799 matches
-
trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
măturici roșii de sorg și, conducând Încet, avându-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există soia sau mazăre, unde erau hățișurile și unde fuseseră tăiate, unde erau poziționate barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și Întunecimi În joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept În ochi, trecură cîteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
duci tristețea; Mai departe, până când Mai visa-voi frumusețea? În frământu-mi fără margini, Ca un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
face ce trebuie. Apoi, veți căuta să ajungeți la gară, să dibuiți depozitele despre care am vorbit și să vedeți ce este de făcut. Dacă vor dispărea, va fi o reușită deosebită! Drumul spre țintă Îl veți descoase voi prin hățișul luncii și apoi pe terenul aproape gol... Trebuie să Înaintați foarte repede, pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interesează, căci pot să-l surprind pe celălalt numai pe măsură ce trece În Voce, o voce auzită, nu inventată. Nu mai cred În autenticitatea lui Tolstoi din Război și pace; falsul Demiurg mă face să pierd timpul, Încâlcindu-mă În atâtea hățișuri ale imaginației lui; Îl prefer unde se află strâmtorat, unde nu știe dinainte soluția ca În Învierea și Moartea lui Ivan Ilici. Literatura trebuie să fie o rupere, o smulgere viscerală ca aceea a lui Ghilgameș când Înțelege că prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
autohtone, creatoare de istorie. Cercetătorul care vrea să abordeze acest mileniu încărcat de tăceri din istoria noastră se trezește brusc afundat, cu sau fără voia sa, într-o pădure întunecoasă, lipsită de poteci, trebuind să-și deschidă singur drum prin hățișurile acesteia. El este silit, nu o dată, în lipsa documentației, să recurgă la intuiție pentru a desluși sensul evenimentelor sau faptelor. Cu toate acestea, asupra noastră, ca și asupra oricărui iubitor de istorie românească, tocmai acest "mileniu al tăcerii" exercită o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autentic studiază procese, nu evenimente sau, mai bine zis, studiază și evenimente numai în măsura în care ele servesc descifrării procesului istoric”, cum însuși afirma în cadrul unei anchete istoriografice realizată cu peste trei decenii în urmă, Leonid Boicu nu s-a rătăcit în hățișurile ispititoare și, desigur, mult mai lesnicioase, ale factologiei pozitiviste, ci a năzuit, militat și propovăduit mereu extensia orizontului cognitiv, semnalarea interdependențelor și evidențierea nu atât a „adevărului faptelor” (în inspirata expresie a lui N. Iorga), ci a „adevărului din fapte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că Austria, „amenințată în existența sa dacă politica tratatelor este înlocuită cu cea a naționalităților”, va pune le bătaie toate forțele de care dispune, Anglia, indiferent de ce s-ar întâmpla, rămânând decisă să nu se strice cu Franța. Prinsă în hățișul complicațiilor și confruntărilor armate în Asia (răscoala cipailor a fost cu greu înăbușită, un nou război va începe în 1860 etc.), îngrijorată de indiciile verificate ale apropierii franco-ruse, Londra va prefera o stare neconflictuală în Europa, alăturându-se, în cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
constă în publicarea unor declarații financiare, care au fost verificate de un auditor, nu au putut să țină pasul cu dinamica afacerilor și implicit a organizațiilor. Conducerile corporative ale organizațiilor se Guvernanța corporativă 292 confruntau cu o problematică specifică, în hățișul legislativ, domeniilor în care funcționau, iar organele de reglementare erau adesea depășite. Interesul general al societății pentru această problematică s-a materializat în 2002, prin publicarea Legii Sarbanes-Oxley, în SUA, care implementează responsabilitatea personală de la vârful companiilor prin aderarea la
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
tocul ușii și am rămas acolo, moale și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale ca într-un hățiș de alge, sărutul acesta era o plonjare bruscă în ape mai fluide. Această Veneră născută din ape și transformată acum în sirenă, jumătate femeie, jumătate pește, fragilă și înfricoșătoare, devorată și devorantă, îl atrage în mijlocul curenților vijelioși ai pasiunii. Mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca să se joace de-a v-ați ascunselea, i s-ar fi arătat măcar celui ce-ar fi ajuns la disperare căutându-l, jertfindu-i curățenia zbuciumului. Poate că Dumnezeu e chiar zbuciumul priincios ce-l călăuzește pe om în hățișul ideilor, este tensiunea ce duce la cunoașterea deplină, la actul morții. Tommaso a fost transferat la San Giorgio Morgeto. Chilia e și mai mică decât cea de la Placanica și are o masă pe care poate pune călimara, penele, câteva foi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cale pe sub pământ spre a ajunge cine știe unde. Ar fi vrut să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
