858 matches
-
un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (d) " Când rămâneau de capul lor, fulgii o luau cu bulucul spre pământ
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu știe președintele Băsescu despre Gulagul românesc Traian Băsescu este un președinte voluntarist și cu morgă virilă politic: are chiar un killer instinct în a demonstra că este un președinte viabil pentru România. Se comportă adeseori dur sau, dimpotrivă, prea glumeț, evită capcanele ziariștilor sau le expediază cu destulă insolență. În amplu interviu dintr-un număr al revistei 22 din vara anului lui 2005, pe care i l-a luat Rodica Palade, Traian Băsescu răspunde parțial iritat la chestiunea Gulagului românesc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Blîndețea poate prezenta mai multe trepte, prin care humorul poate trece în ironie, în satiră sau în batjocură. Adeseori, cînd folosim cuvintele humor sau humorist, ne gîndim la micul humor. El este o trăire aparte, tratată într-o formă ușoară, glumeață, de obicei cu un curent subteran de înțelegere și simpatie și anume așa fel încît cel ce glumește poate foarte bine să-și includă propria persoană și propriul comportament printre obiectele sale. Limbajul uzual permite totuși să se vorbească despre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
copilăresc al "zglobiei zburdălnicii și al bucuriei pentru nimic" nu-i deloc necesar să se găsească vreun fulg, vreun pretext exterior. O vitalitate ce se revarsă și un energic simț vital clocotitor duc la un mod de comportare jucăuș și glumeț față de tot și de toate. Rîsul este aici expresia involuntară a sufletului sănătos și puternic. Nu există nici conștiința unei siguranțe interioare și a unei superiorități față de lucruri și nici vreun pretext exterior. Acest moment al caracterului involuntar nu dispare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al ironiei socratice. Chiar și mai tîrziu, (1846), el îl declară pe ironist un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum vom arăta ulterior. Kierkegaard l-a nedreptățit, în opera sa de tinerețe, nu numai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se comporte față de ele cu o indiferență totală. Nu este necesar să renunțăm, din această pricină, la credința în valabilitatea valorilor, credință ce se manifestă în munca neîntreruptă pentru realizarea lor; devenim însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un refugiu, un expedient
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
legătură între om și ceea ce îi pune în mișcare sentimentul. În contrast cu sentimentul individual sau total, ce leagă aici pentru totdeauna subiectul și obiectul, multe aspecte care ar fi altminteri obiect de dispreț și indignare pot fi receptate într-o formă glumeață, pentru că nu uităm nici o clipă că în spatele lor se ascunde o valoare, care iese poate la lumină chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea care face cu putunță humorul. Contradicția cu batjocura este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Simple. (Că veni vorba, nu se poate să nu amintesc „un fapt de viață“: acum câțiva ani, Cristian Mungiu îmi spunea că, dintre filmele fraților Coen, cel mai mult i-a plăcut Blood Simple. E o chestie, așa ironică și glumeață a vieții, ca Mungiu să se bată la Cannes cu frații Coen și să-i învingă, nu?) No Country For Old Men. Regia Ethan și Joel Coen. Cu: Josh Brolin, Javier Bardem, Tommy Lee Jones, Woody Harrelson, Kelly Macdonald. Trabant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
vorbi atunci de ceas și nici vorbă de radio. Oamenii se orientau atunci după stele, după soare și după lună. îmi amintesc că într-o vară tata a vorbit cu vecinul nostru, moș Vasile Ursu, un om tăcut, dar și glumeț, să plece sâmbătă noaptea spre duminecă la Dorohoi pentru a face niște cumpărături în vederea hramului de la Vatra. Tata s-a trezit devreme și s-a dus să-l ia și pe moș Vasile. Acesta i-a spus să-l aștepte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
socrii mari. Soacrele nu plăteau cu bani, ci făceau cadouri, în special păsări, dar și alte bunuri. Distracția continua până spre miezul nopții, după care toți treceau la odihnă. Dimineața se relua distracția, se pregătea pripoianul-un bărbat frumos, voinic și glumeț care era îmbrăcat frumos și legat cu chingi tricolore, cu flori și cu busuioc la pălărie, cu un șervet frumos și cu o parte de muzică era trimis la socrii cei mici(părinții miresei), unde se adunau invitații acestora. La
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
fii harnici și pricepuți care s-au ridicat cu cinste și cu demnitate pe anumite trepte sociale. Vătrenii din cele mai vechi timpuri, n-au dispus de pământuri prea bune pentru culturile agricole, dar de felul lor sunt oameni harnici, glumeți și cu mult bun simț, în general. Sunt învățați să se mulțumească și cu puțin, numai să fie sănătoși. Deși unele familii sunt înaintate în vârstă, mai lucrează și la câmp. în anii colectivului au fost de acord să se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
