893 matches
-
Treptat, s-a încercat să se revină la vechile forme ale stemelor de județ, fie prin păstrarea acelora, fie prin îmbogățirea lor, fie prin crearea unor steme cu totul noi. Anumite județe încă nu au o stemă aprobată de Comisia heraldică (adică nu sunt recunoscute oficial). Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesității autentificării unor acte emise de sfatul orășenesc. În Transilvania orașele s-au bucurat de o
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
întâlnesc situații în care steme orășenești au fost acordate prin decret princiar (Focșani, 1862: două personaje feminine îmbrăcate în costum popular și dându-și mâna; Craiova, 1867: un personaj domnesc). După 1921, stemele orașelor au fost elaborate de către Comisia (consultativă) heraldică, aceasta având în vedere atât reprezentările tradiționale, cât și specificul local al fiecărei localități. Toate aceste steme prezintă elemente comune: scutul triunghiular curbat la bază, timbrat de o coroană murală cu un număr specific de turnuri: 1 pentru comune rurale
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Guvernul României și nici Parlamentul României nu au o stemă proprie. În actele emise este utilizată stema țării. Totuși, Senatul și Camera Deputaților au câte un însemn heraldic propriu: De asemenea, câteva dintre ministere au adoptat o siglă specifică: Deviza heraldică este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimată cât mai lapidar cu putință. Ea poate fi filosofică, umoristică sau sinistră. De obicei se așează sub scut. Devizele heraldice au fost menite a reprezenta posesorul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de Matematică și Fizică, unde profesorii erau foarte buni. La Universitatea din Iași am avut norocul unei întâlniri fenomenale cu trei prezențe academice diferite, istorici cu standarde foarte apropiate de excelență academică, de la care am putut deprinde și cercetarea, și heraldica, și seriozitatea în abordarea istoriei: Zub, Caproșu și Gorovei. Despre clișee, UE și „teme nefăcute” Brândușa Armanca: Există un clișeu, că „România trebuie să-și facă temele pentru a intra în Uniunea Europeană”. Credeți că a ne face temele (problemele legate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
luat ca model pe Deceneu, după datele istoricului vizigot Iordanes (secolul al VI-lea). (Idem., p. 184) În secolele al XIV-lea și al XV-lea și alți regi se considerau urmași ai dacilor. Așa au intrat dacii și în heraldica spaniolă, cu jugul și cu săgețile lor, care apar în stemele Regilor Catolici, fiind menținute până astăzi acolo. (Idem., pp. 185-186) Cercetările lui Al. Busuioceanu dovedesc că nu numai modernitatea, dar și tradițiile circulă. Concret, tradițiile dacice (mai ales nemurirea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ochii familiei Magnus și mă bucuram și eu cum puteam de toate lucrurile seducătoare pe care le puteau ei oferi - toată acea opulență, mașinile puternice pe aleea aceea lată scăldată în întunericul rece din Cartierul de Nord, toată acea splendoare heraldică pe roți ce grăbea către mingile și lunile plutitoare ale Hotelului Drake și către turnurile din jurul lui; carnea aceea zdravănă, mâncarea sănătoasă, entuziasmul și dansurile. Dacă mergeai de-a lungul malului lacului, lăsai în spate cheresteaua, cărămida cenușie din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
XXXI, 1994, p. 73-74. • Maria Magdalena Székely, Ștefan S. Gorovei, Contribuții la istoria Trei-Ierarhilor, în AIIX, XXX, 1993, p. 436, 447-448. • Dumitru Năstase, Coroana împărătească a lui Vasile Lupu, în AIIX, XXXI, 1994, p. 45-46. • Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, București, 1977, p. 85-86 și pl. XXV, 6. • Dumitru Năstase, op. cit., p. 48. • Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1973, p. 373. Lupu este „prea luminat întru creștinătate și dirept întru credință (...)“34. De altfel, în predoslovia semnată de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Introducerea pridvorului în planul bisericilor moldovenești, București, 1930, p. 1-8 și pl. I-II. • Am discutat această înrudire în comunicarea mea, Cercetarea moștenirilor și a rudelor: Miron Costin și Ileana Movilă, prezentată la al XII-lea Congres de Genealogie și Heraldică, Iași, mai 2003 (în manuscris). • Ștefan S. Gorovei, „Din Purice - Movilă“ și „Barnovschi - Moghilă“. Două explicații (nu numai) genealogice, în ArhGen, III (VIII), 1996, nr. 3-4, p. 330-332. • Mitropolitul Anastasie Crimca (1600-1629), în MMS, an. XXXIV, nr. 3-4, 1958, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce avea să devină un fundament al geniului său literar, fiind reflectată în convingerea sa că limba trecutului și trecutul însuși pot fi readuse la viață. Chatterton, ca urmare a acestui episod, a fost absorbit de studiul mitologiei, legendelor și heraldicii, simțind "înăuntrul său prezența vie a trecutului", înțelegînd lumea în modul unui vizionar - motiv pentru care a și fost curînd admirat de Wordsworth, Coleridge, Blake și Clare. Marea chemare a geniului lui Chatterton a fost "restaurarea și reînnoirea istorică" în
