888 matches
-
a trecut de-a lungul scurtei existențe. Și, dacă un greiere poate transmite o întreagă istorie, mă întreb, ființa umană unde s-ar găsi pe scala povestitorilor de legende?? Suntem un tip de animal, animal intelectual, cum ar spune maestrul gnostic Samael Aun Weor <footnote id=”59”> 59 Samael Aun Weor (Víctor Manuel Gómez Rodríguez) (19171977) <footnote> . Dacă intelectul ne apropie sau ne îndepărtează de momentul prezent, încă nu am reușit să-mi clarific. Cred eu, intelectul armonizat cu intuiția și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
șarpe sau de pește îndreptate în sus. Atunci când o să-l vezi, află că n-o să fii aproape de începutul cunoașterii, ci de sfârșitul ei, iar sufletul tău se va pierde, de vreme ce Basilide al Alexandriei nu s-a sfiit să pună dualismul gnostic și în Dumnezeu cel Atotputernic, în loc să-i prețuiască esența intimă, care nu poate fi definită prin asemenea cuvinte.2 Te-am pus doar în gardă și mă rog pentru tine să te eliberezi de aroganța minții. Află că fiica înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
guvernator al unor teritorii dincolo de mare; deși aparține de biserica catolică de rit oriental, exarhul nu trebuie să fie neapărat episcop, rang obligatoriu pentru conducerea unei eparhii catolice de rit roman. Sul de pergament cu versete din Vechiul Testament Exponent al gnosticului, din Alexandria, celebru mai ales între anii 120-140 d.Hr. 1 Termen medieval pentru a denumi populații scandinave 2 Populație mitică citată de cronicile medievale 1 Erezie a patriarhului Sergiu de Constantinopol (610-619) conform căreia în Hristos ar exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agresiunea unor factori fizici, chimici și virali. Toate aceste aspecte teoretice, rod al unor cercetări care în ultimii 20 de ani au îmbinat armonios biologia și biopatologia moleculară cu biochimia și microscopia electronică, au în prezent nu numai un scop gnostic, ci tind să orienteze terapeutica către o dorită acțiune țintită, în care farmacologia să se sprijine solid și pe virusologia oncologică. Pentru a se produce, multiplicarea celulară are nevoie de un stimul inițial și ulterior de alți stimuli care, intervenind
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
altă cale, în care rațiunea nu mai joacă nici un rol. Pentru ei, transcendentul este trăibil printr-un fel de intuiție intelectuală. • În sfârșit, o cale aparte este cea pe care au mers Philon din Alexandria, părinții bisericii creștine sau unii gnostici, calea dogmatică, ce are ca supoziție ideea că transcendentul e neraționalizabil, dar formulabil. Lucian Blaga consideră calea hegeliană și cea a lui Plotin sau Schelling drept variante hibride, născute dintr-o tendință confuză de a împăca intelectul cu concretul intuitiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie egal cu plenitudinea ei. Prin aceasta, Lucian Blaga conferă Marelui Anonim "statutul de identitate contradictorie a cosmosului"160. Cu această teză antinomică, ne aflăm, spune Blaga, în sfera minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
răsăritene. Metoda antinomiei transfigurate este interpretată ca una ce orientează înțelegerea în sens apofatic. În al doilea rând, metafizica blagiană, puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
multe spații culturale 423. De altfel, s-a încercat explicarea prezenței acestui dualism neobișnuit în spațiul românesc prin ceea ce ar fi propriu altor spații mentale. Astfel, s-a vorbit despre difuziunea unui vechi motiv iranian, preluat de către sectele eretice creștine (gnostici, mandei, manihei) și transmis mai departe bogomililor 424. Însă, Mircea Eliade, într-un studiu amplu despre preistoria cosmogoniei populare românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apropie de gândirea unor mari mistici, care au avut intuiția caracterului contradictoriu al ideii de Divinitate. În acest sens, îl amintește pe Jacob Böhme. Solange de Mailli-Nesle îl situează alături de un alt mistic occidental, Meister Eckart, și îl apropie de gnostici 537. Am văzut că Lucian Blaga se apropia și el de aceste viziuni. Ceea ce este straniu și interesant în același timp este că Ștefan Lupașcu ajunge aici plecând de la experiența științifică. Plecând de la analogia dintre constituția energetică a nucleului atomic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
