802 matches
-
din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel ghiozdanul din cui și plecam la școală, ca să mă așez cuminte în bancă, lângă colegii mei candizi și nevinovați, care dormiseră în patul lor curat de-acasă. Conștiința aoestei stări de lucruri îmi conferea o ciudată superioritate asupra lor. Îi priveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poimâine, nu azi. timp ai berechet. șotron pășești din norul nimbus, cu piciorul drept pe bucata asta lungă de bleu din dragostea mea și apoi cu ambele glezne, șolduri, mastoide pe silabele mele elastice, moi, adăpostitoare. cu fruntea împingi în ghiozdanul meu din copilărie. cu părul tău lung te sprijini pe pătratul pe care scrie șase. împingi, cu vârful piciorului, cercul pe care scrie nu te mai juca mai departe cu elipsa pe care nu o știi încă și cu linia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mi-a făcut cu ochiul, apoi a deschis portiera dubei și l-a ajutat pe tata să se așeze, între timp șoferul a pornit motorul și, abia trântită portiera-n urma tatei, au și demarat, iar eu mi-am luat ghiozdanul, am făcut stânga-mprejur, îndreptându-mă spre casa scărilor, făcusem rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână mi-a luat briceagul. Ar trebui să te caftesc, mi-a spus, apoi mi-a dat drumul, a ocolit banca și s-a oprit în fața mea, pe umăr îi atârna un fel de cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o de pe umăr, punând-o pe bancă, lângă geanta mea, apoi a șters briceagul de pantaloni, uite ce-ai făcut cu el, mi-a spus, clătinând din cap, pentru asta ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
D’Artagnan mi s-a tras din pricină că interveneam fără ezitare, ripostând la fiecare violență verbală sau fizică, fie unde era pericolul de-a fi bușită de băieți, fie la joacă, atunci când se îngroșa gluma. Odată, lovită în cap de un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai mare, am urcat treptele cu viteza fulge rului și i-am tras cu picioarele pe unde am putut, l-am lovit probabil unde nu trebuia. El a căzut, leșinând de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
deloc. Va fi perioada ta cea mai bună. O vei socoti cea mai rea! Pentru că nu știi să pierzi. Până la urmă, vei învăța. Acum încearcă să te gândești la ceva frumos. În momente nefaste, revezi o imagine anume. Stând pe ghiozdan, citești din Chemarea străbunilor unui câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lui!“ N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruța să-nceapă cu întrebările. Dar ea mai întâi n-a vrut, a-nchis repede caietul și-a dat să-l bage în ghiozdan: „Nu mai, gata, vine Tovarășa!“ „Fă-i, fato, și lui, că nu vine!“ strigă Iosub de lângă ea și-i smulse și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a scris că vrea să fie învățătoare în sat pentru că îi placeau foarte mult copiii. George s-a uitat cu coada ochiului la ce a scris, apoi, spre sfârșitul orei i-a strecurat un bilețel în bancă, unde își ținea ghiozdanul. În recreație ea a găsit bilețelul și l-a citit: “eu o să mă însor cu tine și o să-ți fac mulți copii: o echipă de fotbal”. A zâmbit, s-a înroșit la față și nu a avut puterea să-l
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai faci glume cu mine! George făcu doi pași înainte și i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o geantă și-o rochiță. M-am jucat, cât m-am jucat Dar grădinița s-a terminat Eu la școală am plecat Și multe am învățat. Păpușile le-am lăsat, Mingile le-am așezat Cărțile mi le-am schimbat Cu ghiozdanul am plecat. La școală am învățat Profesorii i-am apreciat Colegii i-am cunoscut Și mi-a plăcut foarte mult. Iarna A venit iarna geroasă C-o zăpad-atât de groasă Pe drumul de lângă casă Zăpada cea pufoasă. A venit cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie cea mai dificilă pentru că urma să merg la noul meu liceu. Trezindu-mă devreme, am luat micul dejun împreună cu familia, m-am îmbrăcat ca de obicei cu o pereche de blugi și o cămașă, după care mi-am luat ghiozdanul și am plecat la școală. Pe drum, nu am ezitat să ascult puțină muzică, deoarece știam că măcar așa voi mai scăpa de câteva emoții. La liceu toată lumea făcea parte din câte un grup, însă eram și mai șocată de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în uniforma nouă, admirându-se în fața oglinzii cât de bine îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se pot întâmpla ei astfel de lucruri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și n-am mai fost conștientă după... Visam. Trecusem deja
