3,747 matches
-
traducă din greaca apla a lui Daponte. Vezi tot studiul C. Erbiceanu, Viața și activitatea literară a protosinghelului Naum Râmniceanu. • Despre Anton Pann se știe că cel puțin până la 1826 se semna grecește (Antonios Pantoleon). Primele sale traduceri sunt din greacă: Hristoitia și Școala moralului care învață toate obiceiurile bune (1834), din versiunea lui Cesarie Daponte. Cum spunea el însuși, a tradus din greacă numeroase alte cărți, dar, din lipsă de fonduri, zăceau în manuscris. În 1837 oferă cititorilor o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se știe că cel puțin până la 1826 se semna grecește (Antonios Pantoleon). Primele sale traduceri sunt din greacă: Hristoitia și Școala moralului care învață toate obiceiurile bune (1834), din versiunea lui Cesarie Daponte. Cum spunea el însuși, a tradus din greacă numeroase alte cărți, dar, din lipsă de fonduri, zăceau în manuscris. În 1837 oferă cititorilor o versiune foarte bună a Erotocritului lui Vincențiu Kornaros (intitulată Noul Erotocrit, Sibiu, 1837), după o prelucrare a profesorului său, Dionisie Fotino. Cum din opera
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a culturii românești. Vezi Demosthene Russo, Studii și critice, București, 1910, și Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești. Ienăchiță, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann și modelele lor grecești, București, Editura Cartea românească, 1935. • A luat lecții de greacă de la mama sa și de la Dumitraki Logadi, dascălul venit din Constantinopol, „cu recomandațiuni de om învățat, spre a propaga cultura limbii elene“ (Gh. Sion, Suvenire contimpurane, București, 1955, p. 356) și, mai apoi, de la C. Aristia. Nu a învățat prea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și un patriot român (el însuși se declara de origine elen, de patrie român). În 1829, pe când era angajat ca preceptor în familia banului Nicolae Ghica, Aristia punea în scenă, ajutat de Smaranda Ghica, fragmente și piese de teatru în greacă și română. Alături de reprezentațiile în colaborare cu Heliade și elevii de la Sf. Sava, ele constituie începuturile teatrului românesc. Pe lângă lucrări originale în limba greacă (Oda către Elada, Paris, 1829, tragedia Armodios și Aristoghiton, Atena, 1840), el traduce din Homer (Iliada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Aristia, București, 1967, și Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români..., p. 103-105. • Personalitatea lui Ion Heliade se pretează la atâtea comentarii, chiar și în sensul lucrării de față, încât limităm observațiile noastre pentru a nu strica un echilibrul precar. Primele lecții de greacă (pe la 1811) au venit de la dascălul Alexe, urmat de Naum Râmniceanu, care îi punea pe copii să traducă din greaca veche în cea modernă și din aceasta în română. I-a mai audiat pe Veniamin din Lesbos și pe Vardalah
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și în sensul lucrării de față, încât limităm observațiile noastre pentru a nu strica un echilibrul precar. Primele lecții de greacă (pe la 1811) au venit de la dascălul Alexe, urmat de Naum Râmniceanu, care îi punea pe copii să traducă din greaca veche în cea modernă și din aceasta în română. I-a mai audiat pe Veniamin din Lesbos și pe Vardalah, de la care a primit, se pare, imboldul de a se orienta către poezia safică. Nestor Camariano (Influența greacă asupra prefeții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vestita tipografie la care au văzut lumina cântecele revoluționare ale lui Righas, poeziile lui Coray, proclamațiile lui Ipsilanti și alte lucrări despre Eterie 50. După desființarea în vremea „zaverei“, la 1837 mai exista totuși o presă care tipărea texte în greacă, față de nouă pentru limba română 51, fapt ce se explică prin nevoia de carte greacă în Moldova. În București, vechea tipografie greacă și română de la Cișmeaua Mavrogheni 52 avea să fie trecută, din 1830, în proprietatea lui Ion Heliade 53
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era firesc, pentru susținerea și subvenționarea școlilor românești, pentru cultivarea limbii naționale 67. În învățământul public însă, limba greacă nu dispare complet, fiind inclusă în programele didactice, adesea la capitolul cursuri facultative. Existau numeroase școli private cu limba de predare greaca și profesori care țineau în particular ore de elină 68. Mai mult, învățământul public românesc aplica metoda lancasteriană după tabelele alilodidactice ale pedagogului grec Gh. Cleobul, deși nici unul dintre autorii tabelelor românești adaptate nu recunoștea acest lucru 69. • Olga Cicanci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să mi le adreseze, era scrisă în grecește“. Cf. Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logofăt al Moldovei, 17891871, traducere din limba franceză, introducere, note, comentarii de Georgeta Penelea Filitti, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997, p. 159. • În privința profesorilor de greacă particulari, destul de numeroși, se observă că în prima jumătate de secol ei provin în majoritate din Principate. În a doua jumătate, pe fondul unei masive imigrații grecești în porturile dunărene și în București, întâlnim fenomenul migrației intelectuale, numeroși profesori de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
