2,077 matches
-
a Cehoslovaciei. Regiunea, care era locuită în mare parte de țărani ruteni și de evrei, a creat o impresie profundă asupra scrierilor lui Olbracht. Experiențele sale de acolo au inspirat unele dintre cele mai bune lucrări ale sale. Cartea sa "Haiducul Nikola Șuhai", publicată în 1933, s-a inspirat de la o persoană reală. Romanul îl avea în centrul său pe un țăran haiduc care îi jefuia pe cei bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci. Cartea este considerată o capodoperă
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
lui Olbracht. Experiențele sale de acolo au inspirat unele dintre cele mai bune lucrări ale sale. Cartea sa "Haiducul Nikola Șuhai", publicată în 1933, s-a inspirat de la o persoană reală. Romanul îl avea în centrul său pe un țăran haiduc care îi jefuia pe cei bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci. Cartea este considerată o capodoperă. Ea a dobândit statutul de basm. Olbracht a obținut cel mai înalt premiu literar al țării sale pentru această carte. În 1934
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
o închisoare cu două despărțituri: una pentru cei cu condamnări limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncă silnică pe viață. De aici, termenul de pușcăriaș se confundă cu cel de ocnaș. La Telega a fost întemnițat și haiducul Iancu Jianu. Acesta evadează în 1816. O referință cinematografică a acestei întâmplări poate fi găsită în filmul "Haiducii" al lui Dinu Cocea. Între 1894 și 1896 în zona satului Doftana, pe un platou situat deasupra râului Doftana, a fost construită
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
a alege magistratul, primarul și notarul. La acestea se mai adaugă dreptul de târg săptămânal și de trei ori pe an târg de țară, dreptul de a construi pod peste râul Târnava și de a încasa vama. Complexul rupestru al haiducilor de la Dumbrăveni Din Castelul Maria Tereza Orașul este așezat pe valea Tarnavei Mari la 46 grade 13 min latitudine estică și 42 grade și 12 min longitudine nordică, la aproximativ 320 metri deasupra nivelului mării. În cadrul județului Sibiu, orașul Dumbrăveni
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
a fost proiectat de către arhitectul de origine franceză Jules Berthet la inițiativa lui Nicolae Cesianu, un deputat originar din Oltenia. Nicolae Cesianu era unul dintre fii lui Stănuță Cesianu, nepot al lui Iancu Jianu, care din boier devenise un mic haiduc. Una din fiicele lui Cesianu s-a căsătorit cu Alexandru Racoviță fapt care a dus la numele dublu al palatului. Familia Cesianu mai avea dealtfel patru reședințe în București dintre care una a devenit sediul Academiei Române. Pentru construirea edificiului, , proprietara
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
era autorul scenariilor celor șase filme din seria "Haiducii" (1966-1971), pe care le-a scris în colaborare cu Mihai Opriș (toate filmele), cu Nicolae Paul Mihail (primul film) și cu Dinu Cocea (filmele 2, 3 și 6). Filmele din seria "Haiducii" au avut parte de un mare succes la public, iar Eugen Barbu a scris, împreună cu Nicolae Paul Mihail, scenariile pentru alte șase filme dintr-o serie nouă, denumită seria "Mărgelatu". Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
conflictele între cei care lucrau pământul și proprietari: după o creștere în numărul de procese implicând arendașii și o scădere a calutății lucrărilor efectuate ca zile de muncă obligatorii, rezistența, inspirată de exemplele lui Tudor Vladimirescu și a altor diferiți "haiduci", s-a transformat în sabotaj și uneori în violență. Un incident mai important a avut loc în 1831, când aproximativ 60.000 de țărani au protestat împotriva criteriilor de recrutare planificate; trupele rusești trimise pentru a potoli revolta au ucis
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
era autorul scenariilor celor șase filme din seria "Haiducii" (1966-1971), pe care le-a scris în colaborare cu Mihai Opriș (toate filmele), cu Nicolae Paul Mihail (primul film) și cu Dinu Cocea (filmele 2, 3 și 6). Filmele din seria "Haiducii" au avut parte de un mare succes la public, iar Eugen Barbu a scris, împreună cu Nicolae Paul Mihail, scenariile pentru alte șase filme dintr-o serie nouă, denumită seria "Mărgelatu". Primele trei filme din serie au fost regizate de Doru
