800 matches
-
În privința misterului marilor descoperiri, lucrurile sunt totuși clare. Nu contează mărul, ci capul peste care cade. Subconștientul este mina de aur a misterelor. Universul e în degetul cel mic al filosofilor. Deget cu care mulți se scobesc în nas. Un grăunte de nebunie există și in cea mai echilibrată minte creatoare. Tragedia omului este că nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret cosmic? Înjurătura noastră metafizică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își deversează biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen pentru un scriitor îl constituie cartea a doua. Cărțile au răbdare nebănuită. Unele așteaptă cu foile netăiate sute de ani. Artistul se află permanent în căutarea grăuntelui de nemurire. Formele clasice ale artei nu mai pot ilustra dinamicele frământări ale omului de astăzi. În lumea artei, tăcerea este un limbaj, nu un handicap. Ca să înțelegem arta nouă trebuie să ne accelerăm creierul și sensibilitatea. Cele mai tulburătoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când bea apă. Disprețul artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trebuia să acționeze. Mintea lui părea să iasă la suprafață dintr-o ciudată somnolență în care se străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să iasă la suprafață dintr-o ciudată somnolență în care se străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întorceam din plimbarea mea obișnuită până la stejarul din răscruce. La ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași întrebare din 5 în 5 minute. Dar sigur trimite? Sigur. Și zici că trimite și mîncare? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înfrânse cu mâinile goale dintr-o singură mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aproape că a început să bată la ochi. Așa de mândru era. Va să zică legătura sufletească dintre el și Sophie s‑a stabilit deja, urmează cea fizică. În momentul acesta tocmai o convinge pe Sophie că omul fără iubire e un grăunte de praf nesimțitor. Înăuntrul lui Rainer se frânge ceva, pentru că o parte a unui om (de cele mai multe ori inima) se frânge întotdeauna când persoana iubită devine infidelă. Însă teama de a fi suspectat în realitate, poate chiar fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Am făcut chiar mai mult: În căutarea obscenității, am spulberat acel fragil fior care mă mai Îndemna din când În când să iau În considerare ipoteza existenței lui Dumnezeu. După ce alesesem nerușinarea, am renunțat să mai păstrez În mine acel grăunte mistic, de teamă că m-ar fi putut dezechilibra la un moment dat, aruncându-mă Într-un soi de zbatere metafizică de prost gust. Sclifoseală filosofică, cum zicea Florin, companionul meu În ale ateismului. Deși pe mine o altă coerență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît precizia rece, izolarea și conduita severă ce definesc viața popoarelor nordice - ca un grăunte singuratic, mărunt, jalnic și totuși plin de măreția personalității sale - sînt zdrobite Într-o clipă de acest Întuneric nestăvilit. Furnicarul uman fără număr și fără vîrstă se dezvăluie Într-o clipă În toată grozăvia sa neexplorată și ajunge să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a citit, și după ce iar mai citit puțin, președintele cel isteț ca un marinar lăsat la vatră, și-a dat seama că literatura nu-i decât o imensă minciună. Nu găsești în literatură decât ficțiune și iar ficțiune, fără un grăunte de viață autentică, ci doar experiențele altor oameni. Așa că domnului președinte i s-a făcut deodată un dor imens de ființe vii, de oameni, de acțiune, de viață, de înjurături marinărești, ce mai... Și pac, a organizat o conferință de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
creator ca manifestare supremă a ființei umane, cartea - cu foițele ca lumina ochilor - însumează condiția umană, cu toate datele ei reprezentative, între care umilința, credința, sacrificiul: ci scriu cu poruncă rugăciuni umilicioase, / ce se zic în picioare, la Ceasuri. după grăunții / metaniei. / pentru cei adormiți în credință. / scriu cu o cerneală de sânge. ca și cum aș ara / cu trei degete. Și, fiindcă logosul - forță primordială a lumii - e ambivalent, pătruns de rugăciune, exprimând-o sau alcătuind un iad / al vorbirii fără întrerupere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci. 9. Cine are urechi de auzit, să audă." 10. Ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "De ce le vorbești în pilde?" 11. Isus le-a răspuns: "Pentru că vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvînt, și ajunge neroditor. 23. Iar sămînța căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul și-l înțelege; el aduce roadă; un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci." 24. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămînță bună în țarina lui. 25. Dar, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu." 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. 32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile și se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
în grînarul meu." 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. 32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui." 33. Le-a spus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
acela. 19. Atunci ucenicii au venit la Isus, și I-au zis deoparte: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?" 20. " Din pricina puținei voastre credințe", le-a zis Isus. "Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cît un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici colo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21. Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune și cu post." 22. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu ai lor o luau prin acest tunel și ajungeau la adăpost în Cetățuie. N-aș pune mâna în foc că lucrurile s-or fi petrecut chiar așa, dar, ca în orice legendă, și aici ar putea să fie un grăunte de adevăr. De altfel, întocmirea Cetățuii ca o fortăreață l-a salvat pe Dimitrie Cantemir, care s-a refugiat aici atunci când s-au răsculat lefegiii săi. Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai să mori de necaz ca pițigoiul, cu gheara În gât”. Faptul l-am constatat singur În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
concesii, lăudînd nu'ș ce scriitor din "activul de bază". Ai fost scutită de articole despre caracterul profund democratic al deciziilor de partid ori despre creșterea bunăstării într-o societate progresistă. Ți-ai salvat bruma de curaj și de voință, grăuntele de personalitate. Ce nu te omoară zice-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă un grăunte, un bob, un fir de unt în piure... Eeee, că-mi vine să-njur! Io ți-s cîinele de suflet, Iordanco. Ne ajungem nouă înșine: io cu mine și cu tine. Dă-l încolo de naturist și hai acasă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]