speculativă: coordonate istorico-sistematice, Editura Paideia, București, 2000. Surdu, Alexandru, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983. Surdu, Alexandru, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995. Șanta, Dan, "Lucian Blaga și universul gnostic", în Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Ștefănescu, Marin, Filosofia românească, București, Institutul grafic "Răsăritul", 1922. Taton, René (ed.), Istoria generală a științei, vol. III (Știința contemporană), Editura Științifică, București, 1972. Tănase, Alexandru, Lucian Blaga filosoful poet, poetul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice, a se vedea Dan Șanta, "Lucian Blaga și universul gnostic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997, pp. 396-400. 162 Vasile Frăteanu, op. cit., p. 332. 163 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în op. cit., p. 104. 164 Lucian Blaga, "Ființă istorică", în Opere 11 (Trilogia cosmologică), Editura Minerva, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau chiar "șarlatan". În fine, o altă polemică avea să poarte cu reprezentanții școlii germane a religiilor : W. Anz, W. Bousset, R. Retzenstein sau F. Cumont, foarte preocupată de tradiția persană, de unde aduce dualismul gnostic. Pornit pe propriul drum, Culianu propune, de pildă, teza "tradiției culturale", pe cea a "transmiterii cognitive" prin tradiție, cea a lumii de dincolo, căreia i-a dedicat și o carte, republicată la Polirom, Iași, în 2012, este vorba despre Călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu mai are importanță nici cauza durerii. Deoarece cunoașterea clinică și/sau îndepărtarea eventuală a unei etiologii probabile nu presupune de regulă și dispariția durerii aflată posibil într-o suprapunere somato psihică reală a procesului morbid. Pentru a înțelege demersul gnostic al existenței lumii vii trebuie să aflăm câteva noțiuni anatomo fiziologice, ce nu pot lipsi dintr-un context explicativ oricât de limitativ. Astfel, trebuie să știm, că sub numele de sistem limbic este inclus inelul de substanță cenușie situat pe
Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
unor precizări și justificări pe care spiritualitatea și filosofia bizantină le-au reluat de la origini și până în vremea apusului său. Apologeții au fost primii creștini care au încercat o justificare a raportului unu-trei în disputele lor cu neoplatonicienii și gnosticii. Marea dificultate pentru autorii creștini era că erau nevoiți să utilizeze limbajul cristalizat de speculațiile neoplatoniciene asupra ființei, o terminologie care la acea vreme nu cunoștea o îndeajuns de mare flexibilitate pentru a putea reda paradoxalitatea și necesarele nuanțări care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
esență”, sau „substanță”) dobândise o impor-tantă folosire în cercurile gnostice, nu doar în cele creștine de dinainte de Niceea, atunci când a fost adoptată învăță¬tura potrivit căreia Fiul este „de aceeași esență/substanță (opoouoioq) cu Tatăl. În secolul al Il-lea, gnosticii valentinieni vorbeau de o triplă consubstanțialitate. Spiritul uman este consubstanțial (opoouoioq) cu Dumnezeu, Sufletul cu Demiurgul, iar trupul, materia în genere, cu diavolul. În veacul al IlIlea, termenul apare când Paul de Samosata este depus în 268 ca episcop al
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
închis în timp", "aruncat în lume" spre un prezent nesigur și spre un viitor neprecizat, prețul acestei rătăciri "damnate" fiind acela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitudinar și suprasaturat de sacralitate. Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophia gnosticilor se chircește dureros într-un strigăt de spaimă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator, adică fixarea ei în intervalul de anxietate insurmontabilă pe care îl reprezintă creaturalul. Aici, răul și spaima se suprapun: oamenii sunt răi fiindcă s-au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ed. Aius și București: Ed. Vinea, 1999. Bolintineanu, Dimitrie. Opere. 11 vol. Ediție îngrijită, tabel cronologic, note și comentarii de Teodor Vârgolici, studiu introductiv de Paul Cornea. București: Ed. Minerva, 1981-1989. Borbély, Ștefan. Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic. Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof, 2003. Bosky, Bernadette Lynn. "Making the Implicit, Explicit: Vampire Erotica and Pornography." The Blood Is the Life: Vampires in Literature. Edited by Leonard G. Heldreth and Mary Pharr. Bowling Green, OH: Bowling Green State University Popular Press
