5,896 matches
-
însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singur, cuprins de pace și simt cum toate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că, în timpul primei sale șederi la Sils-Maria, starea sănătății sale se ameliorase în mod vizibil. Cum aș fi putut uita parabola "omului nebun", care se deschide tocmai cu trei imagini semnificative despre Dumnezeu, când omul nebun strigă: Cum putem să golim marea, să o bem până la ultima picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face pentru a dezlega acest pământ din lanțul soarelui său? Spre ce se îndreaptă acum? Spre ce ne îndreptăm noi?". Iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să alerg de la o întâlnire la alta ajungând în punctul în care hiperactivitatea se transformă într-o formă de indispoziție, deprimare, într-o senzație de epuizare și în cele din urmă în burnout, acea condiție în care ne simțim consumați, goliți de energie, atunci aș simți într-o formă modernă ceea ce Sfântul Pavel și Luther au numit "blestemul legii". Sunt mulți azi care suferă din cauza legii muncii: suferă pentru că sunt sub presiunea prestației, obligației, succesului, muncii. Este de înțeles că trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o fac niciodată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe diferența dintre obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe această capacitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna părea amenințătoare ca o Împunsătură de spadă - de altfel aceasta urma numaidecât -, sau funebră ca o presimțire când apărea după câteva sticle de vin, din acelea pe care căpitanul obișnuia să le golească de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați pe gât fără să respire, și gestul acela al lui de a-și șterge mustața cu dosul mâinii, cu privirea pierdută pe peretele din față. Sticle pentru omorâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceva de genul ăsta... Habar n-am. — Cine-s vrăbioii? Acum Saldaña scutură din cap cu hotărâre, de parcă oricum vorbise mai mult decât se cuvenea. — Toate la timpul lor. Și-n plus, eu nu-s decât un mesager. Căpitanul Își golea ulceaua, gânditor. Pe vremea aceea, cinșpe dubloni de patru, din aur, Însemnau peste șapte sute de reali: cât să scapi de necazurile presante, să-ți cumperi rufărie și o haină, să-ți plătești datoriile, să-ți pui cât de cât ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să-și golească pieptul de umorile rele și, simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se oprise din nou dinaintea lui. — Thomas Smith pe dracu’, mormăi În sfârșit, nerăbdător. Cel În haine gri se numește George Villiers. Îți spune ceva numele ăsta?... Cu un gest brusc apucă de pe masă paharul neatins de Alatriste și Îl goli dintr-o sorbitură. Mai cunoscut În Europa prin titlul lui englez: marchiz de Buckingham. Cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste y Tenorio, fost soldat al regimentelor tercios din Flandra, ar fi căutat urgent un scaun pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un hotel pentru oameni foarte bogați. Ar trebui să locuiesc acolo. Eu sunt un om foarte bogat. Acum se pare că mă apropii de subiectul propriu-zis. Din ce cauză norii sunt întotdeauna fleșcăiți și goi? Explicația e simplă: și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prelungi și obositoare ale lui Lars Norén. Dar, m-am gândit eu, s-ar putea să-mi fi scăpat vreun amănunt. Și o dată, cu mult timp în urmă, chiar tata trecuse printr-o beție. Ținând-o cu eticheta întoarsă, am golit dintr-odată sticla care părea să conțină alcoolul cel mai curat și mai limpede. Beția m-a cuprins aproape imediat. Băutura a părut să explodeze în mine, împrăștiind limbi de foc. Era ca și cum bubuitul unui vârtej ar fi cuprins întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pedeapsă că întorsese spatele cu ingratitudine prietenilor din Cuba și din Coreea de Nord și tot așa mai departe, și tot așa, până la sațietate. După ce își notă, totuși, într-un carnețel, câteva din cele mai aiuristice și mai artistice mesaje, Bart își goli cana cu ceai, apoi scrise și el fără mare grabă câteva replici ironice la adresa celor care îl precedaseră și le expedie pe net, semnându-le cu pseudonimul său simpatic - D’Artagnan. Pentru că era singurul utilizator la acea oră matinală și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi cu zahăr, făină, orez, de parcă toată cămara ar fi fost golită pe masă. Pe un pat de lemn erau aruncate rufe murdare. Un șifonier scorojit era înghesuit lângă pat. O ușă îi lipsea. Hainele dinăuntru nu păreau nici ele prea curate și erau aruncate grămadă, înghesuite pe câteva atârnători. Aragazul era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nesociabil și frămîntat de probleme teoretice, figura lui a căpătat tenta caricaturală a unei mascote publice. Astăzi, Einstein e pretext comercial, nadă publicitară, simbol propagandistic, subiect de desene animate, într-un cuvînt carcasa sonoră a unei legende care s-a golit de miez din cauza supralicitării stimulului și din pricina epuizării receptivității la el. Un ghiuj simpatic a cărui fizionomie, fluturată în ambianță de cafenele, în rame de afișe colorate sau în scenarii de filme mediocre, face parte din decorul subînțeles al convențiilor
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
