KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...39 >

965 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă bine coiful pe cap. Skorpius agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu scutul și se aruncă înainte, încercând să înfigă pumnalul în piciorul adversarului. Skorpius sări într-o parte, ferindu-se. Apucă tridentul cu ambele mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele înroși nisipul. În picioare, Valerius privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă nici un gladiator nu avea voie să ucidă fără asentimentul publicului. Arbitrul interveni, împiedicându-l pe Skorpius să taie beregata adversarului. Un medic și două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix deschizând ochii. Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și mulțimea, că Vitellius cerea moartea lui Salix. Vitellius voia ca Salix să fie sacrificat. Cum putea el, editor al acelor lupte, să nu țină seama de cererea publicului? Cum putea să ceară moartea, dacă un întreg amfiteatru ceruse ca gladiatorul să trăiască? — Nu poți! urlă Valerius. — Ba poate! strigă euforic tânărul cu păr negru. Imperator-ul are puterea absolută. Mulțimea se liniști. Se auzi un singur strigăt: „Nu!“ Tânărul cu păr negru își puse mâna pe gura lui Valerius, făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-i întindă o cupă. Vitellius o goli și o puse pe masă. — Omul ăsta... Își șterse gura cu dosul mâinii. Deodată chipul i se lumină. — I-l vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la Ludi? Vrei să ajungă gladiator? Uimit, Vinicius Crulpus îi aruncă o scurtă privire lui Valerius. — El, gladiator? Vitellius se ridică. — Va ajunge în arenă. Omul ăsta nu e în stare să mânuiască o armă, e de-ajuns să te uiți la el ca să-ți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Omul ăsta... Își șterse gura cu dosul mâinii. Deodată chipul i se lumină. — I-l vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la Ludi? Vrei să ajungă gladiator? Uimit, Vinicius Crulpus îi aruncă o scurtă privire lui Valerius. — El, gladiator? Vitellius se ridică. — Va ajunge în arenă. Omul ăsta nu e în stare să mânuiască o armă, e de-ajuns să te uiți la el ca să-ți dai seama de asta. A încercat să mă sugrume fiindcă era furios - dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari. În mulțime se distingeau mai mulți bărbați îmbrăcați în tunici luxoase, purtând la mâini brățări din piele: erau gladiatorii ce reușiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari. În mulțime se distingeau mai mulți bărbați îmbrăcați în tunici luxoase, purtând la mâini brățări din piele: erau gladiatorii ce reușiseră să rămână în viață și să termine parcursul obligatoriu, redevenind oameni liberi. Ar fi putut să plece, însă preferaseră să rămână ca instructori la Ludi, să se angajeze ca gărzi de corp la personajele de prim rang sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rang sau să devină ucigași plătiți. Carul se opri, asaltat de mulțime. Câțiva soldați interveniră, pe când alții porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în Pannonia cu puținii oameni pe care îi luasem cu mine la Augusta. Eu am plecat singur, călare, spre Pietas Iulia. Mă voi întoarce în Pannonia numai după ce îl voi convinge pe Proculus să-l învețe pe fratele meu arta gladiatorilor. Aș fi cu adevărat uimit dacă maestrul nostru ar accepta propunerea ta. Titus veni lângă Antonius. — Îngăduie-mi să vin cu tine, legatule. — Tu trebuie să ajungi la Errius Sartorius, în Pannonia. Ne vedem în castru. Cei doi bărbați își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
continuă grăbit: — Te implor, lasă toate astea și du-te la Valerius. Învață-l să lupte. Dacă vei fi maestrul lui, Valerius va avea o șansă să nu moară în arenă. Numai dacă îi vei fi alături va ajunge un gladiator bun, poate chiar invincibil. Nu vreau să moară! Proculus nu răspunse. Antonius era neliniștit: — Numai tu, cu înțelepciunea ta, cu filosofia ta... Numai tu poți să-l înveți să folosească forța și violența. Numai tu poți să-l înveți cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un praf fin, konis, necesar pentru o priză bună. Când flautele și anciile începură să răsune din nou, atleții își reluară antrenamentul. Și totuși... Antonius îl ajunse din urmă pe Proculus. — Și totuși, ai fost cel mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o artă bogată în semnificații rituale și de cult. În vechime, gladiatorii se luptau pe morminte ca să liniștească spiritele morților. Gladiatorul era un om care străbătuse infernul și reprezenta un exemplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
