1,541 matches
-
de pământ / Într-o poezie cu iz de sulfină``.. (Brumă de rugină). Poemul naturii curge într-un decor al anotimpurilor, iarna, primăvara, vara, toamna o atrag deopotrivă. Splendoarea iernii o fascinează. Nostalgia, încântarea o fac să vibreze într-un spațiu halucinant în care : ``Zăpezile aleargă, iar, năluci / Geru-n zigzag fuge, sclipind stele`` . Senzațiile sunt contradictorii : ``Picură frig din orgile argintii / Sub pas albul plesnește tăcerea (...) ``Arde câmpia inimii mele!`` (Ianuarie gri). O iarnă fantastică în care norul ``emigrează``, supus și el
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
poetul Ștefan Dumitrescu, în perioada studenției, pe când săracul avea 21 de ani: „O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
și un agent care leagă semnele sosite de dincolo de ea. Conceput ca energie ocultă, gingașul demon poartă însemnele psihanalizei mai mult decât pe cele ale mitului... Micuța Simina este prin urmare energia care ordonează și rezolvă cifrul psihologic al întâmplărilor halucinante de la conac“35. Astfel se explică ipoteza lui Freud, care vede în copil o aglomerare a tuturor reziduurilor lumii. Fetița este deosebit de frumoasă, precoce, fiind concepută ca o „dublă personalitate“. Este în același timp un copil bine crescut, inteligent, dar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește, obosindu-l. Damian adoarme, ratând inițierea, adică restul spectacolului, însă el, datorită anamnezei, va retrăi aievea retragerea dezastruoasă a cohortelor romane. În noaptea de 25 decembrie
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care au un răsunet afectiv pozitiv asupra individului, provocându-i prin conținutul lor o stare de extaz, în marea majoritate a cazurilor cu conținut mitic. Aceste halucinații se constituie în subiect pentru nuvela Nopți la Serampore, unde personajele au trăiri halucinante. Inconștintul colectiv este o parte a psihicului care poate fi deosebită negative de inconștientul personal prin faptul că el nu-și datorează existența experienței personale și nu este de aceea un câștig personal. Acesta nu se formează pe parcursul vieții individului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cumpărarea nediscriminată" a unor cărți și lucrări. "Inițierea" va fi în acest caz însuși actul lecturii: "meta-cartea care vorbește despre carte" (R. Barthes). Tragicul eminescian rezidă în a nu fi "scris" în carte; la Borges drama constă în "multiplicarea" ei halucinantă (Cartea de nisip, Tigrii albaștri etc.), întrucât ea se scrie citind-o / "se face" des/cifrând-o: noaptea magică din O mie și una de nopți, când regele își ascultă propria istorie, sau Valmiki recunoscându-și fiii în Ramayana. De
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
antinazism, antihitlerism, etc. dar făcîndu-se că uită de propriile gulaguri, mult mai performante decît lagărele morții. Nici o umbră de remușcare nu pare să adie peste vizita aceasta, ca și cum, în propria țară, după ocupația din 1944, n-ar fi înflorit un halucinant holocaust roșu, în care a fost decimată elita politică și intelectuală a României. Și nu numai ea. E foarte duios că președintele republicii face vizită la monumentul vechimii noastre de la Adamclisi, dar, dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele cu "relicve" -, o fotografie cu Piața Unirii la începutul secolului. Și încă una, cu strada Grigore Ghica V.V. din Dorohoi, părînd a fi dintr-un orășel francez, atît de plăcut cochetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub coroana căruia adăstau, cîndva, prietenii Alecsandri, Kogălniceanu, domnitorul Sturdza, Ralet, Carp, actorii Millo și Luchian, cîți alții. Mergeți, la primăvară, la Hermeziu! Vă așteaptă și-o șaretă. Cu-n cal. E cert că, în momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Înlocuite cu grupuri statuare avînd ca model stilistic cele cîteva, de bun simț, rămase pe vechea arhitravă. Ce mixaj inspirat în filmul lui Liiceanu, din '91, unde îl vedeam filmat, pentru prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imitatori (întîrziați) ai modelor apusene și, brusc, a dat el tonul în "jungla" de-acolo: a luat bancnota de un dolar și a montat-o într-o armătură