839 matches
-
al Mării Negre și al Mării Azov, așa numitul Deșt i Kâpceak, inclusiv regiunea cursului inferior al Niprului, și cea mai mare parte din Crimeea, cu excepția porturilor,a țărmului de sud și a unei regiuni în sud-vest, aflată încă sub control genovez și bizantin (statul lui Teodor din Mangop) și Peninsula Taman. Hanatul era condus de han în coordonare cu patru „karaci bei”, beii celor patru clanuri principale ale tătarilor crimeeni,)(Șirin, Barân, Argân și Kâpceak) care se aflau în fruntea divanului
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
-lea, Hadji Ghirai I este descris ca străjer al granițelor ucrainiene și un aliat credincios al statului regilor Jagielloni. În deciziile sale cu privire la război sau pace, hanul își ținea la curent aliații săi polono-lituanieni. În primăvara 1442, așa cum relatează surse genoveze, Hadji Ghirai a înfrânt forțele adversarului său, hanul din Saray, Said Ahmed I, și cu ajutorul marelui cneaz Cazimir Jagiello, cu care s-a aliat oficial în anul 1445, până în august 1449 a ajuns să domine toată Crimeea și regiunea limitrofă
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
în zonă o flotă de 20 de galere sub conducerea amiralului Carlo Lomellino. Acesta, în fruntea a 6000 luptători, a reușit să recupereze la 4 iunie 1434 Cembalo din mâinile grecilor. Dupa ce au distrus unicul port al grecilor Kalamita, genovezii au pornit împotriva capitalei tătărești crimeene Solghat (Eski Kârâm sau Staraia Krim), pe drumul dintre Caffa și Solghat, în iulie 1434 trupele sale au fost surprinse și înfrânte de cei 15,000 oșteni ai lui Hadji Ghirai, iviți din pădure
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Kârâm sau Staraia Krim), pe drumul dintre Caffa și Solghat, în iulie 1434 trupele sale au fost surprinse și înfrânte de cei 15,000 oșteni ai lui Hadji Ghirai, iviți din pădure... Hadji Ghirai a asediat apoi centrul principal al genovezilor, colonia Caffa, (Feodosia de astăzi) și le-a impus acestora la 13 iulie 1434 un acord prin care îi recunoșteau suzeranitatea și acceptau să-i plătească o mare răscumpărare în schimbul ostaticilor și prizonierilor. Și totuși Hadji Ghirai încă nu era
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
alianță cu turcii otomani, care tocmai cuceriseră Constantinopolul. În iulie 1456 apariția la portul Caffa a unei flote otomane de 56 bireme, precum și a unei oști de 6000 de tătari în frunte cu hanul Hadji Ghirai a convins conducerea locală genoveză să consimtă la un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
otomane de 56 bireme, precum și a unei oști de 6000 de tătari în frunte cu hanul Hadji Ghirai a convins conducerea locală genoveză să consimtă la un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut ca suzeran al genovezilor din Caffa și să controleze drumurile comerțului către Caffa, ca și către Kerci și
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut ca suzeran al genovezilor din Caffa și să controleze drumurile comerțului către Caffa, ca și către Kerci și Inkerman. Hegemonia sa s-a extins în acea vreme în întreaga Crimee, inclusiv Gözleve,(Eupatoria de astăzi), colonia Tana (Azak kalesi, sau Azovul de astăzi), dar
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
colonia Tana (Azak kalesi, sau Azovul de astăzi), dar și stepele Deșt-i- Kâpceak și o parte din cele ale Kubanului. Hadji Ghirai a fost detronat temporar în 1456 de o rebeliune a unuia din fii săi,Ayder (Heidar), sprijinită de genovezi, dar a fost readus la domnie după scurt timp După întoarcerea lui Hadji Ghirai din exilul din anul 1456, relațiile lui cu genovezii s-au îmbunătățit.. Ulterior, în timpul urmașilor săi. Hanatul Crimeii a rămas aliat cu Moscova împotriva coaliției dintre
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
fost detronat temporar în 1456 de o rebeliune a unuia din fii săi,Ayder (Heidar), sprijinită de genovezi, dar a fost readus la domnie după scurt timp După întoarcerea lui Hadji Ghirai din exilul din anul 1456, relațiile lui cu genovezii s-au îmbunătățit.. Ulterior, în timpul urmașilor săi. Hanatul Crimeii a rămas aliat cu Moscova împotriva coaliției dintre Regatul polono-lituan și Hoarda de Aur. În acea perioadă tătarii au zidit pe cursul inferior al Niprului fortărețele Kâzâkermen și Djankermen. Papii Pius