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
șapte ai unui termen complet). Principala lui sarcină era să copieze documente juridice. Așa a ajuns să completeze un folio mare de 344 de pagini. Pe lîngă pasiunea pentru antichitățile britanice, el a dobîndit un viu interes și pentru studiul heraldicii, matematicii, astronomiei, muzicii și metafizicii, vorbind cu zel despre Paracelsus sau Galen ori Hipocrate (după relatările lui James Thistlethwaite, care l-a asociat pe Chatterton în acest sens cu un "empiric modern"; Wilson 1869: 291), și a început să scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
reviste profesioniste (Cary 1846: 392, 394; Gregory 1789: 43). Există motive să credem că doar de la această vîrstă (avea cincisprezece ani în 1767) Chatterton a început să se ocupe propriu-zis de antichități (Gregory 1789: 207), fiind absorbit mai ales de heraldică; de acum înainte, "cea mai dragă căutare din viața lui au fost cărțile, cărțile, mereu cărțile" (Russell 1908: 42). Totuși, cu puțin înainte de perioada petrecută cu Lambert, învățase și să reconstituie arbori genealogici ai aristocraților și blazoanele lor din pergamente
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Chatterton l-a folosit pe Bailey ca pe o hartă lingvistico-istorică-culturală pare sigur dacă privim și la conținutul volumului al doilea al dicționarului, structurat pe principiul clasificării pe materii: cuvinte tehnice, termeni din arte și științe (printre care este menționată heraldica, aceasta sigur atrăgîndu-i atenția lui Chatterton care aprofunda acest domeniu); cuvinte și expresii folosite în documente și arhive vechi din sferă juridică, cuvinte din domeniul teogoniei, teologiei și mitologiei egiptenilor, grecilor și romanilor, clasificate în termeni folosiți pentru divinități, solemnități
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și modern folosit de cerșetori, țigani, hoți, spărgători, tîlhari, etc. Încă și mai pregnant, John Kersey, în Prefața la Dictionarium Anglo-Britannicum (1708) descrie structura lucrării pe materii: cuvinte dificile din arte, religie, drept, filosofie, fizică, chirurgie, anatomie, farmacie, matematică, botanică, heraldică (!), meșteșuguri, arhivistică ("Old Records") (!), nume proprii, metale, substanțe, plante, funcțiile principale din Imperiul Grec și Roman, monede, greutăți, măsuri. Limba engleză este astfel evaluată de John Kersey ca fiind copioasă (termenul folosit și de Bailey ulterior), elegantă, variată, frumoasă, o
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
adulții, E.D.P., București. Löve, Hans, 1978, Introducere în psihologia învățării la adulți, E.D.P., București. Lutic, Marcel, 2003, „Eugen D. Neculau - un misionar aproape uitat”, prefață la volumul Eugen D. Neculau, Sate pe Jijia de Sus, Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, Iași, ediție îngrijită de Marcel Lutic. Moisiu, Alexandru, 1927, „O veste mai bună”, în Buletinul Căminului Cultural Ungureni, an I, nr. 2. Neculau, Adrian, 1988, „A Social and Pedagogical Experiment: The People’s University at Ungureni”, în Analele
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
D., 1968b, „Universitatea Populară de la Ungureni”, în Revista de pedagogie, 4. Neculau, Eugen D., 1973, „Universitatea Populară de la Ungureni”, în Sociologia în acțiune, vol. II, Iași. Neculau, Eugen D., 2003, Sate pe Jijia de Sus, Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, Iași, ediție îngrijită de Marcel Lutic. Neculau, Eugen D., Experimentul social-pedagogic de la Ungureni, manuscris. Pavelcu, Vasile, 1937, „O universitate populară”, în Vremea școlii, an X, nr. 6 (iunie). Pavelcu, Vasile, 1971, „Aniversare”, în Cronica, 9 ianuarie. Popescu, Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Eseurilor. Coiful și mănușa de oțel sunt așezate lângă mormânt; mâinile de piatră sunt împreunate într-o rugăciune eternă - el mărturisea că spune Tatăl Nostru ori de câte ori se ivea ocazia - iată una definitivă -; un leu culcat la picioare, afirmă specialiștii în heraldică îiar lăudătorii au preluat și ei această versiune): în realitate acest leu cu buclișoare într-un format atât de micuț seamănă până la confuzie cu un caniș inofensiv, culcat la picioarele stăpânului. Și Montaigne care s-a plâns în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imaginar în toate unghiurile și în special explorator al etniei, pasional și reflexiv, programul său tinde spre panoramic și uriașenie. Stilistic, arhitectonic, Imnele bucuriei prefațează toate construcțiile viitoare de gen: viziunea (supradimensionată hugolian), regia, mișcarea, instrumentația verbală, toate instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
