai complex de cazuri gramaticale și deja moștenise sistemul tipic germanic al genurilor. Substantivele, adjectivele, pronumele și anumite numerale erau declinate în patru cazuri. În afară de cazul nominativ, care a rămas, au existat cazurile genitiv (mai târziu posesiv), dativ și acuzativ. Sistemul de genuri era asemănător cu cel al limbii germane moderne, având genurile masculin, feminin și neutru. Genurile masculin și feminin s-au unit ulterior pentru a forma un "gen comun" împreună cu sufixul "-en
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
pentru "tredje" („al treilea”) și "S:t" pentru "Sankt" („Sfânt”), și pentru toate tipurile de terminații care pot fi adăugate numerelor, literelor sau abrevierilor, cum sunt de exemplu "a:et" („a-ul”) și "CD:n" („CD-ul”), sau forma de genitiv "USA:s" („ale SUA”). Substantivele și adjectivele din limba suedeză sunt declinate în funcție de genul și de numărul gramatical. Substantivele aparțin uneia dintre cele două genuri: cel "comun", cu forma "en", și cel "neutru", cu forma "ett" care de asemenea determină
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
a dativului. "Hon", de exemplu, are următoarele forme de nominativ, posesiv și obiect: Suedeza folosește și pronumele reflexive posesive pentru persoana a treia (acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord. Suedeza avea în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică "-s", care se atașează postpus unui substantiv. În limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv "-s" după
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Suedeza folosește și pronumele reflexive posesive pentru persoana a treia (acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord. Suedeza avea în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică "-s", care se atașează postpus unui substantiv. În limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv "-s" după substantiv, dar astăzi sunt folosite destul de des alte construcții gramaticale. Verbele sunt conjugate
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică "-s", care se atașează postpus unui substantiv. În limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv "-s" după substantiv, dar astăzi sunt folosite destul de des alte construcții gramaticale. Verbele sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup de verbe (cele care se termină în "-er" la timpul prezent) creează în mod special modul imperativ (în general rădăcina
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]