4,325 matches
-
Bart își mai prelungi tăcerea câteva clipe, apoi rosti calm și sigur de sine: Nu ți s-a părut, încuviință. Te rog să mai rămâi cu mine, dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ea, de fapt, nu voia să se despartă de Liviu, cu toate greșelile lui?... Ce-avea el să spună, cum avea să reacționeze?... Și cum putea, mai ales, ea să-l ferească de suferința ce avea să vină?... Timpul trecea grăbit, trecea nepăsător, iar în toamnă Mădălina avea să înceapă școala. De la San Francisco, unde plecase cu problemele lui de afaceri, Liviu îi promitea pocăință și atașament conjugal. „Vin din America”, îi scria el într-un lung e-mail, „vin special pentru că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi marcase deloc, apoi se așezară de o parte și de alta a unui birou cu tăblia verde, acoperită de un cristal gros, moștenit odată cu imobilul retrocedat, pe care trona calculatorul, între hârtii redacționale diverse împrăștiate peste tot de mâini grăbite. Totuși, ambianța din cabinetul patronului de la „Investitorul” nu-i păru lui Bart deloc neplăcută, dimpotrivă. Iartă deranjul, dar știi și tu bine ce înseamnă o gazetă, se scuză Doru Ionescu, încercând să facă puțină ordine pe birou. După aceea, scoțând
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înțeleagă totul, căci scena era atât de convingătoare, încât poate numai cea mai naivă dintre naive nu ar fi înțeles cum stăteau, în realitate, lucrurile... Simți, ca și atunci, o vie strângere de inimă, în timp ce prin minte gândurile îi alergau grăbite, cu multe și dureroase semne de întrebare: Cum am putut noi, oare, eu și Liviu, să lăsăm atâta fericire să ne scape printre degete?... Nici eu nu știu cum s-a putut strecura fătuca asta cu aere de cocotă măruntă în viața
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
doua zi a străbătut târgul de-a lungul. Unii, mai în râs, mai în serios, l-au aplaudat; s-au auzit și fluierături; câțiva i-au întins mâna. Donna Iulia era de un ceas la fereastră. I s-a părut grăbit. A vrut să iasă și să-l strige, să-i spună să o aștepte, să plece amândoi. El să uite de lupi. De ocară; de lumea ce i-ar fi privit buimacă. Oamenii și-ar fi adus aminte multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fel de negativ al plăcii fotografice); foaia de hârtie, se spune, suportă orice. Uneori se întâmplă ca paginile copiate de Erika să îmi dea o altă înțelegere asupra textului. Scrisul ei e rece, sever; scoate în evidență ceea ce litera mea grăbită ascunde fără voie. Recitesc și fac adnotări, modific. Erika va retranscrie rând după rând, însă - aproape de fiecare dată - găsesc alte nepotriviri, care mă silesc să refac ceea ce, până atunci, mi se păruse perfect. Pot să caut cuvântul potrivit încă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
drepte. I-am extras-o. Nu era nevoie de ochelari, chiar m-am mirat că acuzase tulburări de vedere. Era relaxat, avea chef de vorbă. Eu îl mai consultasem odată, cu ani în urmă, dar atunci mi s-a părut grăbit sau, poate, prea rezervat. Acum era exuberant, comunicativ, glumea...Ne-am făcut urări de Sărbători. Mi-a dăruit o sticlă de vin foarte vechi, într-un săculeț de pânză. O am și acum, o s-o păstrez neatinsă. A promis că
Ultimul control medical al lui Dumitru Tinu. Ce planuri avea pentru fiul său by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/80452_a_81777]
-
