2,011 matches
-
răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis înapoi oastei. De groază, boierii „pe fugă
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
imagini pitorești: „Să vezi Vodă cum fugea / Barba grapă și-o făcea”; „Nu mi-ș fuge cum se fuge, / Pare-i crângul tot colnice, / De ieșea la drum bătut / C-un car de curpeni de gât”. Cântecul bătrânesc despre Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular: repetiția amplificatoare, cumulul de epitete, valoarea sugestivă a hiperbolei. Alături de balada Corbea, Miu Haiducul s-a impus, prin conținut și valoare artistică, ca una din cele mai reprezentative creații din ciclul baladelor de vitejie. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 206-209; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 500-509; Cristu
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
multe zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996), Toni Iordache (1942-1987) sau Johnny Răducanu (n. 1931), judecați ca artiști individuali, până la formații unice precum Fanfara Ciocârlia sau Taraful Haiducii, țiganii au excelat prin știința bunei irosiri, cu amestecul inconfundabil de melancolie, vioiciune și ironie. La interstițiile acestei coabitări s-a născut acea poftă regenerativă pentru apatie. Fiind selectiv, talentul muzical n-a fost suficient pentru a oferi garanțiile coabitării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor grecești, acel haiduc din vechime, acel vajnic făcător de bine, a fost înghițit și scuipat de-o balenă, asta nu-l transformă automat într-un vînător de balene. Nu reiese de nicăieri că și-a lovit cu harponul balena, dacă nu cumva o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de poeme traduse din Vladimir Maiakovski, Eugen Jebeleanu, poemul Ceea ce nu se uită. În teatru s-au scris, În 1948, mai multe piese de valoare. Astfel, Alexandru Kirițescu a scris Michelangelo, Camil Petrescu Bălcescu, Mircea Ștefănescu Rapsodia țiganilor, Victor Eftimiu Haiducii. Au mai apărut câteva piese de teatru care au o Însemnătate deosebită pentru că ele marchează Începutul dramaturgiei noi, inspirată din lupta clasei muncitoare. Se pot cita numele lui Alexandru Șahighian, Corneliu Dragoman, Eugen Marian etc. De o Însemnătate și mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din Hölderlin) și grupaje de „poezii populare”, într-o rubrică intitulată astfel. Integral, numărul 10 din noiembrie 1956 „este consacrat mesajului de poezie și onoare românească pe care ni-l trimite un poet din țara ferecată”. Autorul, care semnează doar Haiduc, este o voce „care rezistă celor ce întrețin mereu Noaptea asupra României... Scriitorii aceștia se confundă cu însăși nădejdea neamului românesc de a-și veni în fire și în libertate”, se apreciază într-un cuvânt introductiv. Unul dintre cei mai
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
munților Măcinului «pe câmpul apei, loc de baie». Priveliștea munților albaștri îi reclamă în amintire anii copilăriei, când își sângera picioarele «pe lespedea golașă de granit» și când la «o cină pe cărbuni» pescarul lipovean Nichita îi spunea povești cu haiduci (...). E clar că o asemenea atitudine, de dulce aducere aminte și de calmă revenire, nu este proprie omului înaintat al zilelor noastre, omului care luptă cu eroism pentru a cuceri, pas cu pas, măreața «zi a socialismului». Nu din întâmplare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, Încovoiat”), intrat și În greacă sub forma sik£rioj. Termenul Înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care Întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală. Susținătorii acestei etimologii văd În Iuda un membru al partidei zeloților. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul În „lista celor doisprezece”. Există Însă două
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți Împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar Îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase În pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă În acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în serie senzaționale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Frații Grimm, Petre Ispirescu ș.a.). Și mai puțin inspirate se dovedesc cele 7 000 de versuri din Gruia cel
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
Henryk Sienkiewicz, Pierre Loti, A. I. Kuprin, Leonid Andreev, Kiku Yamato, Ludwig Büchner, Paul Bourget, Victor Hugo, Jókai Mór, Alfred de Musset, Ernest Renan, Carl Ewald, Charles Dickens ș.a. SCRIERI: Zece zile prin Ardeal, București, 1919; Călina, fiica codrilor, căpitan de haiduci, București, 1924; Gruie haiducul, București, 1924; Popa Marosin, căpitan de voinici, București, 1924; Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
A. I. Kuprin, Leonid Andreev, Kiku Yamato, Ludwig Büchner, Paul Bourget, Victor Hugo, Jókai Mór, Alfred de Musset, Ernest Renan, Carl Ewald, Charles Dickens ș.a. SCRIERI: Zece zile prin Ardeal, București, 1919; Călina, fiica codrilor, căpitan de haiduci, București, 1924; Gruie haiducul, București, 1924; Popa Marosin, căpitan de voinici, București, 1924; Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.; Viața, năzdrăvăniile și pățaniile
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
căpitan de voinici, București, 1924; Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.; Viața, năzdrăvăniile și pățaniile lui Păcală, București, 1930; Haiducul Miereanu, București, 1934; Bujor haiducul, București, 1934. Traduceri: André Theuriet, Frida, București, 1910; A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1912; ed. cu ilustrații de I. Anestin, București, 1928; H. Ibsen, Rața sălbatică, București, 1913 (în colaborare cu Mihail G. Nicolau); I.