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Din nou frământările revoluției pașoptiste, imaginate de Eugen Barbu, încâlcit fundal decorativ pentru aventurile serialului mărgelat, într-un film polițist de astă dată, în care nărăvașul haiduc are rol de Sherlock Holmes, iar „Buză” ține loc de Dr. Watson. Cu o mască ingenios confecționată de machieza Anastasia Vitanidis, scuipând cu distincție și subtext coji de semințe, Piersic se ia la întrecere cu Zorba într-o geampara-sirtaki și
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
locali și cu Academia Română, un regulament științific pentru îngrijirea arborilor urbani din România. Teiul lui Eminescu este un exemplar semimilenar de "Tilia tomentosa," situat în Parcul Copou din Iași. În același parc, în apropierea muzeului "Mihai Eminescu", se găsește Teiul Haiducilor, un alt arbore multisecular, cu o vârstă de circa 460 de ani. Teiul hibrid din Bârnova este un tei hibrid natural, "Tilia x haynaldiana Simk." ("T. platyphyllos x T. tomentosa"), cu o vârstă de aproximativ 660 de ani, aflat la
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde și preot dintăieș-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broșteni la acest văleat 7286 (1778)”." Tradiția locală vorbește de un haiduc pe nume Moglan, care a contribuit la construcția edificiului de lemn, oferind bani și haiduci ca mână de lucru. O parte mai mică din sumele necesare au fost obținute de la enoriașii din satul Broșteni, destul de puțini la număr în acea
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broșteni la acest văleat 7286 (1778)”." Tradiția locală vorbește de un haiduc pe nume Moglan, care a contribuit la construcția edificiului de lemn, oferind bani și haiduci ca mână de lucru. O parte mai mică din sumele necesare au fost obținute de la enoriașii din satul Broșteni, destul de puțini la număr în acea perioadă. După finalizarea construcției lăcașului, același călugăr Daniil a contribuit parțial cu bani pentru odoare
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
sărate,în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, și altele. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
lor. Toate aceste portrete au devenit prin tematica lor documente de necontestat ale acelor vremuri și, mai sunt încă răspândite prin satele ardelenești din Țara Bârsei: Toderița, Cernat, Arpătac, Satulung, etc. O realizare fără echivoc în portretistica românească este portretul haiducului legendar Radu Anghel, împușcat de către poteră în anul 1860 în comuna Moșteni - Greci. Portretul acesta relevă sensul social pe care Mișu Popp l-a dat operei sale. Haiducul este înfățișat în două versiuni, bust și în picioare, îmbrăcat cu straie
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Arpătac, Satulung, etc. O realizare fără echivoc în portretistica românească este portretul haiducului legendar Radu Anghel, împușcat de către poteră în anul 1860 în comuna Moșteni - Greci. Portretul acesta relevă sensul social pe care Mișu Popp l-a dat operei sale. Haiducul este înfățișat în două versiuni, bust și în picioare, îmbrăcat cu straie țărănești, cu ițari strânși pe pulpă, cu opinci, legat pe lângă nojițele ce urcă de pe gleznă, cu panglici tricolore sub genunchi, având cămașa albă purtată peste ițari cu o
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
versiuni, bust și în picioare, îmbrăcat cu straie țărănești, cu ițari strânși pe pulpă, cu opinci, legat pe lângă nojițele ce urcă de pe gleznă, cu panglici tricolore sub genunchi, având cămașa albă purtată peste ițari cu o pelerină uzată peste umeri. Haiducul apare mustăcios cu o figură hotărâtă și cruntă, cu plete mari și cușmă. Postura sa este una teatrală, cu o poziție fandată, având mâna dreaptă întinsă mimând lupta. Sabia este improvizată dintr-o coasă și mâna stângă se sprijină pe
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
ușor, cum sunt pistoalele ghintuite, imită moda turcească iar hangerele sunt ținute în chimirul lat. Compoziția bogată în elemente descrise foarte exact, suferă prin lipsa unei caracterizări mai elaborate și a unui portret psihologic autentic. În cele două portrete ale haiducului Radu Anghel, este de menționat modul cum a reușit distribuirea luminii pe detaliile "naturii moarte" a armamentului purtat în chimir. Prin studierea amănunțită a acestor două tablouri, specialiștii au determinat faptul că lucrarea de la Muzeul Brukenthal din Sibiu este mai
