1,249 matches
-
consultată și ediția (traducerea) românească, apărută între timp: Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filosofie fenomenologică, trad. Christian Ferencz-Flatz, Editura Humanitas, București, 2011; Cartea întâi: "Introducere generală la fenomenologia pură". 159 FT, p. 22. Expresiile puse între ghilimele aparțin traducerii românești a acestei lucrări. Ele exprimă, cred, adecvat, clar și elegant sensurile unor termeni heideggerieni și acesta este un bun motiv pentru a-i prefera chiar și atunci când nu va mai fi vorba, în mod direct, despre fenomenologia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Și o duc astfel minunat Încât lasă urmași. Câteodată prin fragmentare, alteori prin sporii ciupercii. Dar, ca să se nască un nou lichen, e nevoie ca sporii ciupercii să ajungă undeva unde există algele corespunzătoare, adică femeia. Și, pentru ca lichenul cu ghilimele, familia, să nu devină un paradox, ar trebui să Învățăm de la realul și modestul lichen. „Radioalmanah“, 8 martie 1997, ora 14,39 10. Muștarul, vaca săracului Nu de voie, dar obligat de numărul de guri de hrănit ori de condițiile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
matern, prototipul e uleiul de măsline, mai mult decât Îndemânos, căci asigură până la două treimi din greutatea acelor fructe, dar și cel mai ușor de conservat. Doar că măslinul nu crește oriunde. Așa că a fost nevoie și de o - cu ghilimele - vacă, anume floarea-soarelui. Cu mai puțin ulei, aproape jumătate din greutatea fructelor, căci fructe sunt ceea ce planta produce, și cu mai puțin acid oleic - prototipul uleiului. Cu producție bună, de vreo trei tone la hectar dar, ca și vaca, pretențioasă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
muncă: cel puțin trei prașile... Impactul asupra mediului crește și el, căci floarea-soarelui extrage mult potasiu pentru a-l depozita În ceea ce nu ne interesează, adică În tulpină: 10-15% din cenușă e carbonat de potasiu... Și ajungem la capra cu ghilimele, căci românul e cam sărac, chiar dacă are pământ și bucățica lui de Soare. Cred că asta a gândit prietenul Aurel Brumă când m’a Întrebat despre muștar... Ca și capra, muștarul se mulțumește cu puțin - o prașilă ori două, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește. Vița adoră piatra, În adâncul solului. La fel iedera, dar pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și ambele o sfărâmă, ilustrând o „imperfecțiune“a Naturii. Cu ghilimele căci, entropizare fiind, acest efect al vieții plantei respectă o inexorabilă lege a Naturii. Din punct de vedere chimic Însă, vița negentropizează mediul În care trăiește și Încă cu multă râvnă. Nu Întâmplător deci e o plantă cu origine mediteraneeană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai bine-zis, prototip. Animalele au urmat aceeași devenire și În satisfacerea priveliștii sângelui pe care omul, ca ancestral vânător, o are ca necesitate În sine. Și aici a fost o evoluție ținând, până la un punct dincolo de care se pot pune ghilimele, de devenirea spirituală a omului. Sângele uman, vărsat de gladiatorii Romei, a fost Înlocuit de acela al cailor bizantini mânați Într’o cursă nebună și fără menajamente, ori al taurilor coridei. Și, Într’un târziu, renunțând și la doza de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
barbă“: „Gura“ plantei e În pământ, cu barbă cu tot; pe care o speculez În rădăcini. Uneori o și vedem, ca la orhideele epifite care, atârnate de crengile vreunui copac, și-o flutură În vântul jilav... O altă, tot cu ghilimele, barbă hrănește, de astă dată În fundul mării, un animal: actinia, a cărei gură e ascunsă În mănunchiul de tentacule frumos colorate dar otrăvite care-i adună hrana. Și, rămânând În domeniul ghilimelelor, alte bărbi regenerează: una feminină, mătasea porumbului, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