vor bloca accesul în spitale, instituții de interes public și local, stații RATB și intersecții. Potrivit autorităților locale ale sectorului 4, măsura a fost luată, ca și anul trecut, pe durata sărbătorilor de iarnă, pentru a veni în ajutorul bucureștenilor grăbiți să se aprovizioneze. "Am decis să nu se mai ridice mașini în această perioadă, pentru a veni în sprijinul celor care, grăbiți să se aprovizioneze cu produse pentru masa de sărbători, să cumpere bradul de Crăciun și cadouri pentru cei
Ridicarea mașinilor parcate prost, suspendată de Piedone în timpul sărbătorilor () [Corola-journal/Journalistic/80519_a_81844]
-
a fost luată, ca și anul trecut, pe durata sărbătorilor de iarnă, pentru a veni în ajutorul bucureștenilor grăbiți să se aprovizioneze. "Am decis să nu se mai ridice mașini în această perioadă, pentru a veni în sprijinul celor care, grăbiți să se aprovizioneze cu produse pentru masa de sărbători, să cumpere bradul de Crăciun și cadouri pentru cei dragi, pot uita că parcarea neregulamentară a autovehiculelor atrage după sine ridicarea acestora. În același timp, cei care, spre exemplu, blochează intrarea
Ridicarea mașinilor parcate prost, suspendată de Piedone în timpul sărbătorilor () [Corola-journal/Journalistic/80519_a_81844]
-
cărți. Nu vorbesc despre cărți. Vorbesc despre petreceri, cluburi, carieră, job-uri. Uneori despre cursuri. Strâng bani pentru lucruri practice: obiecte vestimentare, vacanțe, distracții. Nu au bani și timp pentru cărți și spectacole. Toți se grăbesc undeva. Sunt atât de grăbiți încât nici ei - nici măcar ei, studenții! - nu mai au timp să vadă ce frumos au ruginit frunzele și ce spectacol multicolor oferă cerul la asfințit, pe gratis. Treptat apar în autobuz diverși funcționari. Cei între două vârste sunt apatici, obosiți
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
o țară multilateral dezvoltată și apăsătorul loc în care, la capătul multor zile, a răsărit, unică, Floarea de menghină ? Personal, tocmai pentru că o consider pe Svetlana Cârstean în primul rând o poetă a elevației, suspectez de fragilitate toată această echivalare grăbită. Nucleul poemului nu e denunțul unui univers, ci geneza unei comunități. Altminteri ar putea pe bună dreptate frapa - la treisprezece ani de la publicarea Tabloului de familie - decizia de a reproduce un text scurt, evident conjunctural, în volumul acesta de sine
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
și Asociația Kultura, Neamul Noica este o bijuterie grafică. Tiparul, ilustrația (fotografii de epocă, reproduceri de documente din secolul al XIX-lea, scheme de arbore genealogic), aranjarea în pagină sugerează un "esprit de finesse" în contradicție vizibilă cu ritmurile prea grăbite ale lumii contemporane. Prin aceasta Neamul Noica este o carte care impune respect și pe care cititorul simte instinctiv nevoia să o pună la un loc de cinste. În Cuvânt însoțitor, Andrei Pleșu remarca just că "o carte în care
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
un impozant arbore genealogic. Ceea ce îl face mai uman, dar și înnobilează "neamul". Nicoale Șt. Noica este un om vechi. Un înțelept care ne demonstrează cu fiecare nouă carte a sa că trecutul păstrează comori pe lângă care trecem adesea prea grăbiți, dar care odată redescoperite și analizate cu toată atenția sunt în măsură să ne readucă mândria, demnitatea și puterea de a privi optimist spre viitor.
