1,450 matches
-
DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE Melancolic vin tiptil Pleacă galopând amarnic , Rup din suflete subtil Și se aruncă-n hăul karmic @ Pleacă adiind iubire Peste nopți ,pește câmpii Peste morți și morții vii Pleacă, pleacă și ne lasă-n amorțire @ Melancolic vin tiptil Și se scurg depart-n zare , Fost-au sau nu au fost oare Fost-am sau n-am
CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374619_a_375948]
-
o fată. E ajun de sărbătoare. Lumea toată-i bucuroasă. Ea privește tristă-n zare Cu lumina stinsă-n casă. ........................................ Ai plecat de mult iubite Și totuși astăzi chipul tău Vine-n gânduri risipite Să-mi umple-al nopții negru hău, Când vântul șueră nebun Spulberând pe drum zăpadă Și mulți copii pe Moș Crăciun Treji așteaptă ca să-l vadă. Știu de mult că e poveste, Dar tot sper că Moșul vine Și-așa bun cum cred că este, Mi te-aduce-n
TRISTEŢE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373328_a_374657]
-
pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am decis: De mâine merg la corida din Plaza del Toro
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Vâltoarea); / Deasupra Mureșului, în dreapta, s-a lăsat o cortină grea de gheață, de parcă acolo ar fi marginea lumii (Vâltoarea). Elementele de toponimie vin să dovedească statornicia, sfințenia satului, conturează și delimitează spațiul rural: Un cer negru și greu. Pâraiele dintre hăurile dealurilor își deversaseră puhoaiele pline de bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla înfuriat aruncând
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
este rugăciunea. Poezia ca o rugăciune, este adevărata poezie care ajunge deopotrivă la urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele: „Dar, mai ales, învață-mă ce să uit/ Spre a putea păși înainte./ Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine./ Te rog, pune crucea Ta punte/ Să pot schimba acest abis/ În pajiști pline se surâs/.” (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas/ Să stau cu Tine în grădina cu crini!/” (Ajută-mă, Doamne) Îți
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
meu suflet nai și cânt. Psihe Și a venit o boare pe muntele pleșug pe care era Psihe părăsită, ducând-o în cetatea care-i era menită pentru-a trăi-n iubire și belșug. În fiecare noapte sosea — parcă din hău — cel care o luase de soție spunându-i că nu are decât o datorie: să nu-ncerce să afle chipul său. Ce minunate clipe trăia în plin extaz! Dar într-o noapte,-n bezna ei deplină aprinse un opaiț și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
Acasa > Strofe > Timp > INTERIOR RĂSCOLIT... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Curg ploi șiroi prin interioare, În noi preling lumi exterioare, Dezbinând după cum doresc, Încropind hăul cum voiesc... N-avut’am interior mai răscolit, Printre tenebre ascunse umbrit, În paralele alungit cu-n îndemn, Măcinându-mi binele-n infern... Deși, deseori mi s-a mai întâmplat, Torențiale ploi să fi contracarat, În suflete ce aveau nevoia
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
e absența ta.// Îndură-te! Mai vino când și când./ Eu te aștept mereu, și-n trup, și-n gând./ Și sufletul mi-e vraiște, deschis./ Mai vino când și când. Măcar în vis.// Începe-o zi sinistră, ca un hău./ Sunt dincolo de bine și de rău.// Un porumbel la geam. E duhul tău?” (27). Întâlnim în acest volum de poeme, desigur frumos la modul estetic, și sublim prin atitudinea sinceră, afectiv-participativă a poetului Eugen Dorcescu, o poezie a absenței, o
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
ștreang, Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang. Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon, Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin. M-aliez iar cu lumina, în decorul sideral, Ca să scap de agonia lunecușului banal. Mă agăț de-alternativa evadării în șuvoi Din noianul de fantasme adunate între noi Și, pierdută fără vină, deschid ochii cu aplomb
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor. Un cer de marmură neagră dorul așterne Peste nisip de clepsidre sparte în mine, Se răscolesc clipele pierdute în hăuri, Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri. Referință Bibliografică: Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
mirare, că, mai ales la anii senectuții, murmură și în noi dorința de a arunca o privire de la înălțimea pe care ne poziționează experiența de viață. De-a lungul șirului vieții, fiecare avem multe începuturi, unele s-au rătăcit prin hăul uitării, dar altele dragi, stau în așteptarea revenirii pentru a lumina unele clipe trăite cu efervescență. Când am cutezat să pășesc în lumea scrisului, aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani, am avut atunci în gând cuvintele lui Nicolae Titulescu
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
de toți m -am dezlegat Doar ca să port, a frunzelor cunună În toamna asta, fi -voi doar al tău Tu, bogăția din regat îmi ești Pe -același drum mereu, la bine și la rău Mergând pe curcubeu, apoi căzând în hău De știi cum să iubești, trăi -vom ca-n povești În toamna asta, am să port coroana Din aurul căzut de pe frunzare Și iau asupra mea toată prihana Numai pădurea îmi va fi patroana Dar cugetul nu -mi este de
ÎN TOAMNA ASTA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375606_a_376935]
-
tainiți de munte-i mânată sub șoapte, Legată-n batjocuri nepoata de Domn, Bandiții o-ncarcă de-ocară în noapte, În vreme ce straja și slugile dorm. Mândria duducăi li-e grea încercare Și hoții pierduți de credința curată, Prăvale copila în hăul cel mare, Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată. Dureri străjuiesc de atunci amintirea Domniței pierdute în râpa hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când cerne în timp o istorie frumoasă. Sub vânturi e clipă de sunet icoana, Vibrație
