5,257 matches
-
șobolani din Pisa, “Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca niște romane. CÎte o scenă Îmi lua uneori și o zi Întreagă. Poate că era vorba de un picnic la Revere Beach. Poate că era vara lui 1929, bursa de valori era la un pas de prăbușire și lumea habar n-avea. Cum sînt Îmbrăcați ? Ce fel de pantofi poartă ? Ce fel de lenjerie de corp ? Cum au părul ? Cum arată mașina ? Cum te simți pe bancheta ei ? CÎt costă un plin ? Au și o carte cu ei ? Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiind aversiunea mea față de oglinzi, nu Înțelegeam prea bine cum e cu regulile refracției. Așa că nu mi-am dat seama imediat că, dacă eu Îi văd ochiul, atunci și el Îl vede pe al meu. Neavînd nici cel mai mic habar despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă ca un clovn și pe care nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu adevărat, că sînt de fapt un geniu cît se poate de cinic, temperat vicios și melancolic, sau că am citit mai multe cărți decît el. Îl iubeam pe Jerry, Însă mi-era teamă că ființa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cicatrizat. - E greu de crezut c-a apărut cândva la televizor. Cu puțin efort, am constrâns-o pe Karen să coboare ochii prima. Mă privea ca un prădător din spatele gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului, savurând foșnetul ascuțit al vinilinului de salon de vânzare. - Nu mă gândesc deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era de așteptat, cu 1-0 pentru Verdy, gol înscris de Patrick Mboma cu capul după un corner bătut de Kazuki Horamoto. Suki țipase la fiecare fază ca o isterică, spre nedumerirea lui Shuoke. Pentru că Suki nu numai că nu avea habar ce este offside-ul, dar nu știa nici măcar de ce se bate o lovitură de colț sau că mingea este repusă în joc prin aruncare cu mâna după un out. Totuși izbucnirile ei mai mult îl amuzară pe Shuoke, pentru că meciul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar a plecat... - V-ați certat? - Nu. Nu înțelegeam unde bate. - Atunci, zise, îmi pare rău că trebuie să ți-o spun, dar comportamentul tău mi se pare absolut lipsit de respect. Mă privi serioasă. Și eu pe ea, deși habar n-aveam despre ce vorbea. Simțeam totuși că o glumă n-ar fi destins deloc atmosfera. Ba dimpotrivă. - Înțeleg, am zis. - Vreau să spun, continuă ea, că femeile nu sunt ca niște cărți pe care le citești și le pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care nu ai habar cine sunt: Hela, Casimir. Te întrebi dacă nu cumva e vorba de o altă carte, poate adevăratul roman polonez În afara localității Malbork, în vreme ce începutul pe care l-ai citit ar putea aparține unei alte cărți, cine știe care. Avuseseși deja impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
traducerea la tipografie să fie culeasă... Și iată că în corectură observăm greșeli de sens, ciudățenii... Îl chemăm pe Marana, îi punem textul original în față și-i cerem să traducă o bucată cu glas tare... Mărturisește că n-are habar de cimbrica! Și traducerea pe care o predase? — Numele proprii le pusese în cimbrică, nu: în cimeriană, nu mai știu, dar textul îl tradusese dintr-un alt roman... — Ce roman? — Ce roman?, l-am întrebat. Iar el: un roman polonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care circulă, cum că acest principat din Alpi ar găzdui numai sediul administrativ și fiscal al societății anonime ce deține dreptul de copyright și semnează contractele fecundului autor de bestselleruri, și că, în ce-l privește, nimeni n-ar avea habar unde locuiește, nici dacă există cu adevărat. Trebuie spus că primele mele întâlniri cu secretarii care mă trimiteau la funcționari, care mă trimiteau la agenți, păreau să confirme informațiile dumneavoastră... Societatea anonimă care profita de pe urma interminabilei producții verbale de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cele șase clase obligatorii. Sunt absolut inutile, bune doar de distracție, fete care-i zăpăcesc pe bărbați, iar asta nu-i bine pentru nimeni. Dacă ar ști bărbații cât de caraghioși îi fac să pară fetele astea ușuratice; dar ei habar n-au și e inutil să le atragi atenția. Ajunseră la intrarea aleii lui și Mma Ramotswe rămase în mașină în timp ce domnul J.L.B. Matekoni deschise poarta vopsită în argintiu. Observă că pubela fusese deschisă de câini și că în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