flutură În vântul jilav... O altă, tot cu ghilimele, barbă hrănește, de astă dată În fundul mării, un animal: actinia, a cărei gură e ascunsă În mănunchiul de tentacule frumos colorate dar otrăvite care-i adună hrana. Și, rămânând În domeniul ghilimelelor, alte bărbi regenerează: una feminină, mătasea porumbului, În fapt stigmatele florilor femeiești, care adună polenul purtat de vânt, asigurând viitorul speciei. Mai rămâne de pus Încă un rând de ghilimele, care să trimită barba nu numai de la propriu la figurat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar otrăvite care-i adună hrana. Și, rămânând În domeniul ghilimelelor, alte bărbi regenerează: una feminină, mătasea porumbului, În fapt stigmatele florilor femeiești, care adună polenul purtat de vânt, asigurând viitorul speciei. Mai rămâne de pus Încă un rând de ghilimele, care să trimită barba nu numai de la propriu la figurat, dar de la figurat la ideatic, la cuvânt. Și asta a făcut folclorul, prin nomenclatura populară, care obligă nu numai oameni, dar și animale și plante, să poarte o barbă. Barba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evoluții poate conștiente, aspectul corolei florii. Desigur o floare inversată, adică În consens cu complementaritatea plantă-animal. Precum floarea propriu-zisă se află la capătul unui lujer, „privind“ cel mai adesea spre cer, dar adăpându se, prin rădăcină din pământ, floarea cu ghilimele atârnă de un „lujer“, de un corp, privind spre pământ, dar adăpându-se, prin cap/creștet, din cer. O altă fațetă, În fond a aceleiași complementarități: inversiunea spațială, dar și esența diferită a adăpatului: substanță la plantă, respectiv duh la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci pentru că se află, În fundul fântânii, ca’ntr’un beci. Fiind lichidă, apa adăpostește curenți de convecție care transmit căldura În tot volumul ei; În antiteză, pământul e nemișcat, cel puțin la prima vedere sau În mod obișnuit. Niște - cu ghilimele - curenți de convecție pot exista În el numai dacă sunt ajutați, de omul care-l răscolește, fie și cu plugul, de Natura Însăși când Îl mută dintr’un loc În altul... căutând poate - retoric, țin să subliniez - omogenizarea entropică. Aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pot face. Dar minți sunt multe, implicit ochi. Și, dacă eu văd „albastru“, nu-i un motiv să Închideți radioul. Putem pipăi deci doar distanța dintre două noduri: primul e celebra Mare Explozie - spuneți-i de vreți Creație, dar cu ghilimele -, următorul e Marele Colaps al Universului - spuneți-i, la fel, cu ghilimele, Apocalips. Desigur, acel salt calitativ, Marea Explozie, a impus, pentru cât va dura această față a lumii, ceva nou pe lângă ceea ce moștenise de la vechea lume, adică un fel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
albastru“, nu-i un motiv să Închideți radioul. Putem pipăi deci doar distanța dintre două noduri: primul e celebra Mare Explozie - spuneți-i de vreți Creație, dar cu ghilimele -, următorul e Marele Colaps al Universului - spuneți-i, la fel, cu ghilimele, Apocalips. Desigur, acel salt calitativ, Marea Explozie, a impus, pentru cât va dura această față a lumii, ceva nou pe lângă ceea ce moștenise de la vechea lume, adică un fel de substanță și un fel de energie; și-mi permit un fel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din aproape În aproape, nemurirea. Treabă curentă la plante, grație culturilor in vitro, dar Încă inabordabilă la animale. Până acum vreo doi ani, când s’a clonat o oaie...Ar urma chiar omul? Adică ca’n scrierile SF să - cu ghilimele - producem oameni cu calitățile pe care le credem benefice? Și problemele etice de rigoare... adică, știm sau nu ce e bun și ce e rău? Are grijă Natura să nu greșim. Căci clonarea reproduce identic doar genomul, „banda de magnetofon
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
veșnicia lumii, ar fi o soartă cumplit de tristă și Încă lipsită de sens; prea des am subliniat că avem un rol deosebit de important În lume pentru ca să n’o slujim decât În scurtul interval dintre naștere și moarte, ambele cu ghilimele, căci nu sunt un Început și un sfârșit, ci doar salturi calitative Într’o existență indefinită, mai mult, să nu facem disonanță cu acea caracteristică a lumii - În care suntem o parte inseparabilă, reflectând Întregul - adică veșnicia, o existență nesfârșită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele 20 de miliarde de ani de la Marea Explozie, 4 miliarde și jumătate de când s’a născut doar Terra, și În cele mai bine de trei de când există pe ea viață biologică, a trecut peste multe milenii, cu și fără ghilimele, unul fiind Însăși acel prag dintre cele 4 și jumătate și 3... abia amintite, adică trecerea de la viața minerală la aceea biologică. Vor mai fi desigur praguri, care vor pune sub semnul Întrebării poate viața biologică, dar În favoarea alteia, superioare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
