1,124 matches
-
și, la nevoie, să-l implore să se întoarcă. Ar fi nevoie de o lege care să-i pedepsească exemplar pe "culturalii" de doi bani, pricepuți să amărască viața artiștilor, împiedicându-i să-și împlinească destinul ce le-a fost hărăzit. Ar trebui instituite pedepse pentru rolurile neinterpretate, din vina lor, de un mare actor, pentru cărțile neașternute pe hârtie, tot din vina lor, de un mare scriitor, pentru simfoniile neterminate, iarăși din vina lor, de un mare compozitor. Poate că
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să ilustreze azi dispariția acestuia. Un asemenea accident te discredita pentru multă vreme, stigmatul suprem ce-ți era hărăzit fiind acela de "element": element mic-burghez, element retrograd, element dușmănos etc., etc. Aidoma tensiunii sau temperaturii, a căror simplă invocare anunță o stare maladivă, rostirea cuvîntului "element", chiar în absența oricărui adjectiv, deschidea frisonant poarta neagră a incriminării: "- Tovarăși, acest
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
ai urcat ai înviat în fiecare dimineață în crucea pieptului prin nodul gordian scările claviculei scările nevăzute ale clavecinului recurent 8. lumile luminile clipeau încet precum clapele de pian 9. pielea ta arămie, gheata ta cenușie dăruiește-mi-o mie, hărăzește-mi-o vie 10. inspirația, grația este locul unde așez într-un sfeșnic de sticlă lumînarea roșie scrisul tău negru cu mîna ta albă marmoreeană îl pun față în față cu scrisul cel roșu pictat mai de demult cu o
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
sens vieții. Știe trecutul tuturor celor pe care îi întâlnește în cale, detalii infime din biografia fiecăruia, pe care mulți și-ar fi dorit să le uite sau poate că le-au și uitat, și mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor. A albit Adina de la treizeci și ceva de ani de câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i atragă pierderea tuturor bunurilor în posesia cărora se afla<footnote Pr. Ioan Mihălcescu, op. cit., p. 130. footnote>, ceea ce sa și întâmplat de fapt. III. Pomii Raiului Cartea Facerii vorbește despre cei doi pomi din rai
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
așează singur coroana pe cap, în timp ce papa, căzut în spate pe un jilț, obosit sau doar lovit doar de o stupefacție vizibilă pe chipul lui că i s-a răpit și actul încoronării, pe care Dumnezeu însuși, refuzat, i-l hărăzea Pontifului. O fotografie, chiar și color, nu înseamnă nimic, față de această pânză uriașă, mai fidelă, decât orice ochi mecanic... Stau la Louvre și privesc scena. Știu că femeia prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
omul care ținea de obicei să pară cinic și care era de fapt un timid cu mari candori de sentiment, omul care a vrut cândva să se sinucidă, ajuns la o sațietate a exasperării, dar care atunci când i-a fost hărăzit sfârșitul s-a opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
pesimist tocmai pentru că arată că, dacă există vreun scop final al ,evoluției" ființelor umane, acesta nu e la vedere, iar dacă e să credem ceea ce e la vedere, trăim din 1972 într-un timp mort și repetitiv. Providența i-a hărăzit lui Spielberg - vorbesc de o providență o idee perversă - un moment istoric cum nu se poate mai elocvent pentru lansarea filmului. Un moment în care, din cauza unor circumstanțe greu de prevăzut (sănătatea lui Sharon și ascensiunea la putere a Hamas-ului
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
lungul și care părea a nu se sfârși niciodată coșmar comunist a fost crunta sa decizie de a rupe legăturile firești dintre oameni, de a-i desolidariza, de a-i lăsa singuri în fața tuturor încercărilor pe care destinul le poate hărăzi cuiva, fiecăruia. Prăbușirea comunismului, la mai puțin de un secol de la instaurarea lui, dar după ce se întinsese pe o șesime din globul pământesc s-a datorat anume eșecului de a-și realiza dezideratul, în forma lui nudă. Omul vechi, omul
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
vină nu e nici istoria, nici cultura și nici mediul, ci alcătuirea interioară. Ceva e brodit strîmb în Mihaela Stănișor, și de aici tot marasmul. Astfel de oameni sunt predestinați să sufere întruna, aidoma unor victime cărora providența le-a hărăzit rolul de pierzători. În asemenea jupuiți ceva a fost de la bun început întocmit anapoda: temperamentul, sensibilitatea sau pur și simplu viziunea asupra vieții. Că tocmai în acești perdanți limba ajunge să capete virtuți literare este un amănunt care ține de
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
Chemarea era fugară pe coame înverșunate Zbor fără văzduh - fusese ferecat cînd dorințele treceau în baloane de săpun Fiecare fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a înregistra dezacorduri provocate cu disperarea florii de tei Cerul era mai aproape decît firimitura Abureau în nenoroc ca-n mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Potrivit concepției noastre despre om și despre istorie - spune Lucian Blaga în Ființa istorică - ființa umană își găsește realizarea supremă pe pământ, și anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia relativității și în limitele ce i s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul, „produse de impas”, se opun și se alătură Marelui Anonim. Omul hărăzit morții cu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
omul de rînd, cel pentru care legămîntul întreit al supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea obîrșiei și educației primite, lui Toma îi era hărăzit drumul monahal de afirmare teologică, iar nu asprimea neîngăduitoare a nevoințelor călugărești. Și cu toate acestea, încălcînd tiparele în uz ale epocii, Toma devine călugăr dominican la vîrsta de 19 ani. Familia reacționează imediat, răpindu-l pur și simplu pe