metalică, într-o raclă (de altfel, foarte lucitoare, foarte arătoasă) și multiplicînd halucinant operația, a expus ziduri întregi cu... valoroasa găselniță. I-a pus și titlu operei sale: "icoană blindată" și a dus-o, de la Paris, unde locuiește acum, taman la New York, în fieful dolarului. Trăsnet! A devenit celebru peste noapte și... și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului său... supradadaism. Antologie asumat-personală, în care încap, halucinant, și Lesnea și Lundkvist și Eminescu și... Miorița. Ce vrei, Atelierele Irinescu! Mă opresc însă (și din nevoia de scurtare) doar la piesa de teatru Aura misterului (Teatrul înnoirii), deși, pentru altă ocazie, aș reveni cu aceeași excitată plăcere și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp care se dilată halucinant), personajele se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă. Se adaugă glisajele ghidate, adeseori obositoare, către cosmic și către arhetipal, ca și substanța pur nominală și inconsistența halucinantă a așa-numitelor sale personaje. În planul strict formal, corporalitatea și lucrătura strânsă a scrisului lui A. - consecințe ale unei elaborări meticuloase, programate la rece - se întrevăd cu ochiul liber, de la debut. Autorul va admite ulterior că prozele din această
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
acestea nu erau în magazine. Accesul la mărfuri "prin spate" era permis în primul rând elitei birocratice și de represiune. Inflația de penurie nu a iertat nici România și nici alte stare socialiste. Mecanismul de acces la mărfuri era chiar halucinant, dacă ne gândim doar la faptul că partidul, pentru a-și proteja reprezentanții, a deschis celebrele "ferme de partid", unități de producție, export, import și comerț dubioase, care aprovizionau frigiderele "tovarășilor". În rest, populația deținea monedă, dar nu existau mărfuri
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
să speculeze conflictul dintre instincte și voința care nu este întotdeauna mai presus de impulsul irațional al patimii. O narațiune compozită, presărată cu sarcasme și paradoxuri, este Ne-om (1908), jurnalul convulsiv, tensionat al unui cardiac ce își trăiește suferința halucinant, ca pe o experiență-limită. Moartea stă la pândă, gata să-și înfigă gheara în biata ființă, pe care privilegiul cugetării sclipitoare nu o face mai puțin vulnerabilă. SCRIERI: Ne-om, București, 1908; Bestia, București, 1910; Tot înainte, București, 1910; Impressions
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul Pe frontul de vest nimic nou al lui E.-M. Remarque. În fapt, dacă o atitudine potrivnică războiului este indusă de sumbre, uneori halucinante, tablouri ale atrocităților din ce în ce mai mari comise de ambele tabere în timpul campaniei românești din Transilvania și Ungaria în 1919, dacă această atitudine este explicit exprimată de numeroase personaje, în schimb, substanța epică e departe de a fi un simplu pretext ori
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv folcloric), poezie ce dezvoltă motivul șarpelui într-o construcție halucinantă, de o muzicalitate incantatorie. Timpul și moartea, „taina” trecerii, iluzia, dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C.
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți. Tehnica vizualizării fantasticului este utilizată de B., într-o gamă de mare mobilitate a imaginației, și în Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, Țara depărtărilor, Teodot nebunul, Păcatul fratelui Beatus, Insula vrăjitoarelor. SCRIERI: Hanul roșu, Sighișoara, 1938
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
să dea glas impasului unei generații trăindu-și crepuscular aurora iluziilor. Un subiect îndrăzneț, tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu textele „originale” ale eului-narator. Acest „eu” al poemului se sparge, iradiind în fragmente de euri, de personaje și de voci, generând o polifonie adesea halucinantă. Cu atât mai mult, cu cât producțiile lui nea Gică sunt urmate de texte care le contestă veridicitatea (spre exemplu, Poezia de dragoste a lui nea Gică, scrisă cu italice, e urmată de Comentariu sceptic la poezia de dragoste a
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]