2,125 matches
-
geometrie rectangulară și, de fapt, istoria artei îi asimilează stilistic ca aparținând aceleiași generații. Totuși, diferența dintre ei este fundamentală. Am atras atenția că, în ciuda caracterului radical abstract al formelor sale, Albers este încă preocupat de problema tradițională a ponderii gravitaționale într-un decor echilibrat. Aceasta este o problemă pusă de realism. Tot realistă este și încrederea lui Albers în întreaga gamă a nuanțelor și intensităților valorilor sale coloristice. Paleta sa este la fel de bogată ca și cea a naturii. Mondrian, pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îi sunt deschiși, privirea ei se pierde în infinit, trecând dincolo de capul mamei, ca și cum nu s-ar afla alături. Deși fata stă în capul oaselor, corpul ei nu este realmente reliefat. El pare suspendat de capul ancorat centric. Suspendarea atracției gravitaționale în zona transcendentă a pernei contrastează cu întunericul camerei bolnavei în care mama, încă supusă legilor viețuirii, stă prăbușită sub povara durerii pământești. Acțiunea este concentrată și la nivelul microtemei mâinilor care sintetizează subiectul tabloului în centrul de echilibru al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este totuși indispensabilă pentru definirea atitudinii omului. El se apropie de locul revelației cât mai mult posibil, dar este oprit de ceva ca un perete de sticlă și pășește îndărăt cu un gest de abandonare pasivă. În mediul nostru controlat gravitațional, diviziunile verticale se ivesc cu ușurință, în timp ce acelora orizontale le sunt necesare condiții speciale. Și echilibrul dintre stânga și dreapta care face posibilă egalitatea în plan orizontal diferă substanțial de inegalitatea ierarhică dintre deasupra și dedesubt. În Narcis, atribuit lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pornind din partea stângă jos până sus în dreapta, separă cele două părți una de cealaltă. Împărțirea este făcută de linia oblică a celor trei capete de femei. Recunoaștem aici că o axă diagonală, deși struc tural nu la fel de puternică precum structura gravitațională de bază, are o stabilitate proprie și, prin urmare, dă ceva forță diviziunii pe care o susține. În Le Chahut a lui Seurat (figura 91), separarea diagonală dominantă intensifică puternic dinamica scenei. În același timp, ea acționează totuși ca o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc conotațiile fizionomice ale feței - referitor la privire, strâmbături și zâmbet -, jocul foarte diferențiat al degetelor poate genera o bogată pantomimă. De asemenea, în comparație cu mișcarea corpului în ansamblu, mâinile sunt mai puțin dependente de atracția gravitațională. Știm că mâinile pot să cadă pasiv sau să se ridice activ, dar, fiind susținute de brațe, ele se mai pot mișca în spațiu aproape imponderal. Jocul mâinilor este îmbogățit mai ales atunci când acționează împreună. Mâinile unei persoane reprezintă duetul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
multă economie de coordonatele carteziene. Ceea ce nu înseamnă că ar exista totuși vreun motiv pentru ca desenul arhitectural să se bazeze atât de mult pe cele două componente lineare fundamentale. Am văzut că pictura și sculptura reflectă și ele influența cadrului gravitațional, dar numai în mod excepțional aceasta le determină să se restrângă la acele forme de bază. Clădirile, fiind construite pentru o utilitate fizică, sunt mai puțin destinate expresiei vizuale decât stabilității și ordinii. Ele sunt recipiente realizate pentru a conține
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
punct situat undeva în mijlocul spațiului său interior. Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne frapează mai întâi. Micuța biserică gotică Santa Maria della Spina din Pisa (figura 129) este un cub compact sprijinit
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
130) se sprijină pe sol ca o generoasă formă rectangulară. Centrul său de echilibru este localizat în arcul semicircular median. Un arc poate fi descris ca o concesie făcută de centricitate unui vector care în arcadele verticale coincide cu axa gravitațională. Cele patru medalioane care dețin o poziție proeminentă pe axa orizontală centrală trimit la ideea de circularitate completă. Sublinierea centrului este destul de puternică pentru a elibera coloanele și încărcătura lor de o excesivă verticalitate și pentru a condensa întreaga formă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
compoziției este dedicat acestei descoperiri. Glosar ANCORARE - Dependența unui obiect vizual de o bază ale cărei forțe influențează dinamica obiectului. De exemplu, greutatea vizuală poate fi afectată de un centru de atracție în care este ancorat obiectul. ANIZOTROPISM - Asimetria spațiului gravitațional prin care natura și comportamentul obiectelor perceptibile se schimbă odată cu localizarea lor și cu direcția forțelor pe care le emit și le primesc. ARTĂ - Capacitatea, naturală ori artificială, a obiectelor sau acțiunilor perceptive de a reprezenta prin aparența lor constelații
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vectori. GESTALT - Un câmp ale cărui forțe sunt organizate într-un tot echilibrat și de sine stătător. Într-un gestalt, componentele interacționează astfel încât schimbările întregului influențează natura părților și viceversa. GREUTATE - Din punct de vedere fizic, greutatea este efectul atracției gravitaționale. Din punct de vedere chinestezic, ea este privită ca o atracție excentrică descendentă sau ca o apăsare în jos generată centric de obiectul în sine. Din punct de vedere vizual, greutatea este puterea dinamică inerentă unui obiect prin chiar prezența
