799 matches
-
vagonul restaurant. Așa că pentru câteva zile se strânseră la Café du Dome, evitând La Rotonde, care era peste drum, pentru că acolo era plin de străini, și apoi familia Elliot Închirie un castel În Touraine, În urma unui anunț apărut În New York Herald. Acum Elliot avea deja niște prieteni care-i admirau poemele și doamna Elliot Îl convinse s-o cheme pe prietena ei din Boston, cea care avusese atunci grijă de ceainărie. Doamna Elliot deveni mult mai veselă după ce veni prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meu. — CÎt face? — Patrușcinci de cenți. — Foarte bună mîncarea. — Mai treci pe-aici, spuse bărbatul și luă ziarul lăsat de Roger pe tejghea. „O să mai gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spital. În comă, de fapt. Și tata m‑a sunat ca să‑mi spună ce face și să mă Întrebe dacă vin acasă. Ea a rămas o clipă pe gânduri, a dat Încet din cap, apoi a luat exemplarul din International Herald Tribune pe care șoferul Îl pusese, grijuliu, pe banchetă. — Înțeleg. Nu tu “ Îmi pare rău“, sau „și cum se mai simte prietena ta?“, doar un cuvânt rece ca gheața, vag, și o privire care denota absolură neplăcere. — Dar nu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a pomenit că s-ar putea să fi prins câteva cadre „interesante“ cu cineva Într-o situație compromițătoare. Ai idee cine era sau ce s-a Întâmplat? Mi-am mestecat croasantul cu grijă și mi-am fixat privirea pe International Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a treia ceașcă de cafea și-și permise doar un singur pachețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bună. Diferențiat. În loc să ne punem o cravată sau o pălărie pentru a lua cina le restaurant, ne îmbrăcăm cu jeanșii Diesel de 550 $, cu tricoul polo Ralph Lauren și ne aruncăm ochii la noul nostru ceas Omega (The Sydney Morning Herald, A good dressing down, 19 octombrie 2008). Locul de muncă nu este un loc de joacă sau o extensie a casei noastre. Este curios să ne uităm la showuri gen Mad man să constatăm care erau codurile vestimentare din trecut
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
urbană, Editura Art, București, 2009. Rabolt, Nancy J. și Drake, Mary F., "Reference person influence on career women's dress", în Clothing and Textiles Research Journal, 3, 1985, pp. 11-19. Rachels, Welles, "A good dressing down", în The Sydney Morning Herald, http://www.theage.com.au/news/executive-style/style-grooming/a-good-dressing, down/ 2008/10/18/1224351226140.html, 2008. Rafaeli, Anat și Pratt, Michael G., "Tailored meanings: on the meaning and impact of organizational dress", în The Academy of Management Review, 18, 1
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de jocul amoros de-a șoarecele și pisica dintre Jean Seberg și Jean-Paul Belmondo în À bout de souffle (Cu sufletul la gură). Cei doi tineri petrecuseră deja o noapte împreună, însă studenta frumușică sosită din America, care distribuie ziarul Herald Tribune pe Champs-Élysées, vrea să fie recucerită. Înainte de a-i ceda din nou tânărului hoț de mașini care fuge de poliție, pare să i se ofere, apoi se eschivează. Flirtează, o face pe nehotărâta, prelungește suspansul, adică plăcerea. Îi place
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Cultura este o fîntînă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului". Practic, fanarioții patronează la Iași și București academii princiare în care se învață filosofia, fizica, astronomia, matematicile, chimia, istoria, geografia, latina, germana și rusa. Aceste academii, fondate în ultimii ani ai secolului al XVII-lea, sînt susținute financiar și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
celorlalte elite care împart aceleași referințe și aparțin adesea acelorași rețele în momentul în care aderă la francmasonerie. Istoriografia română pune în centrul acestei perioade de reașezare, contestată de revoltele populare, o triadă de personalități uniate angajate, care ar fi heralzii națiunii. Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
curea de transmisie între exterior și interior. O scrisoare de protest a credincioșilor din România este citită aici, de exemplu, pe l aprilie 1977. Apoi, ea este difuzată de comunitatea de sprijin a bisericilor martire la Geneva. Mary Blume, pentru Herald Tribune din Paris, marchează "momentul Goma" pe 22 martie 1977, cu concluzia: "Acum, chiar și țăranii au auzit vorbindu-se despre Goma. Unul dintre ei declară: "Noi știm cine este Goma, dar ce-or fi aceste Human Rights?"" Alături de români
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este ceea ce s-ar putea numi, printr-o forțare a termenului, vizionarismul. Nu putem vorbi despre o poezie de formulă profetică cum ar fi poezia lui Goga deoarece tonul sibilinic, încifrat, întors în simbol, lipsește. Poetul este mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe scut. Totodată efortul liric tinde spre imaginea viitorului, a noii lumi, care se naște prin descoperirea propriei conștiințe, a sensului devenirii. Noua ipostază poetică poetul herald se arată a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe scut. Totodată efortul liric tinde spre imaginea viitorului, a noii lumi, care se naște prin descoperirea propriei conștiințe, a sensului devenirii. Noua ipostază poetică poetul herald se arată a fi consecința mutațiilor care au loc la nivelul realităților sociale. Aceste mutații necesită înțelegerea autorilor, o modificare de program liric, de ton, de atitudine. Cu titlu de exemplu poate fi amintit cazul lui M. Beniuc: "Cucuvaie fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a celui neînțelept. Dar și cuvântul comportă, fără îndoială, un rost: acela de a înlesni explicația, comunicarea, dialogul. Căci el înseamnă reuniunea în spirit, comunitate de idei, conventus. Ce e definitiv istoricul decât un purtător de cuvânt prin excelență, un herald al adevărului extras din cercetarea faptelor trecute, unul care prin însuși statutul său e dator a se deschide spre comunitate. În acest spirit, după expresia lui N. Iorga, "istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale, obligat să spună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai sus drept reacție surprinzător de francă, dată fiind prudența (pentru a nu spune mai mult) cu care americanii își comunică public opiniile chiar și atunci când trăiesc din asta. Într-un scurt articol din The Washington Post reluat de International Herald Tribune (cum se știe, acesta din urmă e bazat pe cooperarea dintre cel dintâi și The New York Times), Margaret Engel, importantă personalitate mediatică, comentează reunirea în septembrie 2002 a peste trei mii de jurnaliști la Beverly Hills, cu prilejul decernării unor tot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a comparației interculturale, vezi Jörn Rüsen, Geschichte im Kulturprozess, Böhlau, Köln, Weimar, Viena, 2002, în special capitolele 9 („Interkulturell kommunizieren - die Herausforderungen der Kulturwissenschaften”) și 10 („Theoretische Zugänge zum interkulturellen Vergleich”). 3. „The new ethnic media are changing America”, International Herald Tribune, 19 septembrie 2002, p. 7; traducerea îmi aparține. Autoarea folosește termenul Balkanized pentru fenomenul redat de mine prin fragmentat (am reținut sensul cel mai favorabil, deși probabil în original se avea în vedere ceva mai grav). Judecând după următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
expoziție de desene împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vitner în localul librăriei Hasefer. Asociindu-se cu un grup de tineri intelectuali clujeni (Eduard Mezincescu, Grigore Popa, Nicu Caranica, Wolf Aichelburg, Olga Caba, Radu Pușcariu), editează în 1933 revista avangardistă „Herald”, rămasă la un singur număr, unde semnează proza Deschidere la un banchet. Mai scrie la „Ardealul”, „Revista literară”, „Dacia” „Caleidoscop”, „Symposion”, „Gând românesc”, „Hyperion”, „Patria”, „Tribuna Ardealului”, „Societatea de mâine”, iar mai târziu la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Tribuna” ș.a., uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
Libellus Valachorum redactate și înaintate curții imperiale în 1791, respectiv 1792. Autorii petițiilor au fost succesorii intelectuali ai episcopului I. Micu, grupați în ceea ce a ajuns să se numească Școala Ardeleană: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu etc., heralzii națiunii valahe din Transilvania. Fără a fi inovative pe plan argumentativ, Supplex-urile fundamentează și mai solid temele invocate de episcopul I. Micu ca premise ale emancipării "națiunii" nerecunoscute ca atare a valahilor. Împărtășind soarta celorlalte memorii, Supplex-urile au fost respinse
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce avea să fie răscoaptă în focul luptelor pe care heralzii națiunii valahe le va purta cu națiunile politice ale sistemului constituțional transilvănean. Însă pentru început, unirea avea să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului" (Durandin, 1998, p. 59). Academia Domnească de la București înființată încă din 1694, este rectitorită de către fanariotul Alexandru Ipsilanti în 1776. Restructurarea programei de învățământ, lărgită pentru a include studiul limbii și literaturii latine, dislocă monopolul paradigmei greciste. Calea spre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 64, subl. în original) [1937]. Un individ ipotetic eviscerat din neamul său, scos din nomos-ul națiunii etnice, ar fi azvârlit în spațiul interstițial al vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cetățean american, salariat la International Foundation for Electoral Systems, a lucrat, în anii ’90, o vreme la București, apoi la Chișinău. A colaborat la principalele publicații literare și culturale din țară, iar după stabilirea în Statele Unite scrie la „The International Herald Tribune”, „The Washington Times”, „The Christian Science Monitor”, „The Washington Post”, „L’Alternative”, „El Pais” ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
pe Honecker să afirme că socialismul "nu poate fi oprit din drumul său nici de încăpățânarea, și nici de prostia omenească". 3. O singură Germanie Realitatea reclama măsuri urgente și radicale către unitatea germană. Jurnalistul american Jim Hoagland de la International Herald Tribune scria: "Forța care împinge cele două Germanii una către cealaltă este cea a mulțimii în stradă, nu cea a guvernelor sau a altor instituții..."874. Voința de schimbare și democrația au triumfat în toate fostele țări comuniste. Mai departe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
intră În viață. A doua categorie de jurnale atinge, În multe privințe, specia patologicului. Morbiditatea, plăcerea de a descrie cu mii de amănunte pătrunderea (fizică, psihică) În moarte nu țin neapărat de o vârstă a autorului. Obsesia morții (și a heraldului ei, bătrânețea) se insinuează În pagină, pe care o ocupă cu o agresivitate războinică, sabotând ocupația de bază a scriitorului: După 35 de ani, ești ispitit cu ușurință să pui pe seama vârstei cel mai mic efect al oboselii și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]