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
din Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai pe mare, rutele maritime prin Dardanele fiind ținute deschise cu ajutorul celor două puteri italiene ale vremii: Republicile Venețiană și Genoveză. Bizantinii erau mult prea slăbiți pentru ca să se apere singuri împotriva otomanilor și, ca lucrurile să fie mai complicate, imperiul era măcinat de numeroase conflicte interne. Supraviețuirea Constantinopolelui a fost asigurată o vreme de zidurile de apărare formidabile ale orașului, lipsa
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ultima dorință a sultanului, al cărui trup a fost trimis escortat de o sută de soldați otomani înapoi în patrie, pentru a fi îngropat la Bursa. Puterile europene au încurajat la început invazia lui Timur Lenk și se spune că genovezii au arborat steagul mongol pe zidurile Galatei în semn de sprijin. Totuși, după numai câteva luni de la distrugerea armatei otomane în Anatolia, popoarele europene au început să se teamă că vor deveni următoarea țintă a atacurilor lui Timur. Ca dovadă
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
putere navală după cea de-a patra Cruciadă. Prima confruntare a acestui conflict, desfășurată în apele Accrei, a fost decisă în 1257 în favoarea Veneției, care a câștigat astfel așezămintele comerciale din Accra. Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, susținut de genovezi în lupta pentru recuperarea tronului său, a compensat politic dezechilibrul astfel rezultat prin acordarea de privilegii comerciale Genovei. Printre aceste privilegii se număra deschiderea de contoare comerciale pe coasta Asiei Mici, scutirea de vămi pe teritoriul Imperiului Bizantin și un
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
prin acordarea de privilegii comerciale Genovei. Printre aceste privilegii se număra deschiderea de contoare comerciale pe coasta Asiei Mici, scutirea de vămi pe teritoriul Imperiului Bizantin și un monopol comercial în Marea Neagră, unde Veneția a fost practic exclusă. În Constantinopol genovezii au primit conform acestei decizii a împăratului o parte a cartierului venețian și Galata. În urma unui acord din 1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra. Cel de-al doilea război veneto-genovez s-a încheiat indecis, deși Genova a repurtat o
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
vămi pe teritoriul Imperiului Bizantin și un monopol comercial în Marea Neagră, unde Veneția a fost practic exclusă. În Constantinopol genovezii au primit conform acestei decizii a împăratului o parte a cartierului venețian și Galata. În urma unui acord din 1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra. Cel de-al doilea război veneto-genovez s-a încheiat indecis, deși Genova a repurtat o mare victorie navală în anul 1298, la Curzola, distrugând întreaga flotă venețiană comandată de dogele Andrea Dandolo. Pierderile genovezilor în această
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra. Cel de-al doilea război veneto-genovez s-a încheiat indecis, deși Genova a repurtat o mare victorie navală în anul 1298, la Curzola, distrugând întreaga flotă venețiană comandată de dogele Andrea Dandolo. Pierderile genovezilor în această luptă au fost atât de mari, încât republica va prefera să încheie în 1299 la Milano o "pace eternă" cu Veneția. Războiul nu a mai fost declarat, într-adevăr, dar la jumătatea secolului al XIV-lea Genova ajunge
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
În 1350 Genova ocupă Negroponte și se aliază cu Imperiul Otoman împotriva Bizanțului. Conflictul cu Veneția reizbucnește din această cauză. Venețienii se aliază în acest conflict cu Aragonul și se angajează să lupte „până la destabilizarea, distrugerea și exterminarea finală a genovezilor”. În 1351 este obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
cu Veneția reizbucnește din această cauză. Venețienii se aliază în acest conflict cu Aragonul și se angajează să lupte „până la destabilizarea, distrugerea și exterminarea finală a genovezilor”. În 1351 este obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari, și bizantinii sunt obligați să accepte o pace impusă de genovezi, care la rândul lor vor suferi, în 1353, înfrângeri în apele Sardiniei. Tratativele de pace cu
