6,255 matches
-
Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva mai devreme, făcuse o grămadă de poze și plecase, lăsându-l pe Adrian să pună la loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul decursese conform planului. Adrian îi povestise agentului sau literar, Geoffrey, despre interesul manifestat de Fanny Tarrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca si cum as trage o ultimă țigară înainte de a mă lasă de fumat, stărui față. — Ce-ți apare? — Jurnalul meu și un interviu cu Adrian Ludlow. — Adrian și mai cum? — Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând ziarul de azi, o grămadă de lume o sa se-ntrebe „Adrian și mai cum?“ — Atunci de ce ai mai bătut capul cu el? — A scris o carte care cândva a contat enorm pentru mine. Adăpostul. — N-am auzit de ea... Nu te-ai mai ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru călătoria spre țările calde. Rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia: fâlfâituri dese de aripi se aud din când în când și berzele își părăsesc cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cea mai dragă prietenă a copiilor! Iată prima zăpadă! Încă de ieri seara a început să ningă cu fulgi mari și pufoși. O adevărată plăcere azi-dimineață la școală să vezi ninsoarea bătând în geamurile noastre mari și așezându-se apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce frumusețe, ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care intrase doar la recepție și Încă de vreo câteva ori cu ocazia unor mici inundații, o dată la trei luni. Ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o casă demolată, o grădină Îngropată În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un asemenea lucru nu era cu putință. După cum nu era cu putință ca grămada de mașini vechi de toate mărcile În care nimerise să se transforme În Salon internațional auto. Mai potrivit ar fi fost Într-un sanatoriu sau spital de recuperare. Nu avea nimic Împotriva lor. A le disprețui era ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi din cauza dealurilor ălora, zise el. Clip. Clip. Acum îmi reveni mie sarcina de-a umple golul și-mi luă doar o secundă s-o fac. — Îi cunoști, atunci? Pe Ruth și pe.... — John. Mda, încuviință el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în cușcă. — Totuși susțin ideea că, dacă am de gând să găsesc aici ceea ce mă interesează, voi găsi. De obicei, însă... Se cerea o reacție. Am ridicat din sprâncene - puțin, nu mult -, sperând să-mi fi ieșit bine. Doctorul îndepărtă grămezile mari de hârtii și se curăță de praf. — De obicei, însă, nu găsesc. Am strâns degetele lui Scout. — Doctore, zise ea, putem să... Undeva deasupra noastră se auzi țipătul înfundat al unei alarme. Fidorous tresări, uitându-se la tavan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa e. Fidorous făcu un gest amplu cu brațul în direcția montajului. — Bun venit pe Orpheus. Scout ridică privirea de la un cuib de ștecăre și adaptoare, apoi își văzu mai departe de treabă. — Vino, vino, spuse doctorul, conducându-mă spre grămada de lucruri de pe jos. Uită-te mai de-aproape. Am ezitat. — În capătul ăsta sunt locuri goale, zise Scout, îndreptându-se de spate. Auzind-o vorbind, ceva viu îmi tresări în gât, însă ea părea calmă, imperturbabilă, ca și când noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic de ușoare ale Lisellei, ce simplu era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
meu; sînt și nu sînt eu. Îmi pare din șindrilă. Un nud din șindrilă mărunțită de curînd. Încă-mi plăcea jocul de-a Vermeer pielea perlată de lumină -, pe urmă de-a Hals: eu, în chip de femeie-gutuie, într-o grămadă de gutui. Îmi seamănă. Sînii mei sînt sînii mei, bucățică ruptă. Iar gutuile sînt gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care se pare că nu încearcă să și-l explice nimeni. Rețeta, fluidizată sau energizată de entități cu remedii spirituale, impregnează capsulele atotvindecătoare, ce sunt simple extracte de passiflora, probabil în instanța actului cumpărării. Rețetele pot însoți de-a valma grămezi de fotografii pe baza cărora se prescriu inexplicabil ierburi. Ești în același timp asigurat că medicamentele nu sunt bune decât pentru tine, transmise altcuiva nu vor avea niciun efect. Cu alte cuvinte, medicamentele sunt asociate unei unice rețete, ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Drezină și ne vom întoarce în Brăila, îl voi răpi de lângă cercurile lui de prieteni, de lângă soție, îl voi adormi într-un cabaret cu drogul iubirii mele lungi pentru că va trebui să-l duc înapoi: în Țară îl așteaptă o grămadă de avocați pentru a-l pune în posesia unei moșteniri fabuloase după opt ani de la Revoluție, însuși Primarul a descoperit în praful arhivei documentul care îi va schimba cursul vieții. Cine-i acest OM? Să vină neîntârziat să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fie a lui Olaf. Mă așezai la secreterul lui. Având în vedere mulțimea numerelor înscrise in repertoarul său telefonic, aș avea nevoie de un secol ca să-l identific pe cel al melodiei. Dar e drept că dispuneam de o grămadă de timp și nu aveam altceva de făcut. M-am înhămat la treabă imediat: de îndată ce un număr începea cu 01 ori 04, luam receptorul și băteam partitura, oprindu-mă la prima divergență cu decafonia căutată. Ordinea alfabetică punea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
chioșc de ziare, Adevărul, Jurnalul Național, România liberă, Evenimentul zilei, rebusuri, integrame, țigănușul care vinde îi face cu ochiul, Playboy, Hustler, Penthouse, vă dau ceva dom’ șef? Casa mea, Unica, Maxim, Spații verzi? îl întreabă insistent, dar fără succes. O grămadă de mizerii e tot ce-a mai rămas din România, începe să se gîndească, trăgîndu-și sufletul își dă seama că se află deja pe Calea Griviței la intersecția cu strada Sfinții Voievozi, simțind că pășește într-o lume de care i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]