catatoniei ei statuare, statuie a mizeriei și pustiului uman. Ca personajele lui George Segal. Când s-a vindecat, după tratamentul de lues la care a fost supusă cu succes, mătușa mea și-a revenit complet, aceeași ca și înainte, vioaie, glumeață, inimoasă, fără a se mai putea face vreo legătură între cele două ipostaze ale ei. Bunicii s-au mutat în fine din Strada Călugărițelor în strada General Poetaș nr. 23, nu prea departe de acolo, dar ceva mai departe de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asemenea, îmi amintesc de un alt caz care s a petrecut într-o celulă în care am stat puțin timp, înainte de a fi fost dus la secție. Erau puțini deținuți și mai mult tineri, printre care era și unul foarte glumeț. Într-o zi, au adus un bătrân grec, care trăise toată viața lui la Brăila și la Tulcea. Făcuse afaceri, înainte de război, și, când acestea nu au mai mers, s-a angajat ca funcționar la uzinele Skoda. Îmi amintesc că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos și bărbătesc. O singură dată poetul își dă în petic și devine neopăgân, ca la Paris. E în oda Către Cleobul. Toată nomenclatura de rigoare, cetăți celebre, filosofi, curtezane, autori tragici, gladiatori
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subiectivă („spune-mivei”; „reteza-ți-l-voi”, etc.). Clasificări: 1. basme fantastice: elementul prinipal este miraculosul; 2. basme etico Ț mitice: numeroase fapte ale eroilor și anumite învățăminte morale; 3. basme religioase: pe lângă eroii cunoscuți, iau parte duhuri necurate, sfinți, Dumnezeu, etc.; 4. basme glumețe: lipsește fantasticul, dar predomină umorul; 5. basme populare: care întrunesc trăsăturile literaturii folclorice (caracter anonim, oral, etc.); 6. basme culte: în proză Ț „Povestea lui Harap - Alb” de I. Creangă, „Făt-Frumos din lacrimă” de M. Eminescu; în versuri Ț „Călin
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
se supună autorității Bisericii, care au intrat adesea în conflict cu aceasta și care au sfârșit printr-o stranie declarație de principii, sprijinită pe un distinguo, care ar fi vrut să fie subtil, dar nu a izbutit să fie decât glumeț: Universitatea nu poate accepta autoritatea materială a Bisericii. Nici aici nu insistăm. Ar fi copilăresc. Îmi închipui, de altfel, că cea mai mare parte dintre teologii noștri universitari va fi sfârșit prin a se simți rușinată de asemenea aberații. Dar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Tove-Rasmussen în sectorul de sud. Țăranii își aduc singuri porcii la Hemse. "Coloane lungi de tractoare", potrivit lui T.-R. A devenit un fel de atracție turistică la Hemse. Vinerea trecută erau parcate în fața magazinului de spirtoase șapte vehicule cu porci. Glumețul și jovialul de T.-R. a reușit să transforme toată povestea într-un fel de chermeză. Rosén eficient ca de obicei. Totuși nu dă chiar așa de bine în situații pur civile, de data asta prea a luat-o militărește
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
au cerut. m am întors acasă cu cocoșul achiziționat, ei au fos t mulțumiți și mi-au spus gut, gut... Solicitată, mama a pregătit îndată un lighean, opărește cocoșul, iar ei îl pârjolesc la flacăr a focului, după care, foarte glumeți, vrând să se distreze puți n, că se vede, se plictiseau, leagă cocoșul jumulit și pârlit, cu o sfoară de picioare și, în mijlocul camerei, sus în tavan, unde aveam un cârlig cimentat pentru lustră sau să serveas că în casă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
între ei cu cea mai mare familiaritate”. Era „...o dezordine plăcută și spirituală...fiecare vorbia ce-i plăcea și tonul dogmatic nu era uzat decât în discuțiile și chestiile de critică și estetică, încolo libertate completă... Sub forma ușoară și glumeață se spuneau lucruri foarte serioase și nu știu dacă a existat în țară vreo societate literară cu un fond mai serios”. În timp ce vorbim despre toate acestea, nu se poate să nu ne întâlnim cu întrebarea: când a fost fondată această
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
un discurs pe care Eugeniu Stătescu l-a rostit la Târgoviște. La o întrunire publică a partidului liberal, Eugeniu Stătescu a spus: „Domnilor, noi, ca partid, suntem o colectivitate care lucrează pentru binele țării“ etc. Din ziua aceea un ziarist glumeț a prins cuvântul și l-a întors în rău, iar par tidul liberal a purtat, după aceea, un lung număr de ani numele de partidul colectivist. În țară mai sunt exploatate în contra guvernului două chestiuni: agiul și naftalina. Agiul devenise
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și propunerea eligibilității magistraților. Rosetti comunică propunerea sa corpurilor constituite a oamenilor de Drept. Membrii baroului de Ilfov se și întrunesc ca să discute propunerea. Bineînțeles, în opinia publică toate aceste reforme democratice ereau primite cu neîncredere și chiar ca lucruri glumețe. Reformele democratice aduse de C.A. Rostetti la ordinea zilei îi ereau inspirate de fiul său mai mare, Mircea Rosetti, care, venit de curând de la Paris, aducea toate iluziile cercurilor socialiste pe care le frecventa. Mircea Rosetti și ideile lui
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bună și cu mult bun simț. Cu ea am cele mai multe și mai frumoase amintiri din timpul școlarității. Ileana Drehuță, absolventă a Școlii Normale de la Gura Humorului, mai târziu, învățătoare la Costișa. Deși orfană de mamă, a rămas aceeași fată comunicativă, glumeață, iubitoare de distracții. Datorită calităților sale profesionale, a preluat direcțiunea Școlii elementare din sat. Oltea Lavric, în urma Liceului Industrial de Fete, a intrat în învățământ, apoi în contabilitate. Ca soră, am inițiat multe întâlniri cu sătenii, în după-amiezile de duminică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]