1,047 matches
-
a fost Domnitor al Moldovei (1540-1541). Fiul lui Bogdan al III-lea, a fost înălțat în rangurile boierești ajungând hatman în prima domnie a lui Petru Rareș. După uciderea lui Ștefan Lăcustă, în decembrie 1540, boierii l-au ales domn. Apoi boierii au impus domnului să reîntregească țara cu sabia în mână. Fără să mai aștepte mult Alexandru Cornea atacă
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
târziu, până în cele din urmă Uniunea statală polono-lituaniană fiind invadată din toate părțile de vecini. Această constituție nu a fost niciodată pe deplin aplicată, statul polono-lituanian dispărând la numai patru ani după adoptarea ei. Armata polono-lituaniană era comandată de patru hatmani. Armata era formată din: Unele unități ale armatei foloseau tactici absolut unice. Printre aceste unități se aflau: Marina militară era puțin dezvoltată și a jucat un rol neînsemnat în istoria militară polono-lituaniană. Economia statului polono-lituanian era bazată pe agricultura de
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în timpul lui Ștefan cel Mare. Apare în secolul al XVI-lea, ca substitut al portarului în Moldova. Principala atribuție era cea militară, pe care a preluat-o de la portari și pârcălabi. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, hatmanul a ocupat locul al patrulea în sfatul domnesc. Treptat a cumulat și atribuții fiscale. Era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în iatacul domnului chiar și nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a introduce la domnitor soliile
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
timp de război; rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat. A apărut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea - era comandantul pedestrașilor, fiind subordonat spătarului în Țara Românească și hatmanului în Moldova. La mijlocul secolului al XV-lea dregătorii au început să ocupe un rol mai important în Sfatul domnesc. La finele aceluiași secol Sfatul domnesc a ajuns să fie format numai din dregători și foști dregători. Dregătorii nu aveau leafă
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
ceea ce a făcut ca cererea de unire să fie adresată papei Sixtus al V-lea printr-o scrisoare datată la 15 octombrie 1588. Epistola a fost înmânată arhiepiscopului latin de Lemberg, Demetrius Solikowski, de secretarul domnitorului și de Ieremia Movilă, hatman și frate al mitropolitului, cu mențiunea de a o încredința nunțiului papal Ippolito Aldobrandini (viitor papă, sub numele Clement al VIII-lea), care să o transmită mai departe la Roma. Cu aceeași ocazie delegația moldoveană și-a afirmat adeziunea față de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
proclamat mai multe „republici căzăcești”. Până în anul următor însă, cazacii au intrat în conflict cu ceilalți rebeli, mulți dintre ei fiind uciși în ambuscade de către aceștia din urmă. În vremurile de început, cazacii erau comandați de un ataman, (ulterior numit hatman). El era ales de adunarea comunităților în Rada cazacilor, care mai alegea și alți oficiali: judecătorul, scribul, funcționarii mai puțin importanți, chiar și preoții. Simbolul puterii atamanului era buzduganul de ceremonie, "bulava". După împărțirea Ucrainei de-a lundul Niprului ca
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au cerut țarului să-l înlocuiască pe hatmanul Ivan Samoilovici cu Ivan Mazepa, datorită politicii pro-turce a celui dintâi. În 1688, cazacii și rușii au început preparativele pentru o nouă campanie. Polonia a început să negocieze termenii unui tratat de pace cu turcii, transferând în acest fel cea
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: "„Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că de nu s-ar hi mutat în Cetățue, când au bătut poghiiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hii luat și pe dânsu din Iașii”". Fiul său, domnitorul Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), s-a refugiat și el în Cetățuia, când sultanul a declarat război Rusiei (1710). "„Iară dupre aceia, Dumitrașco-vodă s-au mutat în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe logofătul Miron Costin și pe fratele său hatmanul Velicico Costin, bănuiți că au participat la un complot împotriva domnului. Marele cronicar Miron Costin nici nu a mai avut posibilitatea să-și dovedească nevinovăția în fața domnului: luat din satul său Bărboși (jud. Neamț), în drum spre Iași a fost