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
călătorește printre aștri și adeseori, în răul meu de înălțime, cum nu-l avusesem până acum, puteam oricând să dau toată viața mea peste cap, nemaiputând să stăpânesc colosul ăla de macara, prăbușindu-mă cu ea cu tot într-un hău... “Aveți dreptate, domnule inginer, îmi trebuie odihnă, eu n-am avut concediu de câțiva ani, am muncit ca un prost să iau și eu ceva parale, dar degeaba!” Domnul inginer era însă absent, nu mai asculta la mine, bătea cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
teamă să nu se-nece. Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează... Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează... Ascunsă sub o umbrelă, de frică mă cutremur, Umezeala mă cuprinde și mă trezesc că tremur... Mă întorc înfiorată înspre hăul care vine Și cu ochii-ncerc să caut ceva ca să mă pot ține. Nu găsesc, dar uit pe dată ce voiam, rămânând mută Că o mare-așa albastră poate fi gravă, slută... Valurile spulberate se strâmbă parcă la mine, Ca
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului A cam fost prea mult cu înduratul, Și-a prea ajuns cam mult răbdatul, Tolerat e necuratul, cam puțin zis, Căci acum este de popor -proscris, Însemnat cu blestemul hăului, C-a vrut puterea mare a răului, Neajungându-i mica președenție, O vroia pe cea mare în cerbicie... El tăia, el spânzura pentru al lui scop, Orientat de puterea din horoscop, Dinainte se visă ‘mare’ președinte, Uitând poporul - măseaua-i
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
adâncești pe poteci îngândurate,departe,tot mai departe,în hătișul unui tăvălug de amintirifără culoare,aplatizate sub greutatea infinităa necunoașteriiprin cunoaștere,cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite,cu umerii uimițiși coloana gotica în formă semnelor de întrebare,cuprinzi tot hăul zgomotos al lumiiîn lacul tulbure al ochilor,uitând calea.... Plâng,diamantele din steleîmi spală obrajiiprea obosiți de viață,prea timizi.Nori dispersați în timpîncearcă mângâierea aripilor de înger,mă adulmeca,mă îmbrățișează în speranță.Ascult glasul universului...Mă pierd în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372314_a_373643]
-
să zboare peste ele, avea... Dar ce era această brutală prăbușire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea mușchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce era acest vid care‑l aspira? Această chemare către hăuri, monstruoasă, invincibilă, care‑i smulgea inima din loc? „Curent descendent” s‑a gândit într‑o fracțiune de secundă, durată care n‑avea nimic comun cu măsura obișnuită a timpului. El cunoștea genul acesta de pâlnie care‑l absorbea și mai
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
de jos al pietrei înclinate pe care curgea apa, mica lumină îi arătă că acolo se căsca un spațiu întunecat. De acolo apa se prăvălea în adânc iar faptul că nu se mai auzea nici un zgomot dintr-acolo însemna că hăul era poate destul de adânc. Era foarte incomod de trecut deoarece nu putea ține făclia în mână. Înainte de a trece își puse făclia deasupra capului înfiptă cu mânerul în sacul aflat în spate. Porni cu încredere fiindcă mica lumină oferită de
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
urce susținut în pantă, fără nici o altă opreliște până la ieșirea aflată într-una din numeroasele grote din valea Chedronului asta după cum îi spuseseră oamenii preotului. Păși cu atenție, însă când mai avea câțiva pași făclia se desprinse și căzu în hăul care se căsca în dreapta lui. Rămas fără lumină Baraba se aruncă înainte știind că o mică distanță mai avea de parcurs. Se lovi însă de marginea unei pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
format un întreg. încercam zadarnic să vă despart retina mea vă unise pentru totdeuna. M-am trezit în ziuă târziu, după ce am așteptat plecarea tuturor trenurilor tuturor viselor peste mine munții se prăvăliseră eram ultima piatră a celui mai proaspăt hău. Lângă mine erai tu, veselă zâmbitoare Cu gura mustindu-ți de săruturi și vorbe dulci. M-am lipit de tine, m-am lăsat ademenit, m-am lăsat iubit ca pentru ultima oară. Dar tu râdeai, râdeai, râsul acela care tulbură
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
planturoasăși-aș merge-n pădurecu un parpalac... XXII. SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Acasa > Impact > Relatare > ZILELE BABEI Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se urcase pe marginea hăului sătul de-atâtea neînțelesuri...de-atâtea doruri nelecuite...de neputințe...de cenușiul zilelor... Umblau povești că cine sărea fără frică ajungea întreg jos, cu viața schimbată de-a pururi în bine. Cine nu se lepăda însă de lumeasca temere de
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
Articolele Autorului 21 Ianuarie 2015 Iubește-mă încet și cu răbdare, Iubește-mă așa cum sunt, fecioară, Cu dragostea dintâi, mistuitoare, Gândul tău nicicând să nu mă doară Și mai presus, iubește-mă cuminte, Să nu se surpe-n mine niciun hău Atunci când taci, ai grijă de cuvinte, De clipa asta să nu-ți pară rău! Mă dărui ție, niciodată darul Să nu se risipească în păcat, Sufletul meu, tu îi cunoști hotarul, Lasă-mi-l cu trupul împăcat; Sufletul tău? cu
ADAM ȘI EVA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373043_a_374372]
-
Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu iar ne desfidă Și ne biciuie cu ploaie... Peste lumea gri, lichidă Bat furtuni și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a topit, se scurge, Prăbușindu-se-n torente. Apa spumegând ia totul Și pământul îl afundă, Vine peste noi potopul, Ne îneacă, ne inundă... Vine
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]