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari, și bizantinii sunt obligați să accepte o pace impusă de genovezi, care la rândul lor vor suferi, în 1353, înfrângeri în apele Sardiniei. Tratativele de pace cu Veneția eșuează, astfel încât amiralul Doria își reorganizează flota, ocupă Parento în Istria și îi înfrânge pe venețieni lângă Navarino, în 1354. Aceștia din urmă
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
de Lusignan din 1373, se ajunge la un conflict diplomatic între consulii celor două republici. Într-o nouă constelație a conflictului Genova a înfruntat alături de Ungaria, Austria și Padova Veneția, care se aliase cu Bizanțul și Ciprul. În 1379 amiralul genovez Luciano Doria asediază chiar Veneția, ajungând până la Chioggia, în lagună. După o mobilizare generală venețienii reușesc să încercuiască flota genoveză de la Chioggia. La 24 iuie 1380 genovezii capitulează necondiționat și după alte confruntări în decursul anului 1381, semnează „Pacea de la
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
conflictului Genova a înfruntat alături de Ungaria, Austria și Padova Veneția, care se aliase cu Bizanțul și Ciprul. În 1379 amiralul genovez Luciano Doria asediază chiar Veneția, ajungând până la Chioggia, în lagună. După o mobilizare generală venețienii reușesc să încercuiască flota genoveză de la Chioggia. La 24 iuie 1380 genovezii capitulează necondiționat și după alte confruntări în decursul anului 1381, semnează „Pacea de la Torino” cu Veneția. Aceasta își va continua și după încheierea păcii politica de expansiune în Mediterana orientală, pe când Genova va
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
și Padova Veneția, care se aliase cu Bizanțul și Ciprul. În 1379 amiralul genovez Luciano Doria asediază chiar Veneția, ajungând până la Chioggia, în lagună. După o mobilizare generală venețienii reușesc să încercuiască flota genoveză de la Chioggia. La 24 iuie 1380 genovezii capitulează necondiționat și după alte confruntări în decursul anului 1381, semnează „Pacea de la Torino” cu Veneția. Aceasta își va continua și după încheierea păcii politica de expansiune în Mediterana orientală, pe când Genova va fi măcinată de lupte interne, care determină
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
1015, datorită dezvoltării comerțului, întreaga Ligurie făcea parte din această republică. După prima cruciadă, în 1098, Republica Genova a câștigat așezări în Siria. Majoritatea dintre ele au fost pierdute în timpul campaniilor lui Saladin. În 1261 orașul Izmir a devenit teritoriu genovez. În urma primului război cu Veneția Genova a înființat în ultimul sfert al secolului al XIII-lea colonia Caffa din Crimeea. În anii următori, genovezii au stabilit colonii de Soldaia, Cherco și Cembalo. In 1275 insulele Chios și Samos au fost
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
dintre ele au fost pierdute în timpul campaniilor lui Saladin. În 1261 orașul Izmir a devenit teritoriu genovez. În urma primului război cu Veneția Genova a înființat în ultimul sfert al secolului al XIII-lea colonia Caffa din Crimeea. În anii următori, genovezii au stabilit colonii de Soldaia, Cherco și Cembalo. In 1275 insulele Chios și Samos au fost cedate acestei republici de către Imperiul Bizantin. Între 1316 și 1332 Genova a stabilit primele colonii de la Marea Neagră, la Tana și Samsun. În 1355 i-
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
puternică din Cipru, Famagusta, a intrat în componența republicii. În această perioadă Republica Genova controla, de asemenea, un sfert din Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, și Trebizonda, capitală a Imperiului de Trebizonda. Începând cu anul 1348, odată cu amplasarea unei baze navale genoveze la Kavak, în Bosfor, Genova a ajuns să controleze comerțul în Marea Neagră. Majoritatea teritoriilor genoveze au fost cucerite de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. În 1797, Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga regiune Liguria, creând mai întâi noua
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]