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
cuvînt de rău și să nu-i împiedice, iar acei ce ar îndrăzni să judece sau să batjocorească pe armeni din pricina legii lor, să fie pedepsiți cu moarte." Atașamentul față de Despot le-a atras armenilor dușmănia boierilor care, conduși de hatmanul Tomșa, s-au răzvrătit împotriva domnitorului. Urcat pe tron, în 1563, Ștefan Tomșa s-a răzbunat cu cruzime pe armeni, omorînd oameni nevinovați. În a doua domnie a lui Lăpușneanu (1564-1568), armenii din Suceava au fost din nou victime ale
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Ștefan a întreprins o campanie în Pocuția, anexând-o pentru 34 de ani la Principatul Moldovei (fără obligații vasale față de Polonia). Pocuția va fi pierdută de Moldova în 1532 in urma Bătăliei de la Obertyn (sau Obertin) dintre Petru Rareș și hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) care a avut loc pe 22 august 1531, fiind iarăși cucerită și anexată de Polonia. În urma bătăliei, Ștefan a dorit de asemenea să dezvolte nordul Moldovei, timp în care au fost aduși printre alții si primii
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
parcursul istoriei medievale. În vremea lui Petru Rareș existau în Pocuția 13 orașe și târguri și câteva sate locuite atât de ruteni cât și de moldoveni. În 1531, după bătălia de la Obertyn, Pocuția a fost recucerită de polonezii conduși de hatmanul Jan Tarnowski, care l-a învins pe domnitorul moldovean Petru Rareș. În secolele XV - XVI un mare număr de sate din Galiția se conduceau după dreptul românesc (ius valachicum). Dovadă e și numele de proveniență românească a zeci și zeci
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
populațiile de dincolo de Munții Ural, au primit de la țarul Ivan IV privilegii succesive de a explora, exploata și coloniza teritoriul dintre bazinele fluviale Volga și Irtas din Siberia apuseană. Stroganovii au angajat cazaci de pe Don și de pe Volga, conduși de hatmanul Ermak Timofeevici, iar în cursul expediției din 1581-1585, detașamentul sau întărit cu ostași ruși trimiși de țar, a pătruns în Siberia apuseană. Stăpânirea Siberiei s-a realizat pe etape, în ritm rapid în ciuda întinderii uriașe. Până la sfârșitul sec. XVI rușii
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
Curții Coroanei), a obținut pentru Białystok drepturi de oraș de la regele Ioan al III-lea Sobieski. El a construit Palatul Branicki pe fundațiile castelului familiei Wiesiołowski. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, orașul a fost moștenit de hatmanul Jan Klemens Branicki. El este cel care a transformat palatul construit de tatăl lui într-o mare reședință nobiliară. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a adus dezmembrarea Uniunii Polono-Lituaniene, în trei pași, de către statele vecine. Regatul Prusiei a obținut Białystokul
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Principalele spații verzi sunt: Palatul Branicki (în ) este un edificiu istoric, înconjurat de un parc de . El a fost amenajat pe locul unei clădiri mai vechi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către Jan Klemens Branicki, un bogat hatman polono-lituanian, ca reședință demnă de un om a cărui ambiție era aceea de a fi ales rege al Poloniei. Complexul palatului, împreună cu grădinile, pavilioanele, sculpturile și clădirile-anexă, și orașul cu bisericile, primăria veche și mănăstirea, au fost construite în aceeași
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
el nu operează linii aeriene regulate. Există planuri pentru construcția unui nou aeroport regional, "Aeroportul Białystok-Saniki", pentru zboruri în Europa. Învățământul superior de la Białystok datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când orașul a fost moștenit de hatmanul Jan Klemens Branicki. Patron al artelor și științei, Branicki a încurajat numeroși artiști și oameni de știință să se stabilească în Białystok pentru a profita de patronajul său. În 1745, Branicki a înființat aici primul colegiu militar al Poloniei, Școala