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la anul 1850 hanul de aici a fost reconsolidat cu piatră și cu cărămidă și acoperit cu țiglă. De existența lui sunt legate și câteva povestiri care vorbesc de haiduci, potere și locuri de tabere. După Revoluția din decembrie 1989, ultimele ruine ale hanului au dispărut, fiind probabil luate de către țăranii care-și construiau case. Pe lângă han, boierul Răftivanu a construit și o biserică impunătoare cu patru turle, ce servește
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
parțial din O serie de evenimente nefericite a fost publicată sub denumirea "Hreanul: adevăruri amare pe care nu le poți evita". O alta poveste de „Crăciun”, "Latke ce nu se putea opri din țipat", a fost publicata în octombrie 2007. "Haiduci gălăgioși, picături neprietenoase și alte câteva lucruri care nu sunt la fel de înfricoșătoare, poate, depinzând de cum te simți în legătură cu ținuturi pierdute, telefoane mobile pierdute, creaturi din cer, părinți care au dispărut în Peru, un bărbat pe nume Lars Farf și încă
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
Drăgănești apărea cu 170 gospodării și era indicat alături de alte sate din jur: Târnava de Sus, Târnava de Jos, Flamanda, Prunaru, Răsucenii de Sus, Răsucenii de Jos, Comănești și Asan Aga. În anul 1834 unele documente amintesc așezarea în legătură cu uciderea haiducului Nicolae Groza în pădurea din nordul satului. Pe harta rusă din anul 1835, este trecut și satul Drăgănești cu 152 gospodării fiind a 26-a localitate din cele 270 așezări omenești din județul Vlașca. În monografiile locale satul Comoara este
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
trupe românești din întreaga țară (inclusiv Teatrul Național din București). La sfârțitul anilor ’60 s-a consolidat cerința spectacolelor în limba română, și în 1968 s-a înființat și secția română. Primul spectacol în limba română a Teatrului de Nord, "Haiducii" de Victor Eftimiu, a avut loc pe 29 ianuarie 1968. După înființarea secției române, teatrul și-a schimbat și numele, anume Teatrul de Nord Satu Mare, nume pe care îl poartă și în prezent. Teatrul comemorează cu evenimente festive aniversările înființării
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când n-am mai fost haiduc" se poate găsi expresia „la retezul părului”, aceasta amintind de moda turcească de a înlocui pletele lungi, pe care le purtau boierii români, prin raderea capului și lăsarea doar a unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
ca regizor cu filmul "Gustul pâinii", la care a semnat și scenariul în colaborare cu Vadim Lisenko, regizând apoi filmul "Zece ierni pe-o vară" (1969). În anii '70 regizează filme de factură istorico-revoluționară: "Explozie cu efect intârziat" (1970), "Ultimul haiduc" (1972), "Pe urmele fiarei" (1976) ș.a. După realizarea unui film muzical - "Unde ești, dragoste?" (1981), Valeriu Gagiu ecranizează diverse opere din literatura clasică: "Istoria unui galben" (1983), "Deținutul misterios" (1986), "Corbii prada n-o împart" (1988), "Strada felinarelor stinse" (1990
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
Filme din Edinburg (1970) pentru "Zece ierni pe-o vară"; Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul unional de filme de la Alma-Ata (1973, ediția VI-a) și Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Kazahstan (Alma-Ata, 1973) pentru filmul "Ultimul haiduc"; Diploma specială la Festivalul unional de filme (ediția VIII-a, Chișinău, 1975) pentru "Durata zilei"; Diploma juriului la Festivalul unional de filme de la Vilnius (ediția XIV-a, 1981) pentru filmul " Unde ești, dragoste?"; Premiul juriului pentru cel mai bun rol
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
la bord. Timp de peste zece ani, „Speranța” a fost folosită pentru turnajul filmelor realizate în general cu firme cinematografice străine, fiind astfel o sursă de venituri în valută pentru stat. În primii ani au fost realizate filmele: "Răpirea fecioarelor", "Răzbunarea haiducilor", "Vasul fantomă" (după romanul lui Jack London), "Pirații din Pacific", "Fiul Soarelui" și "Joe printre pirați". În 1975 este greată ca goeletă cu hunier, pentru turnajul filmului românesc "Toate pînzele sus!" de Mircea Mureșan, după romanul de succes cu același
Goeletă () [Corola-website/Science/315491_a_316820]