1,645 matches
-
simțit profund jignit de procedarea ei, ca de un gest făcut anume să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prin toate odăile și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare de adio, lungă, lungă, lungă... Nu te chem la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. Împachetăm tot. Cu decolteul în formă de inimă și brațele, de gospodină, goale până la cot, plecîndu-se ici, ridicîndu-se în vârful picioarelor dincolo, era aceea care ar fi putut fi lângă mine totdeauna dacă m-aș fi născut cu zece ani mai târziu și care acum pleca cu viața ei tot atât de departe de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta? Cum se putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
schimb de cuvinte În fața unui chioșc de ziare - apoi câțiva pași În aceeași direcție - care se terminase, În cele din urmă, cu o Întâlnire pentru a doua zi. Carla, În linii generale, era o fată deosebit de curată și o bună gospodină. În primele momente chiar, avu-se senzația unui Îndrăgostit... Pe măsură Însă, ce zilele se derulau, gradul de prietenie se contura odată cu trecerea timpului. Suficient de inteligentă fata, observând acest amănunt, Îl trecu cu vederea, având Încredere În soarta fiecăruia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă asupra lui Tony Pavone. „De unde la-i cumpărat? Acest pește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprecie Atena. „Totul se rezolvă În timp...” răspunse ghidul. „Așa cum vă spuneam... Această Metropolă se află Împărțită În zone de influență, bine conturate. Inima orașului e dominată de Capitaliști „Majoritate Evrei” ce Învârtesc economia planetei mai abitir de cum Întoarce o gospodină plăcinta...! Mai pot preciza: acești evrei bilionari sunt mai zgârciți decăt Însuși „Avarul” lui Moliere*. Mai putem afla comunități majore de emigranți cam În felul următor: Astoria, grecii cu restaurante și produse culinare Încât poți mânca ieftin până ce-ți pleznește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la Directivele Congresului al XI-lea!”. Cinstit, cam toată lumea avea dreptul să cunoască același lucru. Andrei, fiul meu, avea zece ani atunci. Îl găseam acasă conspectând, în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau în bufet. Avem nevoie oricât am fi de domni sau de țărani, chiar dacă nu vedem decât farfuria cu mâncare. Dar ca să înfigem lingura în ceva, condiția de posibilitate este ca acel ceva să fi fost pregătit într-o cratiță. Gospodinele delicate nu o pun pe masă. O ascund de privirile celor pe care îi hrănesc. O țin ca pe o taină. O lustruiesc în ascuns, să-i scoată grăsimea. Și o aruncă doar atunci când e atât de ciuruită încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Eu, în intervalul în care America fierbea așteptând ziua de 27 noiembrie, îl așteptam pe Adi și așteptam să suspend o lună și mai bine singurătatea americană. Așa că m-am conformat, am făcut cumpărături multe, mi-am luat rolul de gospodină în serios, am făcut curat, am lăsat baltă activitățile intelectuale. Miercuri seara a ajuns Adi, ne-am uitat la filmulețe de familie. Am revăzut atmosfera de acasă și pe mama și Andrei în polemică religioasă. Pe el tăios, inteligent, dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
culturii. E mai plăcut așa. Se uită spre doamna Pavel. Râse. Începurăm să mâncăm sub luminarea de cuvinte, vesele, ale doamnei Pavel, aproape fericită de pofta noastră de mâncare, ce povestea pentru ea prețuirea de către noi a calităților ei de gospodină cu faimă. În timp ce frazele-i curgeau fără oprire, ca mătăsurile desfășurate de pe mari suluri anume mânuite, iar dulciurile se împuținau pe platoul albastru din față, bunicul zâmbea din fotografia mărită, aflată deasupra bibliotecii, privindu-și cu dragoste nepotul care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cumpărate de ocazie de la un fost moșier de către doamna Pavel pentru mine spre a le da drept dar de nuntă Anei și soțului ei, și împachetate tot de ea într-o lădiță cu paie cu grija și priceperea unei vechi gospodine punând în săvârșirea lucrului amintirea propriei nunți. După ce mă spălai pe mâini și pe față, îmi desfăcui valiza și scosei micile mele daruri, pentru doamna Agripina un chimonou, iar fiicei mai mici un colier din corali, cumpărate