precaut fiindcă astfel de locuri erau preferate de șerpi. Dintr-un motiv sau altul, șerpilor le plăceau mașinăriile și nu o dată descoperise șerpi somnolenți, încolăciți în jurul vreunei piese a aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or fi crezut că există un rai al șerpilor pe undeva? Un loc unde totul e la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută de pula de ziua lui și o altă sută cadou de Crăciun. De unde scoate ea suma asta de mii de pula, habar n-am. Și nici nu știu de unde scoate toți banii ăia ca să fie în pas cu moda. Îmi zice că-i economisește din cheltuielile de coșniță, dar îmi vine greu să cred că poate să strângă atâția. O să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doi ani. Nu era o sumă mare, dar el nu-și mai achitase niciodată datoria. Probabil uitase cu totul, dar ea nu uitase, iar acum o să-i amintească. Și, dacă avea să facă nazuri, avea și el o nevastă care habar n-avea de vizitele de curtoazie pe care soțul ei le făcea în casa domnului J.L.B. Matekoni. Amenințarea că toate acestea ar putea ajunge la urechile soției i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și totuși, banii au fost cei care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
preferat. Ce-ar fi dacă un criminal ți-ar intra în casă și te-ar întreba unde este o anume persoană? Și dacă ai ști unde este persoana respectivă, ar fi greșit să-i răspunzi: „Nu știu nimic despre persoană. Habar n-am unde este.“ N-ar fi și asta tot o minciună? — Da, dar față de criminal nu ai datoria să spui adevărul. Așa că-l poți minți. În schimb, îi datorezi adevărul clientului, soțului și poliției. E o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
opt, replică Mma Ramotswe. Nu toate femeile fac ce le spuneți, să știți. Plecă din biroul lui și, în drum spre dubița albă, își ascultă propria respirație sacadată și simți cum îi bate inima gata-gata să-i sară din piept. Habar n-avea cum de avusese curaj, dar curajul fusese acolo, ca apa de pe fundul unei cariere părăsite - nespus de adâncă. CAPITOLUL OPTSPREZECE La service-ul Tlokweng Road Speedy Motors În timp ce Mma Ramotswe se dedulcea cu plăcerile șantajului - pentru că despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iasă de acolo dacă țipă. — Cred că știe atâta lucru, răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Țipa ca din gură de șarpe fiindcă era teribil de supărată. Zicea că altcineva ar fi trebuit să fie acolo, nu ea. A pronunțat numele tău, habar n-am de ce. Mma Ramotswe puse fasole și în farfuria ei. — Al meu? Ce legătură am eu cu treaba asta? — Am întrebat-o, continuă domnul J.L.B. Matekoni, dar nu mi-a răspuns, ci doar a clătinat din cap. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a răspuns, ci doar a clătinat din cap. Și cu arma care-i treaba? A dat vreo explicație? — Zicea că arma nu-i a ei, ci a unui prieten care urma să vină s-o ridice. Apoi a afirmat că habar n-avea ce era în pachet. Credea că e carne. Mă rog, așa susține ea. Mma Ramotswe clătină din cap. — N-or să creadă una ca asta. Dacă ar crede așa ceva, cum ar mai putea condamna vreodată pe cineva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dictatori înfumurați și birocrația lor coruptă. Și, în tot acest timp, africanii nu încercau decât să ducă o viață decentă în mijlocul harababurii și dezamăgirii generale. Oare persoanele care iau decizii în lumea aceasta, oamenii puternici de la Washington și Londra, au habar că există oameni ca Motholeli și Puso? Le pasă de ei? Era sigură că le-ar păsa dacă ar ști de existența lor. Uneori se gândea că persoanele de peste mări și țări n-au loc în inima lor pentru Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
locurile cele mai obișnuite, apărea dintr-odată lângă el, îl însoțea în preumblările lui sau îi vindea ponturi la loto, el chiar l-a văzut, au stat de vorbă cum stăm noi doi. - Și-i nebun? - Dracu’ știe! Tu ai habar ce înseamnă să fii normal? Poți să faci ceva în tratate, în sinteze și cercetări... Ce-i normalitatea? De unde până unde? Cum o măsori? Aici e teritoriul „normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în Valea Plângerii? E vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de lipsa mea de entuziasm. Păi știi cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos, scoate tot! O să-ți tai din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-am decât handicapați, ăștia habar n-au de meserie! Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și ăia care-aduc calcurile parcă-s înțărcați cu zeamă de ceapă... Vine unu’ aseară... E tot? îl întreb. „Cum să nu!” se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că provin din același tip de genitori. - ...ar putea să însemne... încerc s-o dreg. Ce naiba voiam să le spun? Și ce mare brânză dacă nu știu Shakespeare, dacă nu-și amintesc cine plimbă scăfârlia și de ce, dacă n-au habar de vrăjile bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici... - E-n găleata aia de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]