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
localizată în apropierea centrului compoziției, microtema este deseori exprimată de pantomima mâinilor. OBIECT - Un obiect vizual este o unitate separată, percepută ca parte a unui model vizual. ORIZONTALĂ - Direcția în unghi drept față de verticală (q.v.). Orientată simetric în raport cu atracția gravitațională, orizontala oferă relația spațială cea mai echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept coordonată carteziană (q.v.). Ca linii divizoare, orizontalele fac distincția între partea superioară și cea inferioară ale compoziției. PERSPECTIVĂ - Modalitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
părut însă că este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea să fie libertate umană - limita deci -, și nu libertatea pur și simplu, să dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca să funcționeze, are nevoie de limite „libertate gravitațională“. Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umană ca libertate gravitațională. Determinațiile cu care orice ființă umană pornește la drum și care fac parte din zestrea ei, ca „limite“ pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fie libertate umană - limita deci -, și nu libertatea pur și simplu, să dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca să funcționeze, are nevoie de limite „libertate gravitațională“. Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umană ca libertate gravitațională. Determinațiile cu care orice ființă umană pornește la drum și care fac parte din zestrea ei, ca „limite“ pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul cărora se înalță și se exersează propria noastră putință de alegere, au fost
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
volum, Elementele fondului intim-străin și Răspunderea și vina - mergând până la precizarea structurii și la detaliile de tratare -, s-au născut în urma discuțiilor cu Alexandru Dragomir și cu Andrei Pleșu. Le mulțumesc acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș Despre libertatea gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fondului intim-străin și Răspunderea și vina - mergând până la precizarea structurii și la detaliile de tratare -, s-au născut în urma discuțiilor cu Alexandru Dragomir și cu Andrei Pleșu. Le mulțumesc acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș Despre libertatea gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale se poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dragomir și cu Andrei Pleșu. Le mulțumesc acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș Despre libertatea gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale se poate întâmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întâmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întâmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale se poate întâmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întâmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întâmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non gravitaționale, este „spațiul“ în care totul e cu putință și în care nu se întâmplă de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale se poate întâmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întâmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întâmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non gravitaționale, este „spațiul“ în care totul e cu putință și în care nu se întâmplă de fapt nimic. Spațiul libertății non gravitaționale este spațiul pre-ființei. Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi. Odată cu faptul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tocmai pentru că se poate întâmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întâmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non gravitaționale, este „spațiul“ în care totul e cu putință și în care nu se întâmplă de fapt nimic. Spațiul libertății non gravitaționale este spațiul pre-ființei. Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi. Odată cu faptul că ceva este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiție de manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fapt nimic. Spațiul libertății non gravitaționale este spațiul pre-ființei. Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi. Odată cu faptul că ceva este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiție de manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiție de manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest „ce“ este limitația suplimentară care, ea abia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și conștiința ființei sunt condiții de existență ale libertății gravitaționale: „a fi“ și în speță „a fi conștient de faptul că ești“ sunt limite prin care se operează transferul de la libertatea „pură“ la libertatea gravitațională
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și conștiința ființei sunt condiții de existență ale libertății gravitaționale: „a fi“ și în speță „a fi conștient de faptul că ești“ sunt limite prin care se operează transferul de la libertatea „pură“ la libertatea gravitațională. Însă la rândul lui faptul de a fi conștient pretinde o nouă limitație. Căci altminteri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]