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
înlăturînd toate celelalte lumi concurente. Structura de verosimilitate, apropriată cu ajutorul "celorlalți semnificativi" (cu care indivizii trebuie să se identifice puternic afectiv, repetînd experiențele copilăriei de dependență emoțională) are darul de a intermedia relația dintre subiect și noua lume. Scriitorul este hărăzit a face parte din acești "alți semnificativi", mai ales că literatura este vehicolul privilegiat al transmiterii emoțiilor, servind astfel în mod "natural" proceselor de identificare. În plus, operele literare pot propune personaje model, eroi ai noii lumi (corespunzînd mult mai
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
de Diana după tunsoare, dar pe care a părăsit-o, fiindcă îl plictisea. Diana îi trimitea scrisori lungi, în care nu spunea absolut nimic, dar care îi trezeau amintirea prezenței ei simple și aproape avea certitudinea că femeia asta era hărăzită să-l facă fericit. Când s-a întors, a așteptat-o la aeroport și s-au sărutat ca doi străini. „Te iubesc", a zis Diana, și el s-a gândit atunci c-ar fi nedrept să ceară mai mult de la
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
de adăugat ar mai fi și că cine citește și răstălmăcește mereu una și aceeași carte nu numai că va trage cu pușca, dar va face să explodeze și bombe... Dar nimeni nu e profet în țara lui, iar scriitorii hărăziți cu darul premoniției împărtășesc cel mai adesea soarta Cassandrei. Cele mai la îndemînă exemple le-au oferit în labirintul din acest an la Frankfurt cazurile lui Günter Grass și al Efriedei Jelinek, citați și răscitați (sperăm că și citiți), cărora
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii și de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
provocată nemijlocit și reacționînd prin elaborarea unei strategii. Poetul își compune un discurs apt a-i legitima simțămîntul intim, al ireparabilei rupturi cu lumea, delegîndu-se în simboluri, în coerența unor imagini polisemnificative care captează degringolada ambianței ce i-a fost hărăzită precum și umbra acesteia, adică propriul său dezgust. Simbolul central al unui asemenea raport negativ ne e oferit de ,statuia care vomită". Solemnitatea anorganică a unui atare monument e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
învățături niște porunci ale oamenilor". Cu cât aprofundăm mai mult povestea despre cei doi călugări pelerini și femeia străină, cu cât descoperim interpretări variate ale acesteia, cu cât încercăm mai mult să o amplasăm într-un timp și un loc hărăzite nouă, cu atât mai mult ne convingem că este o poveste despre coexistență. Nu ar trebui să ne lăsăm înșelați de faptul că știm că întâmplarea de pe malul râului a durat preț de-o clipă doar, iar coexistența sau imposibilitatea
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
din ultima vreme. Întrebările sale sînt scurte, la obiect, inteligente. Sînt întrebări care ar putea sta pe buzele oricărui cititor care a parcurs cărțile lui Mihai Șora sau a aflat cîte ceva despre întîlnirile fabuloase pe care viața le-a hărăzit acestei istorii vii a spiritualității românești din secolul XX. Confesiunile lui Mihai Șora despre personalitățile pe care le-a cunoscut în tinerețe produc fiori pe șira spinării. Omul pe care îl poți întîlni pe stradă, în tîrgurile de carte sau
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
a izbutit să publice prea puțin în timpul prescurtatei și zbuciumatei sale vieți, povestirile cu fantastică materie Diavoliada și Ouăle fatale, precum și un roman, Garda albă, astfel încît capodopera sa, la care a trudit pînă-n ultimele ceasuri ce i-au fost hărăzite de implacabilele Parce, romanul Maestrul și Margareta, a apărut postum, în 1967. Volumul de însemnări diaristice și scrisori pe care-l adnotăm în rîndurile de față constituie un document patetic al unei existențe marcate de un dramatism ce informează opera
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
lui e aurită. Zeii nu i-au dat lui Midas aur, ci inteligență, dar el n-a știut ce e aceea, nici cum se mănîncă; prin urmare... Știm sfîrșitul. Fiindcă pentru el doar aurul contează, Midas percepe drept aur darul hărăzit de zei. Iar atunci cînd vede că dorințele-i devin realitate, Midas intră în panică și, într-un exces de vanitate, își pierde capul. Nu e de mirare că, în unele variante, Midas (același sau altul, nu contează), are, în
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
de localitatea în care își duc viața, sau de actuala lor situație socială. Nesimțirea este, se pare o moștenire genetică și cei care suferă de această boală au același tip de relație cu lumea înconjurătoare, indiferent dacă soarta le-a hărăzit să fie prim-miniștrii sau golani de cartier, oameni de afaceri, moderatori tv, șoferi sau mici găinari. Vorba lui Radu Paraschivescu: "Viața de zi cu zi și experiența curentă dovedesc că nesimțitul nu ocupă un areal bine delimitat. El nu
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
a se jertfi mai departe două-trei și chiar mai multe mandate, în slujba bunăstării obștești, căreia îi împarte porțiile pe biblicul precept al celui care având și mai mult încă va căpăta și invers. Bineînțeles, absoluta fericire nu-i este hărăzită robului pământesc și chiar când nici o problemă materială nu va mai apăsa omenirea, firi chinuite, chipuri ale melancoliei, furiei, disperării mai departe își vor clama suferința și vor trebui crezute. Firește, vor fi din ce în ce mai puține... Dar e mare distanța de
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]