2,620 matches
-
guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri licențioase din colecția prințului Friedrich August I al Saxoniei, zis „Der Starke“ din cauza tăriei sexului, au ajuns anul ăsta în galeriile Castelului din Dresda. Prințul cu zeci de amante și 365 de copii avea, se vede, momentele lui de inhibiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu pricomigdale și de fanteziile erotice În timp ce asculta Brahms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
epatau obiceiurile elegante, conversația dezinvoltă, În care știi mai bine ca oricine că eu nu strălucesc, bliblioteca fascinant de bogată. Cum viitorul ni se prefigurează prin Întâlniri Întâmplătoare, Îmi amintesc, de pildă, că mă tot uitam Într-un album cu gravuri despre monumentele Italiei. Cel mai mult Îmi plăcea cel despre Roma, nu ți se pare ciudat? * — Tot ce Îmi povestești mi se pare ciudat. Și memoria acelei doamna Dobrotta e ciudată. N-ai Întrebat de unde știa toate acele lucruri? — Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre desenele și picturile lui, vorbindu-i, în același timp, când despre succesul lui Antonio Canova, plătit cu bani buni de Napoleon, când despre umbrele transparente, luminoase și pline de mișcare din gravurile lui Giovanni Piranesi. ― Acele umbre pot sugera orice, de la un răsărit strălucitor de soare la magica străvezime a unei nopți de vară. A fost un maestru... - Dante Negro așeză, ca din întâmplare, un tablou peste chipul Marioritzei. Portretul, un veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
multe femei l-ar fi vrut de soț pe Al, s-a gândit Alison. Probabil acesta fiind și motivul pentru care omul rămăsese neînsurat atât de multă vreme. Al era genul de bărbat care te invita să te uiți la gravurile lui... după care ți le și arăta realmente. Al lumina camera numai după ce ieșea din ea. — Dar privește situația și din altă perspectivă..., i-a întrerupt gândurile Patsy. Unele femei au ajuns și mai rău decât tine. Zilele trecute, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răspunse, întinzând mâna și apucând bidonul din care bău abia ridicându-și vălul. Nu vreau decât să-mi eliberez familia și să fiu lăsat în pace. Asta vrem toți: să trăim în pace. Tu cu familia ta și eu cu gravurile mele. Dar mă îndoiesc că ni se va permite. Gacel făcu un gest cu capul spre desenele marcate cu cretă ce se vedeau pe stâncile din jur. — Ce-i asta? vru să știe. — Istoria strămoșilor tăi. Ori istoria oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
informată despre tot ceea se referă, direct sau indirect, la profesia sa, să-i vină ideea să aducă din străinătate un faimos specialist În reconstituirea de figuri pornind de la cranii, specialist care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene, ar colora obrajii În mod corespunzător, până ce i-ar apărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În funcție de caracteristicile de bază, dolicocefali de o parte, brahicefali de cealaltă, fotografiile tuturor locuitorilor țării, atât băștinași cât și străini. Rezultatele au fost decepționante. Bineînțeles că, În principiu, modelele pentru reconstituirea facială fiind alese, așa cum am spus mai Înainte, din gravuri și picturi vechi, nu se aștepta să se găsească imaginea umanizată a morții În sisteme de identificare moderne, instituite doar de ceva mai mult de un secol, dar, pe de altă parte, considerând că aceeași moarte există dintotdeauna și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
II Pereții dormitorului meu sunt vopsiți în roșu închis, iar patul este în întregime alb. Pe pat sunt perne albe de dantelă, o pătură și două perne mari și moi de catifea albă. Pe peretele de la capătul patului am o gravură în roșu și negru semnată Rothko. De fapt, se afla acolo unde atârnă acum portretul lui Patrick și a trebuit să o mut. Îmi place dormitorul meu. Aici pot fugi de lume. Și iată-l pe Davey distrugându-l, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea, o reproducere Înrămată cu grijă, o alegorie pe care n-o remarcasem cu o lună Înainte, când urcasem acolo să beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate că nu, acela era Marlowe?) și rotindu-mi privirea În jur. Cărțile erau prea departe și nu se puteau citi titlurile de pe cotoare. Am dat pe gît ultima Înghițitură de whisky, am Închis ochii, i-am redeschis. În fața mea, gravura din secolul al XVII-lea. Era o alegorie tip rozacruceeană din perioada aceea, atât de bogată În mesaje codificate, În căutarea membrilor Fraternității. Evident, reprezenta Templul rozacruceenilor și apărea acolo un turn ce se termina cu o cupolă, după modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu reușea să-l umilească pe Diotallevi cu un ecran care să se umple cu zerouri la infinit, palidă imitație vizuală a multiplicării universurilor combinatorii și a exploziei tuturor lumilor posibile... Acum Însă, după tot ce se Întâmplase și cu gravura aceea rozacruceană În față, era imposibil ca Belbo să nu se fi Întors, În căutarea unui password, la exercițiile acelea cu numele lui Dumnezeu. Dar ar fi trebuit să mizeze pe numere ca 36 sau 120 dacă era așa cum presupuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo evocare, având grijă să tragă imediat cortina atunci când vedea că Îl iau prea În serios. Reevoca propriu-i trecut, dar numai cu titlu de exemplum, ca să pedepsească vanitatea cuiva. „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
