6,804 matches
-
o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și era ca și cum aș fi fost lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu o producție riguroasă de materie primă autentică. — Atunci s-a întors în Japonia? Dar Ludmila pare să ignore orice conexiune între Japonia și insul acela. Ea situează baza secretă a mașinațiilor infidelului traducător în cu totul altă parte a globului. Conform ultimelor lui mesaje, Ermes și-ar fi pierdut urma în apropierea Anzilor Cordilieri. Pe Ludmila, însă, o interesează un singur lucru: ca el să fie departe. Se refugiase în munții aceștia pentru a fugi de el; fiind sigură acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe care eu o consideram suprimată de o decizie a minții mele, pe care o puteam revoca în orice clipă, se sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă, vor desprinde decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în chiloți roșii pe stadion și-am leșinat că era prea cald și-am căzut de pe carul alegoric, era un glob care se deschidea ca o floare și de-acolo ieșeau baloane și noi trebuia să ne ținem de mâini și după aceea să alergăm repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram în I, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva mai alegoric. Poate-o fi având valoare, eu nu-mi dau seama. După mine, e-o adunătură de fiare... Așa, dintr-o parte, seamănă c-un soi de înger c-o gaură în loc de cap, cu niște aripi ascuțite, niște globuri... Eugenia, prezentatoarea noastră, zice că-i o chestie de treierat reciclată. - Cum s-au pricopsit cu ea? Și de ce la Agronomie? - A, a donat-o Universității un artist contemporan francez, rectorul nu putea s-o refuze, dar nici n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din Lumea Nouă. Jurnalul de navigație al unei nave spaniole, un jurnal personal ori „cartea pilot” În care se notau cu exactitate vînturile, curenții, porturile ferite sau dificultățile și primejdiile de pe ruta Indiilor Occidentale, precum și itinerarele prin care se Înconjura globul pămîntesc reprezentau, În ochii armatorilor și ai căpitanilor străini, adevărate comori de o valoare inestimabilă, dat fiind că nu existau hărți și nici cărți pilot În care să aibă deplină Încredere. Un șef de echipaj andaluz ieșit la pensie, Luis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate de electricitate statică pe care oamenii le numesc țurțuri. În vârful bradului e-același îngeraș jigărit cu față de păpușă de gumă. Polița șemineului e acoperită cu același păr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de un albastru spălăcit, încît aproape nici nu se diferenția de globul vitros, erau nemișcați, ca într-o pîndă. O clipă i-a trecut prin minte gîndul că Basarab și-a dat seama că el, Leonard Bîlbîie, nu s-a aflat niciodată pe lista invitaților. Nu era imposibil. Chiar dacă nu era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
momentul în care apăsăm butonul de declanșare. Distanța focală și deschiderea relativă maximă (luminozitatea) obiectivului sunt inscripționate, în majoritatea cazurilor, pe partea frontală a obiectivului. Ochiul uman Ochiul poate fi luat drept model pentru formarea imaginilor fotografice și cinematografice. Anatomic, globul ocular are o formă aproape sferică și este înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
drept model pentru formarea imaginilor fotografice și cinematografice. Anatomic, globul ocular are o formă aproape sferică și este înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care seamănă cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
memoriale, muzee, urcaseră pe munte, învățătoarea dovedind un har deosebit în a face obiect de studiu din orice colțișor. Serbările însă erau cele mai reușite. La sfârșitul clasei I pregăti cu elevii o scenetă. Fetițele reprezentau câte o țară de pe glob, băieții întruchipau străjerii care le apărau. Serbarea se ținu la Casa Pionierilor și se adună în sala neîncăpătoare întreaga școală. Foială mare, aglomerație de părinți, frați, surori, bunici, vecini, prieteni, îngrămădiți câte doi pe scaune, veniți să admire talentul vedetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Plângea din tot sufletul, i se scuturau umerii, i se rupea inima de durere. Cum să nu existe Moș Crăciun? Nu se poate. Atunci nimic nu mai exista. Fără acest bătrân, bun și darnic, vor muri toți și bradul și globurile și întreaga bucurie a sărbătorii. Ce prost! Ce mare mincinos! Nu realiză când tăbărâră peste ea Sanda, Bica, părinții lui Dan. Cei mari se certară îngrozitor iar lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncă mâniată fiindcă nici măcar nu știa ce caută. Se apucă de scris o poveste de iubire ce urma să se termine în modul cel mai tragic cu putință. Ea avea să moară, el să se sinucidă, în vreme ce jumătate din populația globului cădea decimată într-un război devastator. În acest fel, avea să se considere răzbunată. * * * Clasa a XII-a se dovedi a fi anul testelor. Elevii se împărțiră în trei categorii: admitanții la Politehnică, la I.S.E. și mediciniștii, nu puțini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină în brațe trup din trupul său, așa cum milioane de femei o făceau în toate colțurile globului. Duse sarcina foarte greu. Voma tot ce mânca, amețea și abia se putea ține pe picioare. Stresat la gândul că ea ar putea pierde copilul, neștiind cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sărbătorit doar o dată, chiar În anul În care el avea să fie luat de-acolo. În oraș veniseră niște străini, cu daruri pentru toți copiii, mașinuțe vechi, haine și punguțe cu bomboane Înfășurate În celofan colorat. Johan a primit un glob În care un fel de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu bomboane Înfășurate În celofan colorat. Johan a primit un glob În care un fel de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul ba Într-o parte, ba Într-alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate ale soarelui, care Îi scăldau pe copii În culorile curcubeului. Nu fi prost, Îi zicea Johan, nu-i cu putință să fie totodată și zăpadă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și Înțelenite, cu urme de cenușă, ca niște cicatrice, pe unde fuseseră focuri. Ca să-l Îmbuneze, Johan i-a dat globul cu zăpadă. Suntem păcătoși, de-aia suntem orfani, așa-i? l-a Întrebat Adam. De-aia suntem singuri și părinții noștri nu ne țin alături de ei. Nu, i a răspuns Johan, nu, tu n-ai făcut nici un rău. Nu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]