4,667 matches
-
Sorin Lavric Sergiu Celibidache, Despre fenomenologia muzicală, trad. din germană de Anca Fronescu, Editura Spandugino, București, 2012, 106 pag. Două cronici în mai puțin de o lună avîndu-l ca protagonist pe Celibidache se justifică prin stranietatea personajului: mai rar un muzician a cărui gîndire să dea o impresie atît de
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
Operele lui Franz Kafka au avut în spațiul cultural hispanic o timpurie și empatică receptare, concretizată în traduceri, comentarii și reflecții. Limba spaniolă deține prioritatea cronologică în traducerea și editarea operelor kafkiene. Prima traducere într-o limbă străină, alta decât germana, este cea a Metamorfozei, publicată la Madrid, în 1925, așadar la numai un an după moartea lui Kafka, în prestigioasa Revista de Occidente a lui Ortega y Gasset. Tot o premieră este editarea volumelor de Obras completas (începând din 1999
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
Universitatea „Martin Luther” le predau studenților de la slavistică un curs de literatură rusă a secolului XX. De peste zece ani conduc și un teatru studențesc, DADAZ. Punem în scenă scrieri ale avangardiștilor ruși și germani, atât în rusă, cât și în germană. Spune-ne câte ceva despre cărțile tale. Mi-a apărut acum o carte la Moscova, care se intitulează Zwutscharnost («Poezia sonoră», sau «Plin de sunet», un cuvânt care nu există în rusă.) Sunetele din poezie sunt foarte importante. Acest lucru se
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
mare. A murit Poetul. Despre tine, la întoarcere - și prin telefon - am aflat de la soție lucruri bune, iar întro zi l-am întâlnit și pe Mitel care vorbise la telefon cu tine. Mă bucur că toate merg bine și cu germana faci progrese. De altfel, mă gândesc, unui specialist în Junimea și Maiorescu, plus ceilalți din cerc (Slavici, Eminescu, mai ales) îi prinde cum nu se poate mai bine șederea acolo. Și pentru că veni vorba - a apărut Vianu prefațat de tine
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
spre paharele cu șampanie. Colonelul repetă întrebarea, adăugând cuvintele: nu cumva ai vrut să ofensezi limba germană? Gurameto negă din cap. Vreau să știu, insistă colonelul. Și ofițerii mei vor. Explicația lui Gurameto fu neclară. N-avea nici o legătură cu germana. A iubit latina și o va iubi mereu. Vorbise involuntar în latinește, fără intenție. Poate de dragul anilor de studenție. Când vorbeau latinește ca să nu-i înțeleagă ceilalți. Apoi, e o limbă neutră... în vremurile astea... în care noi... O limbă
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
cu încântare, se simte nu o dată irosită. „Știu că nu voi lăsa decât amintirea unui gest grațios, asta e totul”. Căutând mai multul, pe cât de dezamăgită, pe atât de severă, se disecă în ample pasaje în franceză, punctează, icicolo, în germană și extrage, din căile vieții ei, principii pentru educația tinerelor fete. Și pentru autoeducație, pentru discernerea unui sens. Căutat în artă, în credința mai multor religii, în familiile prietenilor, privite ca mici studii de caz, în propria neîmpăcare cu eșecul
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
pensionarea în 1976, îi va petrece ca economist la „ISCE Exportlemn“, bătînd lumea alături de directorul său (a ajuns pînă și în Nigeria!) care, trebuind să încheie contracte de vînzare de lemn cu parteneri străini, nu se putea lipsi de engleza, germana, franceza, italiana și rusa lui Dragomir. Cert este că, din 1948, Dragomir a știut că în România filozofia nu va mai putea scoate capul în lume. Iar în ce îl privește, înțelesese că, în această lume a filozofiei interzise, el
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
premieră, în 1905, poezii ale lui Eminescu, nereluate în volumul din 1883, din cele depuse de Maiorescu în custodia lui Ion Bianu la Academie, și împotriva publicării postume a cărora se ridică Ibrăileanu. Nu-i lipsea vocația filologică. Știa bine germana și maghiara, ca mai toți criticii ardeleni de după el. O descriere emoționantă a satelor din Mărginimea Sibiului și un portret sarcastic al lui Mihail Dragomirescu dovedesc resurse de prozator, insuficient exploatate din cauza morții timpurii la 42 de ani. Într-o
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