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
cal, dar nu a fost rănit. Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: ""Și atâta de ai noștri au pierit, cât
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
(sau Kazanovschi) este o familie nobiliară poloneză refugiată în Moldova odată cu prima împărțire a Poloniei de către ruși. În documentele vremii există amintit momentul datat 22-23 mai 1652, în care „oastea hatmanului polonez Martin Kalinovschi și a nobilului Kazanovschi a încercat să bareze calea cazacilor spre Moldova la Batog (aproape de Vinița), deși regele le interzisese să facă aceasta. Polonii au luptat eroic, dar au fost înfrînți, pe cîmpul bătăliei au rămas împreună cu
Cassanovschi () [Corola-website/Science/312713_a_314042]
-
cazacilor spre Moldova la Batog (aproape de Vinița), deși regele le interzisese să facă aceasta. Polonii au luptat eroic, dar au fost înfrînți, pe cîmpul bătăliei au rămas împreună cu conducătorii lor. După aceasta cazacii au avut cale deschisă spre Moldova. Fapta hatmanului Kalinovschi însă nu trebuie uitată! Erau vremuri cînd turcii doar percepeau haraciul, dar nu protejau aproape deloc Moldova în fața tătarilor și cazacilor!“ (cf. istoricului Ioan Mitican) Un anume "Dominic Kazanowski" este amintit de documente la anul 1640, cînd se căsătorește
Cassanovschi () [Corola-website/Science/312713_a_314042]
-
se poate presupune că spătarul Iordache Cantacuzino cumpărase și celelalte două părți ale Boianului. În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Boian rămânând în proprietatea sa . După fuga din Moldova a hatmanului Neculce ca urmare a pierderii luptei de la Stănilești (1711) și exilul în Rusia, moșia Boian i-a fost confiscată și dată marelui vornic Lupu Costache. În anul 1720 Neculce primește permisiunea de a se întoarce în Moldova și s-a
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
oasele aicea în țară". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține însă că ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
anul 7136". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În peretele sudic al pronaosului se află o nișă boltită care a fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Transilvaniei, fiind mai mult amestecat în conflictele politice dintre Ioan Zapolya , Habsburgi și Poartă. În urma uciderii copiilor lui Gritti la Mediaș, este încarcerat, căutându-se astfel oprirea unui presupus ajutor dat acestuia. Pe 15 aprilie 1535, este eliberat la intervenția hatmanului Poloniei, Tarnowski. Un an mai târziu, schimbă tabăra, trecând de partea Habsburgilor. Conduce două misiuni diplomatice în Imperiul Otoman: în 1539 și 1540, unde este primit cu ostilitate, fiind considerat "călcător de jurământ". Drept consecință a uciderii agentului trimis de
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
Alsan din Spărieți, Putna, este ridicat boier în jurul anului 1740 de căpitanul Gheorghe , fiul Catrinei Aslănoaie, strănepoata logofătului Dimitrașcu Ciauru. În anul 1822 este pomenit de documente căminarul Constantin Aslan ce numește ca vornic de aprozi pe fiul său, Alecu, hatman de Prut și pe cel de-al doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în volumul său „Arhondologia Moldovei”, Iași 1892) În documente mai este menționat și Dumitrașco Ștefan, mare logofăt (mort la 1694), urmașul unei familii ce
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
Bogdan Zinovi Mihailovici Hmelnițki (în limbile ucraineană: "Богдан Зиновій Михайлович Хмельницький", poloneză: "Bohdan Zenobi Chmielnicki"; rusă: "Богда́н Зиновий Хмельни́цкий" (* cca 1595 — †6 august 1657) a fost un hatman al Hetmanatului cazacilor zaporijieni (din Ucraina) și liderul rebeliunii împotriva magnaților polono-lituanieni (1648-1654), care a dus la apariția statului căzăcesc. El a încheiat în 1654 tratatul de la Pereiaslav cu Țaratul Rusiei, care avea să ducă în cele din urmă la
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]