2,903 matches
-
importantă ești și că dacă te-aș fi ascultat n-aș fi intrat În toate necazurile În care am intrat, da’ n-ai putea s-o iei mai ușor? Știu - conștiința vorbește În italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
persoanele cu dizabilități. Stă în genunchi, aplecat peste capacul closetului și întinde niște linii de cocaină pe suprafața neagră, strălucitoare. Are tricoul ridicat din cauza poziției și pot zări un tatuaj care se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă, mă chinui însă să-l descifrez. Își ridică privirea, mă vede și întreabă: Vrei niște coca, scumpo? Pentru o clipă sunt tentată să răspund afirmativ. Să mă droghez cu Liam O’Connell. Colegii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să explorez Provins. Acum ajungem la povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un mare edificiu gotic, Grange-aux-Dâmes, grânarul zeciuielilor, iar dumneavoastră știți că unul dintre avantajele templierilor era că ei strângeau zeciuielile, fără să datoreze nimic statului. Dedesubt, ca peste tot, o rețea de subterane, azi În cea mai proastă stare. Ei bine, În timp ce scotoceam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
exemplu, la muzeul științei din München este o fototecă nemaipomenită. Pe urmă, la Paris este cunoscutul Conservatoire des Arts et Métiers. Aș dori să-l revăd eu Însumi, dacă aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
buton și niște diorame petroliere, cu forezele lucrând din plin, se pun În mișcare, intri Într-un adevărat submarin, faci să se rotească planetele, te joci de-a producerea acizilor și de-a reacția În lanț - un Conservatoire mai puțin gotic și complet futurist, populat de grupuri de școlari electrizați care Învață să-i iubească pe ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de 20 de centrimetri iar o înălțau până la nivelul tabloului lui Hegel. Un soi de Morticia din serialul gotic Familia Adams. - Am mult de lucru, o să plec târziu. - Perfect, și eu am de terminat un referat la Psihologie infantilă. Asta era, nu puteam scăpa de ea. Pe la șase după-amiază am plecat împreună. În chip de diversiune, am luat tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și de rapacitatea ei superbă). Aș vrea să citesc, dar de unde cărți? Inculta mică, tot ce are mai bun în cele trei-patru rafturi pe care le numește bibliotecă sânt cărțile ,dăruite de mine: un frumos Huizinga, un Baltrusaitis despre arta gotică și cam atât. În rest dicționare, cărți de folclor, romane proaste, de necitit. Totuși, și nu e decât una dintre contradicțiile ei, citea, ba chiar scria ea însăși versuri. Avea și un jurnal în care își nota visele, colorate și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de proporții umane în acest edificiu. Pe o nesfârșită scară în spirală am urcat în cupolă. Nu există în lume, și nici măcar în vise, cuvinte în stare să definească sentimentul omului aflat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după oarecare gândire, pe podea, împrejurul pianinei și sofalei. Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa de carton și citi dedicația: "Ginei, cu dragoste, ca să-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împrejurul pianinei și sofalei. Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa de carton și citi dedicația: "Ginei, cu dragoste, ca să-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu să râdă. Așa-zisa bibliotecă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind a chimicale. Doar unul este întors puțin încoace. Poți vedea pe coperta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe pe o canapea. Pe măsuța de alături se găsește un bol de sticlă plin cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum arată ele acum. Edificiul principal e o construcție în stil victorian, o lamentabilă cazarmă lungă și înaltă, din cărămidă galbenă smălțuită, încărcată cu o sumedenie de ornamente gotice. Când a fost ridicat, stabilimentul se numea „Institutul balnear“, și i se mai spune și acum „Institutul“, deși multă lume îl numește, familiar, „Băile“. Clădirea Institutului cuprinde, pe lângă sala mașinilor, un spațiu de odihnă, cabine de garderobă, birouri și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căsătorită. Copiii ei, plecați acum din casă, nu-și lăsaseră în nici un fel amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia, mai ales cântecele. La ușa bisericii stătea o cerșetoare, probabil româncă, cu un copil în brațe. Am văzut și prin oraș mai mulți rromi, unul cântând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în mine și în jurul meu în aceste zile uneori atât de grele, dar mereu atât de frumoase încât nu le-aș schimba, nu aș renunța la ele pentru nimic în lume. Am vizitat catedrala de aici. Impunătoare în dimensiuni, arhitectura gotică și mai ales în stranele pentru canonici, sculptate în lemn, cu o întreagă istorie biblică și creștină în basoreliefurile realizate impecabil. Rămân în uimire, admirând acest loc atât de bogat în artă și spiritualitate. Mă gândesc la câte rugăciuni s-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai vedem, sunt activarea și integrarea, în viața de toate zilele, a acestor vechi arhetipuri care-și actualizează energiile și potențialitățile din inconștientul colectiv. Publicitatea este în această privință un exemplu revelator. Dar la fel sunt și muzica (techno sau gothic), producția ci-nematografică, fără a mai vorbi de diversele tea-tralități urbane. În fiecare dintre aceste cazuri, ne confruntăm cu un proces de anamneză a lucrurilor pe care le-am crezut depășite. Criptele și cavernele umanei noastre naturi. "Cărămizile" primordiale, care sunt
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe experiența bizarului încercată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar Diavolul nu rămâne mai prejos în îmbulzelile suscitate de muzica "gotică". Candomblé, umbanda braziliene sunt un bun exemplu al unei astfel de conjugări. Și este instructiv să observăm cât de numeroase sunt orașele franceze în care regăsim astfel de culturi de posedare sau alte ma-nifestări ale acestor sincretisme complexe. "Răsă-riturile mitice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o mică altercație, telexul bătând textul alocuțiunii oficiale cu un minut mai devreme de sosirea prin poșta submersibilă a revistei de ieri în care s-a și publicat.Dar nu face să, fiindcă ne apropiem de încheierea preafericită. Sub ogiva gotică a ferestrei străluminate de un muc de lumânare, Zaston Anibal citește ultimul paragraf din ultima luare de cuvânt a Preșului... “...După cum se știe, s-a anunțat vizita unei Comisii Europene Interdepartamentale și a mai multor organe internaționale pentru și în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Unul care stă bine, adică senin, între Eminescu și Caragiale, Mihail Sebastian și N. Steinhardt, Bach și Beatles, Albinoni și Leonard Cohen, Humanitas și Polirom, Zavaidoc și Led Zeppelin, Cristian Vasile și Deep Purple, ori între Hurezi, Benares, Alhambra și goticul manuelin. Între nastratinismul balcanic, domul din Köln, Amos Oz, Marguerite Yourcenar, Ernst Jünger, Pascal, Filocalia, Soljenițîn, culele de la Măldărești și miniaturile stradale din Obidos. Unul care s-a săturat de cuantificarea calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]