878 matches
-
a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o iubire pe care i-am pretins-o sorții, pe care o mai pretind încă?O să merg din nou la plimbare prin lume, și nu are importanță dacă dorul îmi va face inima să tremure ca un dinte într-o gingie zbârcită. Cu toții avem un trecut uitat care dansează în spatele nostru. Acum te privesc și știu ce mă înveți. Mă înveți că păcatele se plătesc, poate nu-i așa pentru toți, dar pentru noi este. Pentru că, împreună cu fiul acela, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că l-am adus aici, să-l înțepe ăștia cu vaccinurile lor. Îl plasez reglementar la sânul stâng, care e momentan mai plin, în poziția corectă nas-sfârc, cu corpul întors spre mine și capul susținut în dreptul cefei. Apucă sfârcul cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de bebe. Doi indivizi așezați pe rândul de scaune față-n față cu mine își încep și ei treaba, care e să se holbeze. Eu îmi acopăr propria treabă, care e să alăptez, cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ADEVĂR, NIMIC MAI MULT DECÂT UN MIC FUNCȚIONAR DE PRIMĂRIE A CĂRUI ÎNFĂȚIȘARE O ȘI AVEA. LUNG ȘI SLAB, ÎNOTA ÎN HAINELE PE CARE ȘI LE ALEGEA ÎNTOTDEAUNA PREA MARI, CU ILUZIA CĂ ÎL VOR ȚINE MAI MULT. DACĂ PE GINGIA INFERIOARĂ MAI PĂSTRA ÎNCĂ CEA MAI MARE PARTE A DINȚILOR, PE CEI DE PE MAXILARUL SUPERIOR ÎI PIERDUSE ÎNSĂ. ZÎMBETUL SĂU, CARE-I RIDICA MAI ALES BUZA DE SUS, ÎI DESENA GURA CU O UMBRĂ. DACĂ ADĂUGĂM LA ACEST PORTRET UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce mișcă: „Jos Radu Vasile!”, „Jos Iliescu!”, Josurile noastre sunt succesoare firești ale lui „Jos Ceaușescu!”. Pe vremea când băiatului meu îi creșteau dinții, plângea și spunea tot timpul: „Dincolo, dincolo!”. Îl mutam dintr-o cameră în alta, fără rost. Gingiile lui habar nu aveau, continuau să-l doară. Și el continua să vrea „Dincolo”. Acuma ar trebui să scriu un panseu despre durerile naturale ale creșterii capitalismului din comunism. Nu am să o fac, fiindcă durerea rămâne indiferentă la teoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un prototip: sunt tinere, cu un sex-appeal manifest sau ușor de intuit, marcate de dorința ta de a le simți cu trupul. În definitiv, dacă îmi amintesc bine, prima experiență a copiilor este că gustă întregul ambient: strâng păturica între gingii, își mestecă mânuțele, se bucură frecându-și picioarele. Ceva din iubirea asta cosmic materială se simte în percepția ta despre femei. Îmi amintesc o inscripție superbă, de pe o cârpă de bucătărie, din cele cusute și atârnate deasupra mesei. Avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu ieșise Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om e, altfel n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus că mai aștept încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm hotărâtă să-l oblig să înceteze. în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a întrebat el. E uimitor cât de repede reușiți voi, drogații, să metabolizați analgezicele. Chiar așa? am întrebat eu surprinsă. — Da. Doctorul mi-a mai făcut o injecție. Care m-a durut mai mult ca prima, fiindcă pielea sensibilă a gingiei era deja tumefiată și rănită. După care O’Dowd și-a reluat forajele. Meșterea prin gura mea de parc-ar fi avut un ferăstrău. Totul a durat două ore. A trebuit să-l rog să se oprească încă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începuse să fie agitat. Plângea aproape toată noaptea și nu se liniștea până ce nu-l lua unul dintre ei în brațe. Încep să-i crească dințișorii, le explicase mama Ilenei la telefon, e și normal să fie așa. Îl dor gingiile. O să-i treacă, veți vedea. Același lucru îl aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu le facem, e (aproape) lipsit de valoare fatul că le știm. Nu bârfiți și nu vorbiți de rău oamenii. Aceasta duce, printre altele, la afecțiuni ale dinților. Și câți oameni de pe planetă asta au probleme cu dinții respectiv cu gingiile? Nu judecați oamenii. CU NICI UN CHIP! PE NIMENI. Căci, se spune în Biblie: ”tot cu aceeași măsură veți fi și voi judecați!”. Cei care judecă sunt sub nivelul celor pe care-i judecă de fapt. Este de preferat să consumați
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
bună. Durerea care mi-a cuprins fața s-a împărțit în două, dar efectul e același. În falcă s-a conturat deja o umflătură, în partea de vest, sus. Vreun nenorocit de abces, poate fi din cauza unui nerv sau a gingiei. Of, Doamne, cred că va trebui să ajung la un medic. Dentistul pe care l-am ales a fost pus nițel la păstrare. Nenorociții ăștia de dinți ai mei, acești dinți englezești - cred că sunt la fel de buni ca ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele din sălile de așteptare. Am plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele din sălile de așteptare. Am plătit fătucii care împletea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se pare așa - nu mi se pare că aș fi la jumătatea drumului. Numărul preferențial al Fiasco-ului meu este OAP 5. Am eu minte de copil, dar când e vorba de afaceri, sunt un partener: redutabil la Chică & Mațe & Gingii. Am impresia că am ieșit din cărți. Am impresia că am ajuns chiar la capătul drumului, chiar la sfârșit. Așa am impresia. S-a făcut dimineață și m-am trezit... Ceea ce nu este deosebit de interesant sau dificil, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dezvăluiau și partitura masculină, actorul ăla gras făcut pentru roluri mici, de umplutură, cu spatele plin de pustule, pântecul tremurător, gâtul umflat - nu, nu era vorba de corp (cu toții avem corpuri), era vorba de față. Ah, fața! Rușinea și teama gingiilor dezgolite, spasmele ei bătrâncioase, surpriza teribilă care se imprimase pe ea. Am ajuns la scena suptului și am o meclă pe care o merită s-o vezi. Până și Butch a remarcat-o. — Nu-ți place? mă întrebă ea. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
situației mult mai bine ca înainte. Zilele trecute am fost să-mi consult medicul, nu e vorba de stomatolog, sau de urolog, ci de generalist - de medicul de familie. Bătrânul ceas e destul de solid. Una peste alta, componentele Păr & Burtă & Gingii sunt șubrede, dar mai rezistă. M-a întrebat în legătură cu țigările, cu băutura și toate celelalte. Am mințit cu seninătate și totuși omul a fost uluit - de ce aveam nevoie, de ce mai rămăsese din mine. Spre seară m-am prezentat la Georgina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau o încununare a imaginii sale la voia unei tehnologii în coliziune, o celebrare a membrelor și-a suprafețelor faciale, a gesturilor și a nuanțelor pielii sale. Fiecare dintre spectatorii de la locul accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]