viitor, le-a spus ofițerilor de aceea nu cruțați pe nimeni, dar căpeteniile le vreau vii. Când la sunetul fluierelor, pe care Mastro Giacomo le confecționase sârguincios, răzvrătiții ieșiră în grupuri din grote, din peșteri, din desișuri, din colibe, din hățișuri, se treziră față-n față cu armata gata să lovească. Împușcăturile răsunau în noapte ca la sărbătorile Sfinților patroni ai satelor. Înarmați cu barde, seceri, sape, furcoaie, ciomege, drugi de fier, răzvrătiții atacară cazărmile din Castelvenere și Gerace, dar în loc de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Querengo, într-un moment de criză unul din acele rare clipe în care părea să-și piardă răsuflarea și nu vedea nicio nădejde de supraviețuire -, Tommaso îi trimise aceste cuvinte: "Scoate-mă repede de-aici, înainte de a muri, din acest hățiș de păianjeni, beznă și putreziciune; pieptul și capul îmi sunt atât de afectate încât abia de mai trag nădejde să mai viețuiesc, fiind eu ținut patru ani în șir sub pământ cu lanțuri mereu la picioare, dormind pe o saltea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căruia îi aducem serviciile noastre. Până când argumentul suprem al profesorului González va dobândi, în cultura noastră, a românilor, înțelegerea prima facie cu care îl creditează cel care l-a înaintat, să începem, împreună, acest periplu teoretico-metodologic alternativ prin ceea ce constituie hățișul de documente care atestă propria mea experiență academică pe teritoriul Științelor comunicării, contextualizată, la momentul său inițial, de cultura americană. Premisa mea de lucru este că "începutul" e pretutindeni, că orice text care m-a interpelat, personal, vreodată, este un
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
loc atunci când preferințele a două sau mai multe culturi sunt reconciliate; inovarea rezultă în urma efortului de a transcende preferințele culturilor respective"36, scriu González și Willis-Rivera, propunând, astfel, o diadă de termeni operaționali cu care ne putem descurca în acest hățiș al poveștilor amestecate. Pentru că, datorită efortului de definire al celor doi critici, devine inteligibilă teza potrivit căreia interpreta de muzică tejana Selena Quintanilla Perez moștenește o tradiție muzicală care exprimă "o creație liminală (border creation, în limba engleză) ce revelează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
complicat și, totodată, imprevizibil rebus căruia trebuie să-i facem mereu față sunt capcanele Întinse de raționalizările egoiste din gândire; psihologii, că este inima cu trăirile și capriciile ei incandescente și imprevizibile; iar sociologii, că nimic nu egalează viața, cu hățișurile și compromisurile ei de tot felul. Μ Mustrarea de sine și căința Îi sunt date omului nu pentru a ajunge la un sentiment de blazare sau de silă față de sine, ci pentru a se ridica tot mai mult la curajul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
societății burgheze de a oculta și de a camufla totul. În principiu, aici, „dulapul” nu este decât o „mașină de ascuns adevărul”, supusă supravegherii unui spectator care nu se teme nici o secundă de felul în care se va sfârși tot hățișul de întâmplări neprevăzute și de surprize, uneori neplăcute, văzute pe scenă. Căci totul se drege până la urmă, n-aveți grijă! Casa Bernardei Alba sau supravegherea integratătc "Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată" Supravegherea interesează aici în măsura în care putem afirma, cu deplină
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod, mai stabil, de a percepe pictura. În această versiune alternativă, verticala centrală este cea victorioasă. Personajul se așază el
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu într-un hățiș textual de o luxurianță neobișnuită, al cărui analogon simbolic este chiar labirintul, unul dintre motivele cele mai frecvente în Portret în cuțit, căci în definitiv "locul geometric al ruinelor și viselor este labirintul./ primele înghit urmele sub cripta semnificatului/ celelalte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume străbătând hățișurile unui timp presupus a fi al unei geneze, dar care duce (cum avea să se dovedească mai târziu) la o fundătură istorică. Deocamdată se speră în evoluții benefice. Temeliile vechii societăți au fost sfărâmate, oamenii trec dintr-o existență în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]