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva, probabil să-mi ceară scuze pentru că mă sărutase! Cât de penibil m aș fi simțit. A continuat, exact cum am crezut: Ce s-a întâmplat acum.... Nu trebuie să se mai repete, am adăugat în timp ce mă ridicam șimi luam ghiozdanul. Deja ajunsesem la poartă când el strigă din urmă: Angela! M-am oprit, m-am întors și m-am uitat la cer, deja se înseninase, o mică ninsoare, ceva trecător...și m-am uitat la el, apoi am spus cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar fi fost Fecioara cu pruncul. Le venea să spună: Întâi potolul și după aia icoanele! Cu burta plină, altfel Îți pică o pictură, chiar dacă nu te pricepi la desen, cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ouă marca Royal Worcester (4 bucăți) O tigaie chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut, găsesc un mesaj de la școală. Ar putea să contribuie părinții cu un exmplu de mâncare tipică pentru cultura din care provine copilul lor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două pentru o zi. Abdullah, care zicea că n-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă și cu ochii punctați cu fistic, cărora le zicea „gogomani“. Numai ce o auzea pe Ghazal dimineața vorbind din bucătărie: „Armin, să nu uiți să îți pui «gogomanii» în ghiozdan!“. Ce sunt gogomanii ăștia? întrebase până la urmă, gândindu-se mai întâi la o jucărie. Apoi îi văzuse: erau chiflele coapte de Abdullah, cu susan, cu miere, cu gust de brânză, cu nucă și scorțișoară. Nu credeam că nu știi, îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un fel de milă. Pentru femeia omului aceluia, pentru Mărgeluța, care văzuse toate acestea, pentru Sulache. Milă până și pentru zăpada aceea din fața porții unde oprise mașina. Îmi dăduse mama mea două mere pentru recreația mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi am căzut cu capul pe bancă. Până să vină învățătoarea, am vomat tot ce mâncasem. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru a doua zi. Nu uitară să pună și din acele multe bunătăți, pe care le adunaseră de pe la vecini și rude, ca răsplată pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu blestemăm nicicând, că blestemul, de cele mai multe ori, se întoarce asupra noastră sau a copiilor noștri. Dumnezeu să ne miluiască pe toți! O lecție de neuitat Era recreație. Copii gălăgioși alergau pe coridoare. Unii intrau grăbiți pentru a-și lăsa ghiozdanele la locul lor, ieșind din nou, alții, liniștiți, se așezau pe scaune, pregătindu-și cele necesare pentru lecția care urma să înceapă în curând. Doamna profesoară avea totul deja pregătit pentru a începe activitatea, doar aștepta să se facă auzit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcea ora de culcare, noaptea pe la doitrei, îți mai amintești? Tu și cu frate-tău, vă dădeați la platoul cu sandviciuri, pâine cu untură de porc și castraveți murați. După atâta lectură, era și normal să fi băgat ceva la ghiozdan, că altfel nu puteați dormi de chiorăitul mațelor. Și mâncând în camera ta, vă aminteați de batoanele de salam ale vecinului și de sandviciul cu salam al fiului de doctor, dar și de mărul pe care colegul tău de bancă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită pe la budă. Știți, eu, când am emoții... Asta e. Chiar îmi jucam viitorul. Pun ochii pe-un ochelarist pirpiriu din prima bancă. Merg țintă la el, îi iau ghiozdanul, catrafusele și-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un film cu bandiți. Îl văzusem cu ligheanul bulgarilor. Mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]