1,211 matches
-
tragedie, i-a murit și mama...!! În satul ei natal care se află undeva În nordul țării, nu mai are pe nimeni apropiat...! De aceia, o să locuiască la noi un timp...” „Lucrările de construcții - după știi - nu se potrivesc cu gingășia femeilor, Îl avertizase el. Mai ales aum când, se apropie anotimpul ploios...” „Totuși, dacă nu aveți nimic Împotrivă, va lucra În echipa condusă de mine...!” Îl implorase el. „Aveți toată Încredera. La cei aproape doăzeci și unu de ani, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu astea. Răspunde În engleză. L-ai adus aici? Am făcut o copie. Tată, m-am dus la biroul domnului Widick... Sammler rămase ferm pe poziție. Din moment ce nu o lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
blândă cu al ei mister Trimite surâzând o mângâiere, E pentru că în dărnicie, nor și cer, Încununează iubirea lumii în tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că ușorul fulg de nea În gingășia lui, o inimă topește. Și dacă flori pe ramuri strălucesc În fire de petale cristaline, E pentru că și norii prețuiesc Lucirea lor în curgeri albe, line.
Şi dacă…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot trece sub tăcere bucuria zâmbetului de copil pe care poeta îl simte din plin și căruia, din preaplinul sufletului său, îi oferă versuri de o gingășie aparte („Înger de iubire”, „Să fii...”). Sintetizând, putem observa că stările interioare sunt redate poetic prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe ce își exteriorizează stările sufletești. Astfel, „interiorul devine
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
anumită grupare a autorilor, rânduindu‐ i în ordine alfabetică a numelor lor, cu mici excepții, înțelese de cititori. Ne‐ a plăcut ca, atât la clasici cât și la contemporani, am găsit în ver surile ori proza lor gustul duioșiei, puritatea, gingășia dar și momente de îngrijorare, proprii tinerilor ori vârstnicilor , din totdeauna. Lucrarea în sine ne apare ca o lecție de viață. Celor cu experiență îndelungată le vor folosi amintirile , nostalgia. Tinerii vor scruta viitorul și vor fi îndemnați în lupta
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult timp acele nespus de frumoase fete. Erau anii când toate fetele erau mici zâne, fermecătoare și misterioase, cu atât mai frumoase și pline de gingășii cu cât știam că nu le voi mai vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care răsuceam cu talpa pantofului creionul, făcându-l să scoată gemetele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă răsfețe cu giugiulelile ei materne. Era cu aproape zece ani mai mare decât mine. Divorțase după ce Olimp, bărbatul ei, fugise la Vințu de Sus, unde zicea că erau cele mai gustoase pere. Îi plăcea să mă alinte cu gingășii și griji de soră mai mare, atentă la orice mi se întâmpla. Erau ani destul de grei pentru mine, de sărăcie lucie. Mă îndepărtasem de mare parte dintre cei cunoscuți, nu-i mai frecventam. Nu știu prea bine ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și iar coborând, spre un niciunde, oricând la îndemână acum, când Moartea s-a îmbunat și prinde a-mi arăta calea Luminării. Am suferit de Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii trupului ei, a gingășiilor ei. Era suferința, aproape ca o descojire, a pierderii hotarului dintre Lumi. Acum, eu însumi coborând în text, știu că acestea toate sunt doar amăgiri ale clipei. Dintr-un text încheiat, vidanjorii se străduiesc a produce altul. Din acesta, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul sfinților, Însă Îți transmite toate cele bune. Cum te mai simți? Bătrîna Îi zîmbi cu gingășie lui Fermín. Prietenul meu Îi mîngîie chipul și fruntea. Bătrîna Îi primea atingerea cu recunoștința unei pisici de salon. Am simțit că mi se pune un nod În gît. — Ce Întrebare prostească, nu-i așa? continuă Fermín. Ceea ce ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar sufletul îl ocrotesc de-acum, Iar inima uitărilor pierdută O las plecărilor, ce se aștern pe drum, Pentru-mplinirea cea necunoscută...
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
DRUMUL SPERANȚEI Redând speranței gingășia formei, Cuvintelor, armură ca-n beton, C-o amintire scrisă-n colțul ciornei Vom da și limbii, cutezanță-n ton; Ori râvnei, căutându-i în esență Un orizont, în definitul spațiu, Vom prelungi șederea-n existență Și-n nesfârșitul de
DRUMUL SPERAN?EI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83790_a_85115]
-
au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt mai ispitiți De multe ne-mpliniri adiacente...
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
ochi duioși, de pe-un țărm divin, De unde apa s-a retras în mare Cu duhul meu, pe care îl închin Chipului tău, păstrat ca într-o ramă Din vremea când eram a lui stăpân Și când îmi da din gingășia-i vamă Să-l mai privesc și-alături să-i rămân; Acum, mă-ndrept agale către spații De unde pașii nu se mai întorc, Iar umbra ta din gând, îmi dă vibrații Când visul meu, de amintiri îl storc... Cu brațele
?MI AMINTESC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83805_a_85130]
-
cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat că... " Iubirea e o taină mare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
morții? Cum Îi mângâie fruntea când el doarme? Și asta durează de când era o fetișcană... Credeam că astfel de lucruri se petrec doar În cărți... Dar tu? Cu calitățile tale... extrasenzoriale? Tu ce simți? - Simt bunătate. Căldură. Un fel de gingășie. - Măi, măi... asta vă Învață pe voi, Ninja? - Nu. Nu ne Învață asta. Asta m-a Învățat altcineva. Acolo am simțit toate astea. Dar nu știam că ele Înseamnă dragoste până nu mi-ai spus tu. Alexandru se Întoarse, surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nursa", o londoneză autentică, avea plenipotență asupra acelei educații precoce, fizice și morale. Disciplina riguroasă era, după părerea Elenei, cel mai salutar principiu. Neândoios că era, dar lui Mini i se păru că vorbește de un elevage oarecare, pierdu noțiunea gingășiei copilărești și își închipui pe băiețel cu o față simetrică și o cărare la mijlocul capului. Arătă dorința să-1 vadă. Elena propuse să le conducă sus să viziteze și apartamentul de locuit. Jos era numai pentru recepție. își expuse programul: credea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acelei situații era scabros, ar fi zis Nory. Era preziua unor fapte decizive. Cum nu se puteau ocoli, se recunoscură. Doamna Eliza crezu de cuviință să vie spre Mini. începu a-i vorbi cu volubilitate pentru a face diversiune, dar gingășiile ci aveau un gest de voluptăți premergătoare, 126 121 care făcu pe Mini să simtă acea ușoară repulsie pe care ți-o dau, expuse la lumină, nevoile fizice ale altora: foamea sau amorul. Hallipa era monosilabic dar nu din vreo
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-un venin ce mă usucă verde. LILITLILIANA TIREL Sunt profesor cu rezidența in Iași. De multe ori m-am întrebat cine sunt și încotro mă îndrept! De ce numele meu este Liliana Tirel?...De Ce?!...greu de răspuns!...m-a uimit gingășia și istețimea copiilor, ai căror pași îi îndrum în viață! M-au fermecat marile personalități istorice și culturale încât mi s-a părut firesc să urmez cursurile Facultății de Istorie din capitală... împletindu-se cu pașii de dans și de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]