particulari, destul de numeroși, se observă că în prima jumătate de secol ei provin în majoritate din Principate. În a doua jumătate, pe fondul unei masive imigrații grecești în porturile dunărene și în București, întâlnim fenomenul migrației intelectuale, numeroși profesori de greacă venind din Grecia în scopul găsirii unui post în școlile particulare sau la familiile grecești înstărite stabilite aici. Pentru această categorie, reprezentativ este Petre Gheorghiadis (1828-1896), originar din Iannina, stabilit la 1855 în capitala valahă, cumpărându-și o moșie și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scopul găsirii unui post în școlile particulare sau la familiile grecești înstărite stabilite aici. Pentru această categorie, reprezentativ este Petre Gheorghiadis (1828-1896), originar din Iannina, stabilit la 1855 în capitala valahă, cumpărându-și o moșie și o casă și predând greaca în casele boierilor și negustorilor greci și români și la diverse școli particulare, fără o prea mare stabilitate (G.M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, București, 1902, p. 271-273). • În 1826 apare la București Abecedarul lancasterian al lui Teodor Paladi, tovarășul lui Heliade-Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a Răsăritului. A tradus, uneori la solicitarea compatrioților săi sciți, și câteva vieți de sfinți: Viața Sfântului Pahomie, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul. De la Dionisie au rămas și câteva lucrări de drept bisericesc (traduceri din greacă) și o Cronologie creștină, în care este folosită era alexandrină, iar ciclul pascal începe de la Întruparea Domnului. Ar trebui adăugate, în fine, și textele (epistole cel mai adesea) călugărilor sciți (adică din Scythia Minor) cu cel puțin doi autori faimoși
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
ce Însoțesc PMS-ul. În final, se descriu modalități de testare energetică pentru suplimente hormonale și nu numai care pot spori valoarea energiei. ESTE SINDROMUL PREMENSTRUAL CHIAR UN SINDROM? Isteria și uter derivă din aceeași rădăcină (hystera Înseamnă uter În greaca veche). Variațiile extinse ale stărilor de spirit a multor femei, stări de spirit care corespund ciclului lor lunar, au dus la folosirea unor termeni, cum ar fi isteria (sau mai rău) pentru a caracteriza unele din cele mai extreme comportamente
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare. O categorie aparte o compun nuvele precum Maica Rahila și sora Veronica, „Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele, ca Moara lui Călifar, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lângă apa Vodislavei, La Vulturi! Însușirile definitorii
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
stărui în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969) autorul dezvăluie modul în care tradițiile culturale românești au asimilat creații de prestigiu, cel mai adesea remodelându-le. Pornind de la enciclopedismul cărturarilor români, de la desprinderea de slavonă și greacă, exegetul subliniază mutațiile importante, tranzitorii, din secolul al XVIII-lea. Deși experiența spirituală se menține în forme colective, devin sesizabile atunci intențiile de individualizare a creației literare, care se vor dezvolta eficient la finele secolului, anul 1848 marcând un moment
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
românește. În Literatura română în epoca Renașterii M. demonstrează că literatura română s-a dezvoltat la începuturile ei într-un spațiu cultural oriental, format pe bazele tradiției culturale și literare bizantine și utilizând ca instrument de comunicare a valorilor spirituale greaca și slavona. Renașterea românească - precizează exegetul - începe cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Altă lucrare, Proza oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filosofiei. Acest interes pentru filosofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filosofia romană, mai practică, mai speculativă decât cea greacă) a dus, în același timp, la apariția unei anumite răceli în privința credinței creștine, care nu era refuzată cu totul, cel puțin în mod deschis. Augustin, ca toate persoanele de vârsta sa, nu era încă botezat și o inevitabilă consecință a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probleme despre care s-a discutat foarte mult și anume cât de bine cunoștea Augustin limba greacă. Cunoașterea aceasta a fost întotdeauna limitată, chiar dacă nu inexistentă; a sporit puțin în ultimii ani ai vieții sale. De obicei, el recurge la greacă acolo unde există deja o traducere latină și o face pentru confruntare și pentru a avea o confirmare; însă în general se folosește de traduceri latine. Cunoașterea limbii grecești era în acea epocă într-un regres tot mai accentuat: traducerile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca punct de pornire teologia lui Augustin; chiar teologii orientali, deși atât de reticenți în privința operelor scriitorilor latini, au făcut o excepție cu Augustin care a fost considerat de ei o autoritate; în sfârșit, De Trinitate a fost tradus în greacă la sfârșitul secolului al XIII-lea de către monahul bizantin Maximus Planude. După clarificările făcute prin studiul despre Trinitate, Augustin a scris în 421 un mic tratat care conține într-o formă sistematică doctrina creștină. I-a dat titlul de Manual
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului punându-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactându-l întâi în greacă și traducându-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu câțiva ani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ascetice Cassian e una din acele figuri care în secolul al cincilea se întâlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește atât o experiență de viață orientală cât și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Galia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspândite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), și din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra lui Nestorius O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu un caracter angajat și un conținut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trăit până în vremea papei Gelasius (492-496) și ar fi scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-zisului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-zisului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian din Eclano; despre Augustin, Tyron Prosperus și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]