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
ale acestora. Ce a ieșit e o nemaipomenită hartă în relief a grupurilor (nu a coteriilor), de care nici un critic literar cu simțul ansamblurilor nu mai poate face abstracție de-acum înainte. O hartă care ridiculizează tacit colecțiile de cronici grăbite adunate de unii și de alții, între coperte, în ultimii ani. Inteligență în stare pură Lăudabil prin multe, ultimul număr al revistei DILEMATECA (anul IV, nr. 39, august 2009) se cuvine remarcat o dată în plus pentru excelentul eseu al regretatului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
pusă în cauză, chestionată și zgîlțîită, fusese o frontieră. Dar nu era destul...". Ultima frontieră trecută de narator înseamnă dobândirea capacității de a vedea (s.a.) cuvinte care, astfel, primesc ceva din concretența locului unde sunt rostite: cuvintele din gări sunt "grăbite", "laconice", cele din trenuri sunt "somnoroase", cele rostite în biserică sunt "exaltate" sau "tăcute", iar cele din piață sunt "proaspete" și "săltărețe". Și mai departe: Este ciudat cum aceleași cuvinte pot avea diferite forme în funcție de locul unde sunt pronunțate. În jurul
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
contactul atît de direct, de faptul că sînt la cîțiva centimetrii de actori, de costumele lor, de machiaj. Care vin și pleacă, care se opresc și privesc doar pînă le sosește metroul, care amplifică zgomotul de sub pămînt cu pașii lor grăbiți, purtați pe drumuri ce consumă și îi consumă. Declicul meu emoțional s-a produs cînd am observat toate astea. Cînd am văzut două spectacole și concertele de muzică clasică cu puști, muzicieni de la liceul "George Enescu". Artiștii au dus impecabil
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
un bărbat ventripotent care conducea tratativele - președintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu își seducea victima, aceasta, surprinsă de soțul ultragiat în brațele cuceritorului cădea în genunchi și se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape. În final toată lumea era mulțumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru țara lui, dar nu se plictisise, Franța adorată mai punea un ban la ciorap, președintele republicii potolea mânia primului ministru, aducându-i
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
lung, cu putere din țigară. Apoi aruncă chiștocul într-o parte și zise cu o voce în care se citea nesiguranța: - Măi, acum asta este. Am dat-o, am dat-o. Apoi, dintr-o dată pregătindu-se parcă să plece, zise grăbită, cu o nervozitate bruscă: - Auzi, ai cu ce să notezi numărul meu ?" (pag. 188) Alteori, pescajul nu e tocmai de neglijat. Un episod, printre cele mai consistente ale cărții, amintește de farmecul senzualității din romanele de demult ale lui Fănuș
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
să mănânc. Era un fel de birt. La intrare nu mă primise nimeni. Ci doar o fetiță zbanghie, cu ochelari, stând la tejghea, fata a mică a patronului, probabil, care lipsea. Intrasem și clopoțelul de deasupra ușii se auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
care sunt limitele familiarității și ale bunei cuviințe. Chipul său distins, conversația inteligentă, nelipsita pipă - de multe ori, stinsă - ținută cu eleganță în mână și dusă cu știință în colțul gurii, totul în distonanță vizibilă cu lumea vulgară, rapace, prea grăbită, a îmbogățiților tranziției, a făcut ca nimeni să nu pună vreo secundă la îndoială originile sale nobiliare. Au fost chiar voci care susțineau, fără a fi contrazise, că familia Paleologu s-ar trage chiar din glorioșii împărați ai Bizanțului. Alexandru
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
lume, a modernilor singuratici, pariind pe himere mai mult decît pe realitatea la care nu consimt. El, omonimul aceluia din Femei, e un rezistent, un retras, dar unul de cursă scurtă: „unsprezece luni pe an sunt și eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș, să iau lecții de lene, dela piatra asta, dela copacul ăsta." (p. 64). Își construiește, bruscîndu-i pe ceilalți, un
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
de ploaie/ care se grăbesc să recadă în cer./ Acum aud limpede/ cum o fereastră cunoscută/ se lasă deschisă într-o clipă/ să redevină un ochi în lume/ în goana fluidă a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roțile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze și-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Și inima-n soclu așteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Și-alung ale gândului unde/ Pereții din nou să
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
structurate după niște criterii îndoielnice sau, de cele mai multe ori, de neînțeles. Este de necontestat faptul că antologia, ca obiect editorial, este una dintre cele mai eficiente metode de promovare a scriitorilor în străinătate. Economică pentru editor și comodă pentru cititorul grăbit (care, pe deasupra, mai e și străin atât de limba, cât și de literatura noastră), antologia constituie un tablou literar expresiv. Dar se pare că, de multe ori, cei care concep cărți colective se lasă păcăliți de regulile, ce-i drept
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
norma epocii, că e pronunțare incultă ceea ce era, dimpotrivă, conservatorism fonetic; trăsăturile limbii autorului sunt confundate cu cele ale limbii personajelor. În acest volum, seriozitatea filologică și cunoașterea în profunzime a faptelor de limbă și de context cultural exclud etichetările grăbite; toate fenomenele, prezentate clar și succint, beneficiază de disocieri nuanțate; formele care apar la Caragiale sunt comparate cu cele ale Junimii, în genere, și în special cu cele din textele lui Creangă și Eminescu. Volumul are și un indice amplu
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]