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.; Viața, năzdrăvăniile și pățaniile lui Păcală, București, 1930; Haiducul Miereanu, București, 1934; Bujor haiducul, București, 1934. Traduceri: André Theuriet, Frida, București, 1910; A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1912; ed. cu ilustrații de I. Anestin, București, 1928; H. Ibsen, Rața sălbatică, București, 1913 (în colaborare cu Mihail G. Nicolau); I. S. Turgheniev, Părinți și copii
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
an mai târziu, în 1994, B. publică un savuros volum de proză, Te pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului: „În câteva zile fărâma patruj’dă apartamente, dormea unde poftea mușchii lui, în două luni Miliția
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
sa tradițională, întregul cântec epic, adică: b. propriu-zisă (sau nuvelistică), cântecele epice de vitejie, de haiducie, cele istorice și cele despre întâmplări contemporane. Astfel, atât Soarele și luna, Meșterul Manole, Miorița, cât și Miu Cobiul, Corbea, Toma Alimoș, Novăceștii, Miu Haiducul intră în categoria b. Spre deosebire de cântecul liric, b. este întotdeauna destinată unor auditori care, cel mai adesea, cunosc acțiunea și îl corectează pe interpret de câte ori este cazul. Întrunirile prilejuite de șezători, târguri, nunți, cumetrii sau hramuri sunt cele mai propice
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
de corecție. După o perioadă de cinci ani petrecuți aici, fuge, părăsind școala împreună cu încă patru colegi. Se refugiază în pădurile din apropierea comunei natale. Aici, împreună cu ceilalți patru prieteni, își construiește un bordei sub pământ și duce o viață de ,,haiduc”, de infractor, furând. Poliția îi caută, familia îi caută, nimeni nu avea cunoștință de locul unde se găseau. După câțiva ani, în jurul vârstei de 18 ani, apare acasă, imediat după expirarea perioadei pe care trebuia să o execute la școala
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
s-a implicat în activitatea de creștere a fetelor fratelui. Încă de la începutul interviului am remarcat în vocea ei, în conținutul mesajelor ei, o admirație, o idealizare a imaginii fratelui mai mare. În perioada copilăriei ei, imaginea de răzvrătit, de haiduc a fratelui se pare că i-a animat visele, imaginația. Inculpata pleacă la țară, abandonându-și soțul pensionat de boală (,,avea ciroză, era terminat... m-am dus la țară așa cum am venit la oraș... cu nimic... un geamantan cu câteva
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
-l pedepsesc, să-l dau afară, să-l trimit la S. (tuta)...” Zbuciumul interior care o macină, resentimentele care îi accentuează starea de anxietate, modul în care acesta a răspuns ajutorului oferit înving respectul pe care îl avea față de frate (haiducul...), inculpata hotărând alungarea din casa părintească a fratelui (el este persoana care i-a tulburat liniștea, i-a spulberat speranța unei vieți liniștite...). Imaginativă de felul ei, preocupată de detalii, pregătește un plan minuțios (,,haiducul” în timp i-a indus
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care îl avea față de frate (haiducul...), inculpata hotărând alungarea din casa părintească a fratelui (el este persoana care i-a tulburat liniștea, i-a spulberat speranța unei vieți liniștite...). Imaginativă de felul ei, preocupată de detalii, pregătește un plan minuțios (,,haiducul” în timp i-a indus respect și frică). Mizând pe faptul că fratele mai mic (era căsătorit într-un sat vecin) se înțelegea foarte bine cu victima, se duce la el acasă, îl roagă să o ajute, să o susțină
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ea și frate, în fapt omorârea fratelui. În timp se pare că inculpata a acumulat multă ură, multe resentimente împotriva fratelui, ceea ce a dus la creșterea stării de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a răzvrătit împotriva „haiducului”, și-a omorât modelul. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]