1,202 matches
-
n-a mers, îi măr turisi Clara. Am avut chiar o cădere nervoasă din cauza asta și atunci am convenit cu Ion că e mai bine să stau acasă. Oricum, știi cum se plătește în învățământ... — Ce să-ți fac! rosti Georgiana, pe un ton de reproș. Eu ți-am zis de la bun început să dai la A.S.E., nu la filologie! Georgiana îi spusese la telefon că e economistă și ține conta bilitatea la mai multe firme, împreună cu cel de-al doilea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ion că e mai bine să stau acasă. Oricum, știi cum se plătește în învățământ... — Ce să-ți fac! rosti Georgiana, pe un ton de reproș. Eu ți-am zis de la bun început să dai la A.S.E., nu la filologie! Georgiana îi spusese la telefon că e economistă și ține conta bilitatea la mai multe firme, împreună cu cel de-al doilea soț. Era foarte mândră de faptul că își putea ajusta timpul în orice zi. Astfel, putea avea grijă și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trei copii ai săi. — N-am dat la filologie! replică sec Clara. Sunt profesoară de geografie. Am dat examen la Geografie și am avut noroc c-am intrat... Cam pe la coada listei, dar am intrat. — Ei, taci! se minună sincer Georgiana. Cum așa? Cum de n-ai dat la filologie? De ce să dau la filologie? o întrebă Clara, dând din umeri. La română aveam note foarte proaste, iar profa mă lua peste picior toată ziua bună ziua... Georgiana o contemplă un timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
taci! se minună sincer Georgiana. Cum așa? Cum de n-ai dat la filologie? De ce să dau la filologie? o întrebă Clara, dând din umeri. La română aveam note foarte proaste, iar profa mă lua peste picior toată ziua bună ziua... Georgiana o contemplă un timp, meditativ, apoi dădu și ea din umeri. Nu știu ce să zic, eu aveam impresia că scrii poezii în secret, sau așa ceva. Hm, ce chestie cu geografia... Nu mi-aș fi imaginat... Se lăsă din nou tăcere. Din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dădu și ea din umeri. Nu știu ce să zic, eu aveam impresia că scrii poezii în secret, sau așa ceva. Hm, ce chestie cu geografia... Nu mi-aș fi imaginat... Se lăsă din nou tăcere. Din fericire, chelnerul aduse mânca rea și Georgiana își recăpătă pe loc buna dispoziție, înfruptân du-se cu poftă din sarmale. Clara, în schimb, își plimba furculița de colo-colo prin salată, străduindu se să înghită câte un dumicat când și când. Mirarea sinceră a Georgianei în legă tură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin întâlnirea cu Georgiana, să capteze ceva din ființa ei de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească despre anii de liceu petrecuți împreună. S-o întrebe cum era ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin întâlnirea cu Georgiana, să capteze ceva din ființa ei de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească despre anii de liceu petrecuți împreună. S-o întrebe cum era ea, Clara Martin, pe vremea când era elevă de liceu. Mai precis: cum era ea, văzută din afară. Poate așa avea să primească, în sfârșit, răspunsul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
distorsionată poate fi, oare, perceperea aceleiași ființe din două perspective - una din afară și alta dinăuntru? — Ți-aduci aminte de ziua când am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ziua când am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva, aș fi crezut că îndrugă gogoși, zău așa! Apropo de gogoși, fac ăștia niște gogoși de te lingi pe degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu se poate! întoarce-te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu se poate! întoarce-te în trecut! Am declarat amândouă că nu vom uita niciodată ziua aceea! Ninsese atât de mult, se umpluse curtea de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în zăpadă! Era cu puțin înainte de majoratul tău, țin minte perfect! stărui Clara, tulburată de scena care prindea contur din ce în ce mai limpede în mintea sa, pe măsură ce i o descria Georgianei. Georgiana se uită concentrată la ea și clătină din cap, cu îndoială. — M-am întors în trecut, cum ai zis, da’ zău că nu-mi amintesc! Poate-ai fost cu Leni, sau cu Ani... Ce mai contează? continuă, în timp ce își lua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un gest regal