antrenamentul. Și totuși... Antonius îl ajunse din urmă pe Proculus. — Și totuși, ai fost cel mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o artă bogată în semnificații rituale și de cult. În vechime, gladiatorii se luptau pe morminte ca să liniștească spiritele morților. Gladiatorul era un om care străbătuse infernul și reprezenta un exemplu de curaj. Acum a ajuns carne de măcel. Odinioară, semnificația acestor sărbători și munera era inspirată de motive religioase; erau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Proculus. — Și totuși, ai fost cel mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o artă bogată în semnificații rituale și de cult. În vechime, gladiatorii se luptau pe morminte ca să liniștească spiritele morților. Gladiatorul era un om care străbătuse infernul și reprezenta un exemplu de curaj. Acum a ajuns carne de măcel. Odinioară, semnificația acestor sărbători și munera era inspirată de motive religioase; erau un rit colectiv la care participa toată lumea. Acum, cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mâinile, brațele, coatele și capul, exercitând o puternică presiune asupra capului și umerilor săi și făcându-i capul să se miște în toate direcțiile. Celălalt trebuia să anihileze atacurile adversarului și să-l doboare pe acesta la pământ. — În schimb, gladiatorii nu sunt cetățeni liberi, continuă Proculus, fixându-l pe Antonius. Sunt sclavi, înțelegi? Sclavi aflați la bunul plac al celor care au bani și al laniștilor, care profită de pe urma lor. — Mie nu-mi plac luptele de gladiatori, replică sec Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pământ. — În schimb, gladiatorii nu sunt cetățeni liberi, continuă Proculus, fixându-l pe Antonius. Sunt sclavi, înțelegi? Sclavi aflați la bunul plac al celor care au bani și al laniștilor, care profită de pe urma lor. — Mie nu-mi plac luptele de gladiatori, replică sec Antonius. Se uită la luptători, care acum se rostogoleau în bazinele cu nisip roșiatic. Unul era întins cu fața în jos, iar celălalt stătea deasupra lui, imobilizându-i gamba cu un picior. Rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
privindu-i pe atleți. În cele din urmă i se adresă lui Antonius pe tonul maestrului care trebuie să instruiască un discipol neascultător. — Dictatorul vostru, Lucius Cornelius Silla, a introdus întrecerile astea grecești în amfiteatrele Romei, în deschiderea luptelor de gladiatori. Noi, grecii, avem însă întreceri atletice de la începuturile civilizației și nu avem nevoie să ne vindem atleții așa cum faceți voi, romanii. Atleții noștri se întrețin singuri. Și în armata romană cetățenii trebuiau să-și cumpere singuri armele. Toți cetățenii erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l audă plângând sau gemând; așa își jurase în momentul când intrase în locul acela. Răspundea durerii fizice prin tăcere. Se ridică. În jurul lui, în marea curte interioară a vilei destinate pentru Ludus, sub cerul cenușiu, alți bărbați pregătiți să devină gladiatori se antrenau, îmboldiți de biciul instructorilor, care îi loveau dacă încetineau ritmul, se împiedicau sau cădeau, așa cum i se întâmplase lui când fusese obligat să alerge repede, dar cu pași mici. Asudat, cu picioarele și spatele arzându-i din pricina loviturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l vede pe imperator cu ochii măriți de groază, gâfâind înspăimântat. — Așa se face! strigă. Toți instructorii și gladiatorii se opriseră și se uitau la ei. Apoi se apropiară încet. — Așa... Ai înțeles? Cu o clipă înainte ca instructorul să se prăbușească la picioarele sale, slăbi strânsoarea. Știa să calculeze exact clipa aceea dintre viață și moarte. Instructorul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dacă te aud, îi spuse Rubrus. Acum Vitellius este împăratul ales. Nu știi că la Augusta toți au devenit vitellieni? — Au devenit vitellieni de frică. Soldații lui sunt în oraș și... Mai mulți îi cerură deodată lui Hyrpus să tacă. Gladiatorii și instructorii din jurul lor se dădură deoparte, făcându-i loc unui bărbat înalt, masiv, îmbrăcat cu o tunică elegantă de lână albă cu două dungi purpurii. Înainta drept, maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cărora câștiga grămezi de sesterți. Draperiile de lână colorată erau date în lături, iar înăuntru pătrundea lumina palidă a dimineții ploioase, ce cădea pe statuile de lemn așezate de jur împrejur, reprezentând bărbați în mărime naturală care purtau armamentul de gladiatori. Figurile acelea războinice, teribile în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus îi făcu semn soldatului să iasă. Când rămase singur cu Valerius, oftă și se așeză pe un scrin aflat lângă masa de lemn. Arătă spre statui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus îi făcu semn soldatului să iasă. Când rămase singur cu Valerius, oftă și se așeză pe un scrin aflat lângă masa de lemn. Arătă spre statui. — Sunt cei mai buni gladiatori pe care i-am avut. Acelea sunt armele lor. Vezi coiful de bronz care acoperă în întregime capul celui dintâi? Eu însumi am pus să fie făurit pentru Ferox, unul dintre cei mai pricepuți gladiatori... N-ai idee cu câtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]