1,669 matches
-
la Început că o purta se dovedi a fi doar o urmă de la bronz, iar sânii i se eliberaseră de mult din chingile lor de mătase - o instalație În formă de sutien, dar fără vreo Închizătoare, bretea sau formă. Se ghemui ca o minge cu un zâmbet fericit și Începu să-și soarbă șampania, anunțând că va mai rămâne puțin să se distreze jos Înainte să li se alăture celorlalți. Cum vrei tu, iubito, spuse Caleb, făcându-ne semn să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spune Abigail acum. Hai Înăuntru să fumezi o țigară cu mine, bine? În cinstea vremurilor de glorie. Am vrut să-i spun că nu existase nici o vreme de glorie, dar mă simțeam deja doborâtă de imaginea mintală a lui Sammy ghemuit lângă Isabelle, frumusețea Botox-ată. — Sigur, am spus, cu indiferență. Nu contează. Deci spune-mi. Cum merge treaba cu Philip? E uimitor că voi doi ați nimerit până la urmă Împreună! spuse ea, aplecându-se complice. —Uimitor? Nu prea. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai bine decât să-i spun doamnei Carter că nu existau zboruri mai târziu și să anulez toată chestia, și m-am aruncat iar sub plapumă. Când soneria ceasului urlă după vreo două ore, mă simțeam de parcă dormisem toată noaptea ghemuită pe o podea de ciment. Din fericire, Îmi Împachetasem deja ținuta pentru petrecerea din seara respectivă Într-o geantă, așa că singura mea problemă a fost să rămân la verticală și să nu adorm sub duș. Dându-mi seama că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
seară. Când petrecerea Începu să se spargă În jur de două, i-am pretextat Încă o durere de cap lui Philip, care a părut foarte mulțumit să rămână În urmă cu Leo și o sticlă de Cristal. Acasă m-am ghemuit În pat cu un Slim Jim și un Harlequin nou-nouț. Fusese cea mai perfectă seară din câte-mi aminteam. 19 De-abia Îmi puteam stăpâni nerăbdarea În timp ce-l așteptam pe Sammy În holul clădirii În care locuia Will. Ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așa o cerea țara... Și-a lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mână de păr blond și începu să-l pălmuiască până când își simți degetele ude de sânge. Luna lumină fața aceea: nici o lacrimă, ochii larg deschiși, supuși. Danny îl lăsă pe băiat să îngenuncheze pe ciment și îl privi cum se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase să vorbesc despre el. Nu se văicări, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la artileria verbală grea. Loftis nu știa că Chaz Minear îl turnase celor de la CCAA. — Îl protejezi pe Minear? Zău că n-ar trebui, pentru că el te-a turnat la FBI. Din cauza lui ai ajuns pe lista neagră. Loftis se ghemui ca o minge. Repetă poezioara cu al Cincilea Amendament, ca și cum interogatoriul ar fi avut loc într-o sală de tribunal, iar avocatul apărării ar fi putut sări în apărarea lui. Buzz zise: — Fraiere, l-am fi putut frige. Mal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pricepe și tu, acolo! Dar fă ceva, casația, mă-nțelegi? ― Bine, dom'le, la 12 e gata! Poți să te prezinți s-o iei! ― Bravo, mă, ești cel mai de laudă băiat din lume! Ora următoare aveam Naturalele. M-am ghemuit într-o bancă-n fund și am compus poezia pentru Tanți, iubita celor doi colegi rivali! "Te-ador, să-ți spun. iubito, îmi pare prea puțin... Aș vrea să-mi simți tot dorul! Când tu nu-mi ești aproape. Nimic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tradiționale. Tăceau sorbind rar. în dreptul ferestrei o trăsură scârțâi, apoi se opri. Mini crezu că e a ei, aceeași trăsură-fantomă, pe care nici acum nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum ceasul ei de mână nu arăta ora și locul care te cer, rămase. Singură acum cu buna Lina, putea trăi în gândurile ei fără de nici o turburare. Intră în birou, de unde Rim dispăruse, și dete drumul geamului larg de lângă divan, ghemuindu-se într-un colț. înăuntrul odăiei era umbră. Vroi să spună Linei să-și vadă de treabă, dar îi fu lene. Lina era și plecată. Intră dintr-o dată în amurgul simțirei. își trăia zilele pe mersul soarelui. Limpede și vioaie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de apă cu noroi se revarsă în șanțul care separă cortul milităresc al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din chiștoace. Moti Lal urcă pe marginea șanțului, să-l atragă pe Forester într-o altă discuție fără rost, apoi îl urmează până la cort și se proptește în ușă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu oroare, dar și cu fascinație. Și Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dimensiunile normale în mediul lor natural. Aici se poartă costumele închise la culoare și