12,186 matches
-
fi procurat un elicopter. Totuși, În drum spre casă, maiorul nu rezistă tentației de a-și repeta de cîteva ori, mirîndu-se cu voce tare: Ce pușlama! Auzi, o Încercare pe cont propriu! Ca să-mi ridice moralul! Hotărît lucru, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, iar colonelul Pruritanal era În modul cel mai evident un tip gras și constipat. Pe deasupra, și ridicol, făcînd pe filosoful, cu bobinele acelea oribile pe cap. Maiorul Smith ar fi avut toate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mirîndu-se cu voce tare: Ce pușlama! Auzi, o Încercare pe cont propriu! Ca să-mi ridice moralul! Hotărît lucru, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, iar colonelul Pruritanal era În modul cel mai evident un tip gras și constipat. Pe deasupra, și ridicol, făcînd pe filosoful, cu bobinele acelea oribile pe cap. Maiorul Smith ar fi avut toate motivele să-l reclame superiorilor de la comandamentul Diviziei Pacific-Sud, dacă ar fi avut garanția că cei de acolo vor lua
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce belea, se plînge ridicîndu-și privirea printre stropii mărunți de ploaie către ferestrele blocului Ciclop. — Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu spun nimic. Dar trebuie să vii să mă vezi Bruce... Bineînțeles că da, zic eu cu blîndețe În receptor. E ceva special Între noi, nu-i așa? O să vin imediat la tine să te fut curvă mare și grasă. — Așa cred, spune ea cu vocea Întretăiată, dar n-o să stau niciodată În calea carierei tale, n-o să fac niciodată nimic să ți-o bușesc. — Bunty, nici n-ai idee cît de mult Înseamnă pentru mine să te aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va părea rău după ea. Plec. Mă Împiedic de o cutie goală de conserve. Soarele Îmi curge ca un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrut să mă provoace, să discutăm despre ultimul lui roman ,,Elogiu mamei vitrege,, , dar eram mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei mici adormiseră cu capul pe masă, lângă farfuriile din care mâncaseră, timp În care motanul ei gras și lacom s-a urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu rugăminți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un chip casa, dar mai ales n-ar fi putut Închide ochii fără să aibă În față superbele vitralii venețiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să Înțeleagă situația În care mă aflam, nu? Trebuia să clarific problema cu numele meu și ea fusese atât de departe. — Și crezi că depărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență să pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și Începu să tragă de acel ceva pe care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În diversitatea lor strălucitoare, ca suprafața uleioasă dar plăcut complicată a unui balon de săpun? Dacă viața era acoperită de un voal, mi-am dat seama că ea putea fi doar astfel: un balon de săpun ținut laolaltă de acizi grași, lucioși și delicați, a cărei suprafață tensionată putea să explodeze din secundă În secundă, pentru a dezvălui ceva ce știa toată lumea: că fiecare clipă transparentă era o versiune a nimicniciei. Brusc, m-a cuprins un dor intens de a comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mori din atâta lucru. Doctore, oamenii ăștia-s incredibili! Oamenii ăștia-s de necrezut! Ăștia doi sunt cei mai de vază producători și vânzători de vinovăție ai zilelor noastre! O scot din mine cum ai scoate untura dintr-o găină grasă. — Sună-ne, Alex. Vino mai des, Alex. Ține-ne la curent, Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te rugăm, nu ne mai face una ca asta. Ultima oară ai plecat fără să ne dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care vor veni la rând. În iunie m-am întors în New Jersey, încrezător în „tăria“ mea, minunându-mă cum de am putut să mă las captivat, fie și numai pentru o clipă, de o făptură atât de banală și grasă. O altă inimă creștină pe care am zdrobit-o a fost aceea a Pelerinului, Sarah Abbott Maulsby - originară din New Canaan, Foxcroft, și absolventă a colegiului Vassar (unde, în grajdul din Poughkeepsie, își ținea frumosul ei cal bălan). O absolventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la o parte și o mână subțire trase și trase de rama ochiului de sus. — Cel de jos, șopti Josef, nu cel de sus. Mă crezi acrobat? Când geamul se ridică, el dovedi multă agilitate pentru un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Iar cei de față nu Înțeleg un cuvânt din ce spuneți. Ei nu vor obiecta. — Nu-i regulamentar, spuse maiorul Petkovici. Șeful poliției se uită la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior. Acum putem Începe. Ofițerul cel gras Începu să sughită, Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști? Myatt se gândi o clipă, fără să se oprească din mers. — Da, cred... E unul pe care-l cheamă Grünlich. Îl văzuse bine doar de două ori: o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Bob Bulton, trimisul de la Neiman Marcus, Împăturind comanda și trăgând elasticul În jurul dosarului. Bob Multon era unul dintre cei mai influenți achizitori de modă de la Neiman Marcus, chiar dacă felul În care arăta nu conducea neapărat la această concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta pensionării și purta un costum Thom Browne făcut la comandă, la care sărea În ochi felul În care manșetele de la pantaloni se terminau suficient de sus deasupra gleznei Încât să lase la vedere șosetele liliachii din cașmir. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o și arate. Porcăriile astea decorative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu mă calce pe nervi. La telefon, o voce de femeie zice: — Agenția Helen Boyle. Cu ce vă putem ajuta? Și Oliphant zice: — De ce nu-ncerci să numeri până la zece? zice Oliphant. Detaliile legate de Oliphant ar fi următoarele: e gras și și-a lăsat amprentele maronii de transpirație pe foaia de ziar pe care mi-o arată. Parola de la calculatorul lui este „parola“. Și zic: Am trecut de mult de zece. Și vocea din telefon zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]