despre ei și că știe mai mult decât vrea să spună. Unii se laudă, zic că citiseră deja Fama În manuscris. Eu nu cred că era un lucru de glumă să pregătești o carte În epoca aceea, eventual și cu gravuri, dar Robert Fludd, În același an 1616 (În plus, el scrie În Anglia și tipărește la Leyda, calculează și timpul călătoriilor pentru corecturi) pune În circulație o Apologia compendiaria Fraternitatem de Rosea Cruce suspicionis et infamiis maculis aspersam, veritatem quasi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult prin imagini. Oarecum de popularizare, dar serios. Știi genul: metalele În istoria omenirii, de la epoca fierului până la aliajele pentru nave spațiale. Avem nevoie de cineva care să se-nvârtă prin biblioteci și prin arhive ca să găsească imagini frumoase, miniaturi vechi, gravuri de carte din secolul al XIX-lea, știu și eu, despre fuziune sau despre paratrăsnet”. „De acord, trec mâine pe la dumneavoastră”. Se apropie de el Lorenza Pellegrini. „Mă conduci acasă?” „De ce eu, În seara asta?” Întrebă Belbo. „Pentru că ești bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneata trebuie să mi-o individualizezi dintre toate celelalte, mai puțin pitorești. Iar odată individualizată, trebuie să-mi găsești imaginea, fresca, pictura În ulei, orice o fi. Din epocă. Și apoi o trântim În plină pagină, În culori”. „Există o gravură”, am spus. „O cunosc”. „Vezi? Bravo. În plină pagină, În culori”. „Dacă-i o gravură, trebuie să fie În alb-negru”, am spus. „Da? Foarte bine, atunci În alb-negru. Exactitatea e exactitate. Dar pe fond auriu, trebuie să frapeze cititorul, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trebuie să-mi găsești imaginea, fresca, pictura În ulei, orice o fi. Din epocă. Și apoi o trântim În plină pagină, În culori”. „Există o gravură”, am spus. „O cunosc”. „Vezi? Bravo. În plină pagină, În culori”. „Dacă-i o gravură, trebuie să fie În alb-negru”, am spus. „Da? Foarte bine, atunci În alb-negru. Exactitatea e exactitate. Dar pe fond auriu, trebuie să frapeze cititorul, trebuie să-l facă să se simtă acolo, chiar În ziua În care s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
minute am vorbit Între noi cu glas tare ca să nu ascultăm, apoi Belbo observă că probabil deranjam. Într-un moment de tăcere auzirăm o voce și o frază care ne suscitară curiozitatea. Diotallevi se ridică, având aerul că admiră o gravură din secolul al XVII-lea aflată pe perete, chiar lângă draperie. Era o peșteră montană, către care câțiva pelerini urcau șapte trepte. Puțin după aceea, toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Diotallevi se ridică, având aerul că admiră o gravură din secolul al XVII-lea aflată pe perete, chiar lângă draperie. Era o peșteră montană, către care câțiva pelerini urcau șapte trepte. Puțin după aceea, toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță Bramanti, care tocmai spunea: „În fine, eu nu trimit diavoli În casa nimănui!” În ziua aceea ne-am dat seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
56 Începu să sune din minunata-i trâmbiță cu atâta tărie, Încât muntele Întreg răsună. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1, p. 4) Eram la capitolul despre minunile conductelor hidraulice și, Într-o gravură din secolul al XVII-lea luată din Spiritalia lui Heron se vedea un fel de altar având deasupra un automat care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-adevăr Înaltă de a miliarda parte a distanței Pământ -Soare, sau că Într-adevăr se conturau niște analogii Între mitologia celtică și mitologia amerindiană. Și Începeam să interoghez tot ce mă Înconjura, casele, firmele magazinelor, norii de pe cer și gravurile din biblioteci, ca ele să-mi relateze nu istoria lor, ci o altă istorie, pe care, desigur, o purtau ascunsă, dar În definitiv o dezvăluiau din cauza și În virtutea misterioaselor asemănări dintre ele. M-a salvat Lia, cel puțin pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunoștințe, din mediul funcționăresc. Locul în care poposise darul, spunea totul despre aprehensiunea și afinitățile soțului senzualei Gladiatoare, în materie de artă! Calendarul în chestiune este desfăcut și prins cu scotch transparent, la luna în curs. Unde figurează reproducerea celebrei gravuri în cupru Cavalerul, Moartea și Diavolul. Avocatul se încheie ușurat la șliț, amintindu-și că fusese și el, încă de la prima întâlnire cu troica operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încheie ușurat la șliț, amintindu-și că fusese și el, încă de la prima întâlnire cu troica operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea lor în casete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă vezi! întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au furnizat-o motanii! Interesant, interesant. Ai fler, nimic de zis! Și-atunci, am raționat în termeni clasici de gematrie, raportându-mă, cum era și firesc, la alfabetul limbii poporului ales. Întâi, am împărțit grupul de patru cifre, din josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]