Franș Floris. Bărbat cu craniu - pictor necunoscut (secolul XV). Doamna cu diadema de Franș Pourbus. Hofnagel, la fluturi și insecte: "Bis delectamus cum pictum florem cum vino decertatem videmus, în altero miramur..." (Muzeul etnografic Bruckenthal) - TIMPUL RISIPIND IDEOLOGIILE!... - Ceramică, - de Golești, R. Muscel, Argeș. Capră cu toarte, uitându-se în sus. Vlădești: Plosca cu patru împletituri că un colac și dedesubt o tata care semăna cu un coi, - semn al fecundității. Plosca - Horezu. Războiul de țesut. Roată de tors, Melita, Mâțu
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
povestește resemnat Petrișor. La început, nu părea să-l deranjeze faptul că nu mai avea locuință, pentru că suma impresionantă pe care o avea compensa celelalte nevoi. Totul a fost bine până în ziua în care „sacul” plin cu bani s-a golit. Abia acum reproșurile foștilor săi vecini căpătau sens : „Totdeauna când îi ziceam să se angajeze și să își cumpere o cămăruță pe undeva spune că are el timp sau că își va lua. Și așa a trecut timpul,banii s-
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
restaurant, la bodega unde începuseră să se bea cantități industriale de bere, la chefurile ținute prin birouri. Nu știu când - dar sigur am fost martor la acest proces -, ideea de ajutor dumnezeiesc s-a desacralizat. A devenit o formulă oarecare, golită de conținut, pier-zându-și cu totul valoarea contractuală de care vorbeam mai sus: nici tu, "petiționarul", nu-ți puneai mari speranțe în ceea ce făceai și nici Dumnezeu nu se mai sinchisea prea tare de dorințele tale! Am trăit acel moment nietzschean
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
pot observa la o primă ochire sunt pe această direcție a oficializării, impersonalizării unui spațiu privat. Casa în care bătrâna a născut nouă copii și unde nepotul ei a deschis ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
fata zice: Domnule Mircea, aveți un minut? Tot ce începe cu asta e rău. Și zice: Astăzi am fost condamnată la închisoare 8 ani. Ia-o p-asta în pifometru! Nu cred că avea 25 de ani. Mi s-a golit limfa. Știți că nu au nicio dovadă. Am fost băgată de fostul meu prieten, într-o declarație de a lui. 8 ani? Pentru? și zice: pentru trafic de droguri. Moment în care și mama ei și fratele ei încep să
Badea s-a întâlnit cu o condamnată la 8 ani pentru droguri by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78487_a_79812]
-
defectă. Nevasta lui Stelian, 40 de ani, încă frumoasă, dar obosită și speriată se ținea după ei și îi ruga să nu-i distrugă casa. Jandarmii îi spintecaseră cu baioneta pernele, plăpumile și saltelele și, la ordinul lui Pomenea, îi goliseră șifonierele, îi aruncaseră pe jos cărțile din bibliotecă după ce le scuturaseră ținîndu-le de coperte, ca de aripi. Nu-i iertaseră nici dulapul cu pahare și farfurii. Mai spărseseră cîteva din greșeală. Totuși nu le venise să creadă cînd Pomenea le
Poștașul din sertar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7861_a_9186]
-
etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui Iason, alegorie a dictatorilor sângeroși; tot astfel insula fericirii se va metamorfoza în Insula Pustie, Cheală, a Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare a fi suma celorlalte, pare a fi dobândit ceva de la celelalte care îl preced și îl generează prin însumare în lunga narație. Oficial
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
a străbătut infernurile veacului XX, antifascistul luptător în Spania, militantul pentru libertate deportat la Dachau în timpul ultimului război mondial, comunistul emigrat în Iugoslavia pentru a contribui la construirea socialismului și ulterior, din cauza fidelității față de ideologia stalinistă, întemnițat în gulagul de la Goli Otok, înspăimântătoarea insulă cheală unde regimul titoist își exila disidenții, ci și cea a lui Jorgen Jorgensen, aventurierul danez din secolul XIX. Este vorba de un personaj care chiar a existat și în cursul vieții sale reale a fost, printre
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
face rău, care alină durerea, care ar putea chiar să înlăture suferința. O moarte putând să înlesnească abolirea statutului de damnat al omului. O moarte, o tragedie prin care protagonistul romanului a trecut de mai multe ori: la Dachau, la Goli Otok, în Tasmania etc. Titlul romanului ne poate duce cu gândul la lipsa unui centru al narațiunii, a unui subiect, a unui protagonist dar și la o călătorie în voia soartei, fără busolă, a unui protagonist divizat și totodată multiplu
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
alte 360 de ore și la un centru pentru femei. În perioada cât va lucra la morgă, Linsay Lohan, își va petrece 120 de ore în "compania" medicului legist, ajutându-l să întrețină instrumentele și să curețe în urma lui. Va goli gunoiul, va da cu aspiratorul, va curăța camerele. Nu va sta în zona autopsiilor, însă va exista expunere la corpurile moarte. Le va vedea, dar nu va trebui să le atingă", a declarat asistentul medicului legist, Ed Winter.
Lindsay Lohan, condamnată să lucreze patru luni la morgă () [Corola-journal/Journalistic/70217_a_71542]
-
lipse de talent. Înafara celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărții), romanul pare născut din ambiția fără măsură a unui peltic de a-și declama în piața publică sonatinele nu doar lipsite de gust, ci și golite de cea mai plăpândă energie vitală. Nu-mi pun neapărat problema să "învăț" ceva din literatură - deși literatura bună te învață totul. M-aș fi așteptat măcar la o măruntă încântare de natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]