articolului reamintește faptul că traducerea Bibliei a avut mai mereu consecințe culturale enorme. Reforma din secolul XVI a permis accesul la Cuvântul Domnului a unui tot mai mare număr de fideli. Traducerea lui Luther a fost punctul de plecare pentru germana modernă. Tot așa cum, un secol mai târziu, versiunea engleză a lui King James a fost esențială pentru limba engleză. Iar la noi, apar tot atunci, primele tipărituri ale textelor biblice și care sunt considerate începutul culturii române scrise. 70 de
„Traduceți, traduceți!“ () [Corola-journal/Journalistic/2997_a_4322]
-
general se bucură de o atenție particulară datorită împrejurărilor istorice cunoscute: este vorba de cartea cercetătoarei berlineze Eva Behring, apărută întîi, la sfîrșitul anului trecut, în traducere românească (la Editura Fundației Culturale Române) și foarte recent în forma originală, în germană, la Franz Steiner Verlag din Stuttgart, într-o prestigioasă serie dedicată cercetărilor de istorie și cultură a Europei Centrale Răsăritene: Rumänische Schriftsteller im Exil: 1945-1989. Eva Behring, care și-a făcut studiile universitare la București, la sfîrșitul anilor cincizeci și
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
fel în această formă), deși pe el se bazează toate traducerile care l-au făcut celebru pe autorul său ca o reparație tîrzie după moarte: cea engleză a lui Tindal, din 1734, cea franceză a lui Joncquières din 1743, cea germană a lui Schmidt din 1745. Toate, însă, reproduc originalul latin lăsat de Cantemir și adus în Occident de fiul său Antioh cu abateri: voite sau nevoite, aceste abateri înseamnă eliminări (mai ales la ediția engleză), adaosuri și prelucrări ( mai ales
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
sau pe langă mănăstiri au avut drept principal scop nu atât cunoașterea și formarea cât controlul și selecția celor care aveau dreptul de a produce simboluri, precum și conținuturile producției de simboluri. Din momentul în care Luther a tradus Biblia în germană și a afirmat pentru orice credincios necesitatea de a învăța să citească și să scrie, ereziile, adică producția liberă de simboluri, au luat-o razna, în sensul eliberării de cenzură, control și selecție. Cu alte cuvinte, fasciștii, naziștii dar mai
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ani. Dincolo de acest cadru oficial, am avut bucuria de a întîlni la stand scriitori tineri și mai vîrstnici din țară și străinătate: pe Caius Dobrescu și Cezar Paul Bădescu, bursieri la Villa Concordia la Bamberg, pe Elisabeth Axmann Mocanu, scriitoare germană originară din România, căreia, după volumul de poeme apărut la Editura Rimbaud din Aachen, i-a fost publicat recent un volum de memorii, pe Gerhard Csejka editor, critic literar, traducător, redactor de reviste literare, pe Traian Pop la a cărui
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
care au creat punți către înețelegerea alterității, fără însă ca istoriile literare și dicționarele de scriitori apărute pînă în prezent să le sublinieze convingător meritele. Iată doar cîteva nume, luate aproape la întîmplare: Robert Reiter (Franz Liebhardt) a scris în germană, română și maghiară, Andreas A. Lillin, în română și germană, Hans Mokka, în germană și maghiară, Vlada Barzin în română și sîrbă, Ondrej Stefanko în română și slovacă. Alții, precum Franyó Zoltán, Petru Sfetca, Ondrej Stefanko, Erika Scharf, Ion Stoia
De la Osman Pașa la Robert Șerban by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11178_a_12503]
-
cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescînd însă cîinele fără pedigree Ștolț (din germană: "îngîmfat", "mîndru"). Ioanide își consideră cîinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea, nici vorbă, cîini de vînătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul cîinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Cîinele soldatului
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
ani la Akron, Ohio, dintr-o familie de pastor luteran din Slovacia, imigrată în America. La vârsta de 2 ani și jumătate știa să citească și să folosească mașina de scris; la mai puțin de șase ani vorbea slovaca, ceha, germana, engleza, iar în colegii va aprofunda rusa, sârba, precum și latina, greaca veche, ebraica și slavona. La mai puțin de 23 de ani obținea titlul de doctor la Universitatea din Chicago. începea astfel o carieră universitară strălucită, care avea să însumeze
Eveniment editorial by Nicolai Buga () [Corola-journal/Journalistic/10757_a_12082]
-
dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și cea din Belgia (de aceea unele cuvinte - ca etimoanele pentru savonieră sau galoși - nu apar în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana este și cea austriacă, și mai ales dialectul șvăbesc (sursă pentru șlap, paradaisă, renglotă etc.). Pentru specialiști, această carte oferă actualizarea - într-o formă simplă, dar bazată pe date verificate - a multor dispute etimologice; sînt comparate, evaluate și alese diverse
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
cu ispitele și cu necunoscutul, despre șabloanele barbariei. Pe mine m-a marcat teribil acest spectacol. Așa cum mărturiseam la început. Textul lui Vasili Sigariev, pe care nu l-am citit și îl aud prima oară acum, descoperit și tradus din germană de Vlad Massaci și Cristi Juncu. Un text dur, acut în tipurile de tensiune, în construcția personajelor, în ceea ce este individual și se pierde în turmă. M-a marcat nu doar povestea, e plin de astfel de povești în jur
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă (nu rareori din registrul vulgar, cu transgresarea unor tabu-uri). În funcție de ponderea în sistemul de învățămînt, ținta preferată a parodiei au fost latina, franceza, germana etc. În articolul său, Graur evoca și cazul cuvîntului mitocan, pronunțat în glumă în manieră franțuzească: mitocain. Rezistența formei e confirmată de atestări mai recente, în presă - ,Le mitocain roumain" (titlu în Academia Cațavencu, 36, 1992) sau din Internet: ,nu
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
chimist, cu două doctorate în chimie și cu invenții remarcabile într-un domeniu foarte special (materiale biocompatibile), a fost apreciat de mari personalități în domeniul său și regretat nespus. Limba lui maternă era franceza. A doua limbă româna, a treia germana și cea în care a trăit în exil, engleza. Ne-am apropiat sufletește. în ultimul său interviu dat profesorului Nicolae Dima (fost director al postului de radio "Vocea Americii") m-a amintit și m-a declarat public un bun prieten
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
satul Golești Muscel (lângă Pitești) o școală gratuită pentru oricine voia să se înscrie. Elevii puteau fi copii de boieri, negustori și chiar de robi. Deschiderea școlii a avut loc la 1 mai 1826 și aici se învăța româna, italiana, germana, latina, greaca și alte materii. Elevii trăiau într-un internat sub supravegherea profesorilor lor. La sfârșitul primului an de studiu, în loc de examen, elevii au jucat tragedia morală “Regulus”, realizând astfel un început de teatru românesc, după cum ne spune Pompiliu Eliade
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc și se urăsc între ei” (trad. Ileana Cantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50). Mircea Eliade nota că literatura sa “place și se vinde în germană și în spaniolă” (Jurnal, 21 martie 1985). Romanul Pe Strada Mântuleasa a apărut la Paris, la editura lui Ioan Cușa, în românește în 1968 (129 p.). Apoi au apărut traducerile în germană, în 1972, și în olandeză în 1975. în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că literatura sa “place și se vinde în germană și în spaniolă” (Jurnal, 21 martie 1985). Romanul Pe Strada Mântuleasa a apărut la Paris, la editura lui Ioan Cușa, în românește în 1968 (129 p.). Apoi au apărut traducerile în germană, în 1972, și în olandeză în 1975. în 1963 George Uscătescu îi publicase primul volum de Nuvele (Ed. Destin, Madrid, 152p.), Ioan Cușa publicându-i în 1971 cele două volume ale Nopții de Sânziene și în 1977 cel de-al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a numărului de pagini de la 190 la 56 prin înghesuirea rândurilor la publicarea în postcomunism a lui Mircea Eliade. In exil fiind, abia în 1953 a mai publicat scrieri literare cel care în România interbelică fusese un faimos romancier: în germană i-a apărut Naechte in Serampore (1953, 178p.), tradusă trei ani mai târziu si în franceză Minuit a Serampore (1956, 244 p.), an în care i-a apărut Foret interdit (traducerea romanului Noaptea de Sânziene). în opinia Mariucăi Vulcănescu, suplimentul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să (pauză de gîndire)... transpună acest spațiu al dimensiunii ortodoxe sau al omului ortodox și a ceea ce aduce el... ceva cu totul nou... Iar sub raport calitativ, i-am spus domnului Otto Schilly, literatura noastră românească, românească-românească (lămuritor) nu cea germană din România, este absolut la nivelul literaturilor care acum sunt cotate ca mari descoperiri: ungurii, repet, și cehii și mai ales polonezii și așa mai departe.... R.B.: Făcînd aceste afirmații în fața ministrului federal de Interne, ați continuat o misiune pe
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]