din geantă. De majoratul meu sigur că-mi aduc aminte, cum să nu! Ce nebunie... Câte pregătiri și discuții... Al naibii trecut! Tăcură amândouă, trăgând îngândurate din țigări. Iar trecu tul, invocat de Clara și afurisit de Georgiana, se instală și el la masă alături de ele, ca un individ misterios și grav, îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare neașteptată de nostalgie. — A fost o perioadă mai tulbure, deh, ca în adolescență! reluă Georgiana, cu un glas moale. Eu una eram total debusolată, alergam din floare-n floare! Iulian, Edi, Horia, iar Iulian... La ce mi-a folosit că m-am măritat cu el în anul I de facultate? Mare greșeală! Eh, au trecut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
târziu. Nu suportam micile tale bârfe cu fetele și jocurile tale nebuloase pe care le născoceai cu prietena aia a ta care mă considera o to cilară... Oare chiar așa eram, Georgi? Tu cum mă vedeai? — Ce să zic? spuse Georgiana, toate eram nebune și cu toa ne, erai și tu la fel ca toate fetele... Dar Anda... Aia chiar că ne întrecea pe toți! Apropo de Anda... Știi ce-a pățit? Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar că ne întrecea pe toți! Apropo de Anda... Știi ce-a pățit? Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu știu de ce, dar mi ar fi făcut atât de bine să-ți amintești!“ Dar nu rosti nimic din aceste gânduri cu glas tare. Zâmbi și invocă drept motiv al sosirii ei la Cluj o vizită la niște rude imaginare. Georgiana începu să ronțăie alune și să turuie iar de spre copii, mai ales despre fata ei cea mare, Iulia. Părea foarte dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi reinventat pe sine din dialogul lor se zbârci din senin și se destrămă cu iuțeală prin același fum cețos de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-am ocupat numai și numai de prezent. Ar fi vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să i-o readucă aproape pe Clara Martin. însă Georgiana spusese cu dispreț că amintirile sunt parșive. Niște „mironosițe parșive“, parcă așa spusese. Poate că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prezent. Ar fi vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să i-o readucă aproape pe Clara Martin. însă Georgiana spusese cu dispreț că amintirile sunt parșive. Niște „mironosițe parșive“, parcă așa spusese. Poate că vorbea cu dispreț despre amintiri fiindcă avea prea multe. Dar ea, Clara, avea puține amintiri și ar fi avut nevoie de acele amintiri. Restul amintirilor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Restul amintirilor ei erau incolore, lipsite de orice emo ție, și începeau de la intrarea ei într-un apartament străin, pe care-l împărțise cu domnul Martin și cu a doua lui soție. Nu, era limpede, nu putea afla nimic aici. Georgiana i se părea o străină. Cum să vorbești cu un străin și să discuți cu el lucruri intime, legate de tine? Clara se obișnuise de aproape cinci sprezece ani să discute doar cu domnul Ionescu. Și, uneori, doar cu gândurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei energie, și acum iar avea să stea cu emoții până ajungea acasă. Mai bine ar fi stat dimineața acasă și și ar fi petrecut după-amiaza rotindu-se în piscină... Se ridică de la masă să plece. Mai stai! o rugă Georgiana, în mod neașteptat. Trebuie să apară fiică-mea Iulia, de la școală. Voiam să-ți fac o surpriză, dar acum, na, trebuie să-ți spun! Clara se așeză din nou la masă și mai comandă un rând de cafele, uitându-se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Voiam să-ți fac o surpriză, dar acum, na, trebuie să-ți spun! Clara se așeză din nou la masă și mai comandă un rând de cafele, uitându-se la ceas. — Fata aia a mea ascultă muzică tot timpul! suspină Georgiana. Nici n-am timp să vorbesc cu ea. E cu gândul numai la distracții, cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-ai voie să fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic! S a găsit oul s-o învețe pe găină! răbufni Georgiana, continuând să pufăie din țigară. Până la urmă, veni și înghețata Iuliei. Clara mai conversă puțin cu Georgiana, din nou doar despre prezent, consultându-și din când în când ceasul și așteptând ca pe jar ca Iulia să termine înghețata. Plăti
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]