gulerele înalte. Aici ușile groase, negre, te duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze trupurile cu venele albăstrui proeminente, căptușindu-se cu straturi de păr de cal și mahon, lăcrămioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al poporului Fotse descoperit de profesor, durează până ajung la sala de prelegeri. Profesorul este obișnuit cu astfel de discursuri, a căror elocvență este cunoscută printre studenți pentru că sala este plină la refuz de tineri antropologi, înghesuiți unii în alții, ghemuiți pe coridoare sau cocoțați pe cadrul ferestrelor. Apariția lui Star este una spectaculoasă, provocând un val de saluturi și priviri pline de invidie în direcția lui Jonathan. Se așază lângă ea în primul rând, pe un scaun eliberat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De cât timp e nevoie pentru a stăpâni... dansul? o întreb, doritoare să ies de aici cât mai repede cu putință. — Trei luni. Patroana trage un scaun și se așază. Eu nu am decât zece zile! — În fiecare zi, te ghemuiești deasupra ouălor și îți legeni fundul. Patroana își aprinde pipa și trage din ea. După trei luni, buzele tale de jos vor deveni un pic mai groase și mai pline decât cele ale unei femei obișnuite. Când un bărbat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
magică, altfel nu te va mai chema. — Da, răspund eu cu voce slabă. — Atunci încetează să te mai împotrivești și dă-i drumul. O viață bună nu vine pe gratis. Patroana mă conduce la pat și mă îndeamnă să mă ghemuiesc. Adevărul e că viața nu e ușoară pentru nimeni. Jenată, le spun lui An-te-hai și Fann Sora cea Mare să părăsească încăperea. Cei doi ies fără un cuvânt. Mă las în jos și mă ghemuiesc ca o găină. Poziția e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mă îndeamnă să mă ghemuiesc. Adevărul e că viața nu e ușoară pentru nimeni. Jenată, le spun lui An-te-hai și Fann Sora cea Mare să părăsească încăperea. Cei doi ies fără un cuvânt. Mă las în jos și mă ghemuiesc ca o găină. Poziția e atât de incomodă, încât picioarele mă dor aproape imediat. Îmi mișc posteriorul în cercuri. Atingerea ouălor aduce cu ea o senzație ciudată. Mă lupt cu genunchii și gleznele pentru a rămâne în poziția care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ușurel jos din pat. Pun qin-ul pe masa de lângă perete. Mă îmbrac cu cămașa și mă uit pe fereastră. Privesc fix la lună și mă văd pe mine însămi reflectată în ea - un chip spălat de lacrimi. Hsien Feng stă ghemuit în somn: un bărbat cu vise de bărbat. Ca toată lumea în China, îl consideram pe Fiul Cerului un fel de zeitate, dragonul care penetrează universul. Azi, văd un bărbat ai cărui umeri fragili duc cu greu povara națiunii; văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vergele din lemn, metal și aur, după care se aduce o găleată cu sânge de la mai multe animale. Pe pereți se împrăștie apă și nisip colorat, pentru a creea imagini. În robele lor lungi, din țesături înfățisând stele, astrologii se ghemuiesc în genunchi. Cu nasurile aproape atingându-li-se de pardoseală, ei studiază vergelele și interpretează imaginile fantomatice de pe pereți. În cele din urmă, se pronunță că bebelușul pe care-l port în pântec posedă echilibrul corespunzător de aur, lemn, apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încerc să-mi mișc picioarele și să mă adun într-o poziție mai bună, pentru a mă apăra din interiorul sacului, dar și picioarele îmi sunt legate. Aud răsuflarea bărbatului. — În numele Cerului, cruță-mi fiul! țip eu și apoi mă ghemuiesc. Îmi închipui cuțitul său care taie sacul și metalul rece pătrunzându-mi în carne. Dar nu se întâmplă asta. Aud în schimb mai mulți pași și zăngănitul metalic al armelor. Se aude un țipăt scurt și apoi ceva, un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de mâncare toată ziua, nici măcar o picătură de apă ca să beau. Nici nu sunt îmbrăcată cum trebuie. Mi-am pierdut pantofii. Dacă i-aș fi întâlnit pe strămoșii imperiali, ei ar fi fost prea jenați ca să mă primească. El se ghemuiește lângă mine: — S-a terminat, Majestatea Voastră. — A fost opera lui Su Shun? — Da, Majestatea Voastră. — Unde este asasinul? Yung Lu arată cu bărbia înapoi spre șanț. Bărbatul mort de acolo are jumătate din față îngropată în țărână, însă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Evident vizita o făcea în urma unui denunț căci, descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați, dar fără ca expresia plină de rîvnă să-i dispară, directoarea se ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lor căci, cu destulă vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]