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
București, 2008, p. 16). Noul tip de nedeter-minism fizic a fost descoperit la începutul anilor 1980 ca o consecință a Teoremei incomple-titudinii a lui Godel. Universul este generat prin decizia liberă a lui Dumnezeu, care însă nu este, cum credeau gnosticii, separat de lume. Dumnezeu este în lume, pretudindeni, viu și lucrător, este cu noi, este alături de noi, este în noi, tot timpul. De ce nu realizăm asta? Ar fi suficient pentru a ne asigura fericirea. "Punctul Omega" are puterea fizică de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
altfel nu-l pot explica. Taina e dreptul de veto pe care natura îl exercită împotriva orgoliului nostru înțelegător. Pentru Basarab Nicolescu, umilința pe care o îndură ambiția înțelegătoare a științelor poate fi micșorată recurgînd la filozofia lui Böhme. Viziunea gnosticului poate fi folosită ca un instrument simbolic de descifrare a universului. Premisa de bază a autorului român este că, dacă știința a apărut în Occident, fenomenul nu a fost rodul unei întîmplări: ceva trebuie să fi existat în Apus spre
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
a "înhămat" pentru multă vreme, Farsa valahă: "O duc în spate de multă vreme, dar nu am bahtinizat-o excesiv". N-are intenția a și-o închipui "mallarméan", precum o farsă în stare pură, "fără farsor, fără public hlizitoriu", ci, "puțintel gnostic", înlocuindu-l pe demiurg cu "un trăgător de sfori bine intenționat, însă mediocru pînă la cenușiu, zăpăcit pînă la rîsul gurului, trickster de trei parale". Comedia e la ea acasă. Ni se oferă trei repere ale scrierii, întrucît "valahii moderni
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
stă la baza structurării fărâmițate a limbilor omenești” 5). Din amalgamul tuturor combinațiilor posibile ale alfabetului, e imposibil să nu se desprindă cel puțin una din limbile secrete care „să cuprindă un sens teribil”, ideea misticii lingvistice a cabaliștilor și gnosticilor de care Borges se simțea atât de apropiat. Nici un act de limbaj nu este lipsit de semnificație: „Nimeni nu poate articula o silabă care să nu fie plină de prudență și teamă și care să nu constituie, în vreuna din
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea clară motivația ce a stat la baza eseului universitarului clujean, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic. La ce bun încă un volum exegetic? O asemenea dilemă, măsură a prea-plinului ce survine în urma unei mode fermentate în jurul operei și personalității eliadești de după ’89, este sigur contraproductivă în spațiul literaturii. Miza eseului este, după cum mărturisește autorul, de ordin
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
Culianu, Matei Călinescu, Gheorghe Glodeanu și Ion Neagoș. Secretul este simplu în aparență și constă în poziționarea inteligentă a lecturii pe cele două paliere narative, unul exoteric și altul ezoteric. Aceasta este de fapt teza eseului. Respectând schema dualismului clasic gnostic, Eliade creează un eșafodaj narativ care mimează semnificația profundă și poziționează centrifug lectura în marginalitate, în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
aparență secundare, a căror recurență îmi sugera că în substanța lor se află mai mult decât o textură de suprafață”. Așa cum sunt formulate, aceste întrebări dezvăluie în mare măsură perspectiva urmată, înaintea nuanțărilor extrem de utile din capitolul al treilea, Mitul gnostic. Interogațiile, fie ele lipsite de consecințe imediate în primele pagini, privind rolul anamnezei, preocuparea obsesivă a lui Eliade pentru vestimentație și teatru sau paralelismul unor nunți (una terestră și alta „cezarică”), induc deja accentele gnostice pe care le asamblează și
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
aceasta pare să fi fost formula spirituală emblematică a lui M. Eliade” (pag. 60) ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M. Eliade” (pag. 186). Aceste rezerve au în centru o dilemă: nu cumva compelxul gnostic este doar formula potrivită care poate ilustra dialectica sacru/profan și nu o referențialitate în sine? Nu este doar un mijloc de care s-a folosit Eliade? Marele merit al eseului lui Ștefan Borbely este acela de a te face
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]