această Înlocuire, am fi rămas În continuare eventual amoebe, ca și umanitatea În epoca de piatră, dacă o generație veche, depășită, n’ar fi fost Înlocuită de alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asocierea moleculelor ei Îi permite atât absorbția cât și cedarea de energie, mereu acordându-se cu mediul: sursă, respectiv receptacol. Și asta o face și când e vorba de magnetism, iradiere ori biocâmp, fie că e vorba de unul cu ghilimele, adică prezența unor elemente de mediu abiotice: metale, roci, fie fără ghilimele, când e vorba de prezența unor vietăți. Și așa apa ajunge și cărăuș de spirit, când devine aghiazmă, adică Înglobând, prin aceeași structurare supramoleculară, ceea ce eu numesc pragmatic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mereu acordându-se cu mediul: sursă, respectiv receptacol. Și asta o face și când e vorba de magnetism, iradiere ori biocâmp, fie că e vorba de unul cu ghilimele, adică prezența unor elemente de mediu abiotice: metale, roci, fie fără ghilimele, când e vorba de prezența unor vietăți. Și așa apa ajunge și cărăuș de spirit, când devine aghiazmă, adică Înglobând, prin aceeași structurare supramoleculară, ceea ce eu numesc pragmatic informație. Zilele trecute a nins. Eu, care nu’s șofer, m’am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un Sequoia care se Înalță la 150 de metri s’ar strivi Încă de la primii centimetri; numai lignină de-ar fi, același Sequoia ar deveni un fel de plachie... E vorba de fapt de o integrare, În care ambii - cu ghilimele - beton și armătură, lasă de la ei În favoarea unui avantaj comun, oferit de integrantul beton armat. Spuneam că omul a copiat cu știință și fără. Taman am dat un exemplu de copiere fără știință. Mai dau unul: Inventând radarul, omul a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să spunem, 700 de griuri sunt Împărțite În 7 segmente, pe care le numesc acum culori, de fapt purtătoare de tot atâtea - 7 - domenii energetice: ROGVAIV. Și așa, În fiecare culoare, roșul de pildă, deosebim cele câteva zeci de - cu ghilimele - griuri, care se deosebesc de cele câteva zeci de - tot cu ghilimele - griuri ale portocaliului, galbenului, verdelui, albastrului, indigoului, violetului... refăcând spectrul luminii albe. Pentru o lume În care fiecare caută să știe cât mai mult despre celălalt e, Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le numesc acum culori, de fapt purtătoare de tot atâtea - 7 - domenii energetice: ROGVAIV. Și așa, În fiecare culoare, roșul de pildă, deosebim cele câteva zeci de - cu ghilimele - griuri, care se deosebesc de cele câteva zeci de - tot cu ghilimele - griuri ale portocaliului, galbenului, verdelui, albastrului, indigoului, violetului... refăcând spectrul luminii albe. Pentru o lume În care fiecare caută să știe cât mai mult despre celălalt e, Într’adevăr, o binefacere. Dar cum se poate transforma ideea, chiar atâta de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu 17. Așa că invitarea mea În acest spațiu mi se pare nefericită, mai ales că aplic până la capăt vorba cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot iubitoare de pisici. Știu eu? poate ne Încuscrim. Cu tot palmaresul meu alcătuit din victorii à la Pirrhus, mărturisesc că admir această jumătate și ceva a speciei noastre și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la naștere - ar mai fi ceva de spus aici - devine mai apoi favorabil Evei: sunt mai multe văduve decât văduvi, deși Ea e cea mai solicitată de viață. Și scap de complexul inferiorității, refugiindu-mă pisicește Într’un copac, cu ghilimele, căci acela Înseamnă complementaritatea femeii cu bărbatul: unde niciunul nu e 64 Emisiune planificată pentru o zi de 17... Chiar dacă a fost, În realitate, alta. 65 Mariana Ștefan-Antohi, redactor la Radio Iași. superior dar, dacă vrea, Își poate imagina că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Exemplul tipic e reprezentat de cei mai apropiați tovarăși ai omului, câinele, respectiv pisica. Mai departe În evoluție, omul reia, În populația sa, ceea ce se manifestă În „populația“ de specii animale: cuprinde și indivizi endergonici și indivizi exergonici sau, cu ghilimele, câini și pisici sau animale și plante, Între care se Înfiripă o adevărată ecologie, evident În privința primei părți a definiției ei: ca relație dintre organisme. Cea de-a doua parte, relația organismelor cu mediul, ar putea fi tradusă acum ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]