și acestea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acum era așezată în deschiderea a patru odăi și apoi să înceapă dansul, nu cum s-a procedat, în camera a cincea, salonul, dar opiniile acestora fură alungate de protestele perechilor tinere. Categoriile „sociale” ale celor invitați erau amestecate - țărani, gospodine, slujbași de diverse categorii -, dar le unea comportamentul politicos, o anume bunăvoință generală, vestimentația de oraș, toți bărbații în costume negre, drumul sau iluzia unei alte mentalități, că mă miram, ei oameni de la țară cum de le păstraseră în garderobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acasă”, de pildă să-și facă o cafea, dar ea preciză că băuse, atunci el îi arătă servanta în care se aflau șerbetul și dulceața, pe care le avea în patru borcane dăruite de doamna Pavel: mica ei propagandă de gospodină, repetată în fiecare an, la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce puse pe masă o farfurioară cu o linguriță de șerbet, iar el paharul cu apă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar Caduta arăta splendid. — Tocmai asta e. Arăta ca o stea de film răsfățată. Mie nu-mi trebuie așa ceva. Eu vreau una din alea... Îmi doresc una din noile actrițe intrate pe piață, care să arate ca prototipul împăpucit al gospodinei americane. Criticii au susținut tot timpul că aceste actrițe arată foarte sexy și naturale. Din punctul meu de vedere nu arătau sexy deloc, dar naturale erau. Cel puțin așa îmi șoptea mie instinctul, și instinctul era tot ce-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și luă de sub ea o revistă pornografică, numită Debonair... Drept să spun, eu îmi cunosc revistele pornografice: Debonair făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau suedeze cu bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lucru ușor. E foarte greu“. Agnes își pierde răbdarea și onorariul. Eu mi-ara scos picioarele pe geamul Boomerangului, când se aud palme grele căzând pe capota mașinii. Mi-am zis: tribunalul. Poliția de moravuri! Mi-am îndreptat gâtul. O gospodină frumoasă, îmbrăcată cu un capot se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Barry? am întrebat eu. — Aici, îmi răspunde Fat Paul. Ia cheile. Tatăl meu asista, fără nici un fel de chef, la o selecție de stripteuze în separeul cu perdele roșii din vechea sală. Lotul de pipițe arăta la fel de trist ca el - gospodine burtoase, în jur de treizeci de ani, împinse pe scenă de nevoia de bani. Și-au adus până și copiii care așteaptă pe afară, căscând plictisiți. Copiii mi-au amintit de alți copii - da, plozii pușcăriașilor, în Brixton, micii vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dau acestor gânduri coerență și, lucru și mai important, popularitate. Le redau oamenilor intelectul. Nu prea... începu Vultur-în-Zbor. — Dar nu-ți dai seama, dragul meu? Cadența, structura, stilul: toate există pentru ca noi să le folosim - în poveștile de demult ale gospodinelor bătrâne, în născocirile fantastice și mai ales... îîși flutură teatral mâna dreaptă și ridică spre ceruri un manuscris de pe biroul său) ...în clișee! O, Doamne! își zise Vultur-în-Zbor. — Aceasta, rosti Gribb, lovind cu degetul foile, este marea mea lucrare. Tratatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naște un copil, Fiul lui Dumnezeu. Iosif: Bine, dar trebuie să mergem la Betleem, orașul în care ne-am născut. Iosif o ia de mână pe Maria și călătoresc. Ajung la o casă (din carton) și bat la ușă. O gospodină: Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne primiți peste noapte să dormim în casa dumneavoastră. Gospodina: În casă la mine, peste noapte, niște
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din carton) și bat la ușă. O gospodină: Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne primiți peste noapte să dormim în casa dumneavoastră. Gospodina: În casă la mine, peste noapte, niște străini? Noi nu primim necunoscuți la dormit. (Închide ușa.) Iosif: Am bătut la multe uși, dar nimeni nu ne-a deschis. Trebuie să găsim un adăpost. Doamne, ajută-ne! Maria: Uite o iesle
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat că femeile nu se dădeau În lături să... erau adică mult mai puțin rușinoase ca altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]