analiză aplicată la balada Vidrosul poate confirma acest lucru. Amploarea și avantajele materiale au avut efecte benefice, resimțindu-se pînă și asupra organizării teritoriale și administrative a întregului spațiu carpato-dunărean. Asta se reflectă, spune Constantin C. Giurescu destul de convingător, în heraldică, adică într-o știință a imaginarului care și-a fixat ca principiu reprezentarea, în efigie, a fiecărei zone administrative prin semne ale bogățiilor locale. „Stema Doljului înfățișa cele două bogății specifice ale acestui județ oltean: peștele și grîul. Marile bălți
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din Antichitate a apărut tradiția fisionomonică (Baltrusaitis, 1972Ă; sunt citate tratatele lui Pseudo-Aristotel, Polemon, Adamantias, Pseudo-Apulus. În Pseudo-Aristotel se poate citi: „Boii sunt domoli și leneși. Au vârful nasului gros și ochii mari. Leii sunt generoși și au
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trecut în același timp de linia de sosire, rezultatul fiind indecis. A fost, cum spun englezii, un caz de dead heat. În 1900, echipajul de la Cambridge (numiți light blues, după culoarea treningului, care este aceeași cu culoarea cîmpului din emblema heraldică a Universității) a cîștigat cu 20 de lungimi de barcă (un record), iar în 1952 cei de la Oxford (dark blues) au cîștigat la doar o lungime de barcă. Regata de la Henley (numită oficial Henley Royal Regatta) se ține anual timp
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
usebnică milă, daturam dumisale și l-am miluit de la noi într-a noastră țară”. La 6 octombrie 1928, ]n Monitorul Oficial nr.222 se publica decretul regal prin care se aproba stema județului Vaslui, așa cum fusese ea fixată de comisia heraldică: „Scut roșu cu un stup de albine, însoțit sus și pe laturi de câte o albină de aur. Reprezenta bogatul stupărit din acest județ. Este vechea stemă heraldică". La Vaslui în 1900 funcționa un tribunal care cădea în jurisdicția Curții
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
care se aproba stema județului Vaslui, așa cum fusese ea fixată de comisia heraldică: „Scut roșu cu un stup de albine, însoțit sus și pe laturi de câte o albină de aur. Reprezenta bogatul stupărit din acest județ. Este vechea stemă heraldică". La Vaslui în 1900 funcționa un tribunal care cădea în jurisdicția Curții de Apel Iași. Erau 3 judecătorii: la Vaslui (ocolul Vaslui), Negrești (ocolul Stemnicul) și Codăiești (ocolul Crasna). Funcționau 2 case de arest - una la Vaslui și alta în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
conștienți însă de imperativul național al reîntregirii. O radiografie a opiniilor, de la neutralitate la filogermanism și la pactizarea servilă cu propaganda ocupantului, se realizează prin incursiunea în varii medii sociale. Scriitor cultivat, pe alocuri livresc, cu propensiuni pentru erudiția istorică (heraldica și genealogia, exploatate într-o etalare cvasiștiințifică, dar dezlânată în plan epic), G. resuscită în Vest, un roman al Timișoarei, o legendă tenebroasă despre contesa Elisabetha Báthory, presupusă favorită a lui Mihai Viteazul. Romanul se desfășoară pe mai multe planuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
acasă, București, 1968; Umbra femeii, București, 1968; Centaur îndrăgostit, București, 1969; Grădina în formă de vis București, 1970; Cântând dintr-un arbore, Iași, 1971; Oracol deschis, București, 1971; Banchetul, Cluj, 1973; Cântarea cântărilor, București, 1973; Horă de vulturi, București, 1974; Heraldica iubirii (1963-1973), București, 1975; Nobila stirpe, București, 1976; Psalmii lui Zamolxe, București, 1976; Temerile lui Orfeu, București, 1978; Hora anotimpurilor, București, 1979; Un spațiu de dor, pref. Petru Poantă, București, 1980; Ca muntele-n amiază, București, 1981; Timpul judecător, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
muntele-n amiază, București, 1981; Timpul judecător, București, 1982; Sonete, București, 1983; Pasărea de cenușă, București, 1986; Clipa eternă (1963-1988), pref. Radu Enescu, București, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ed. bilingvă, tr. Paul Romanescu și Eugène Van Itterbeck, București, 1997; Heraldica iubirii, pref. Radu Enescu, București, 1999. Antologii: Arborele memoriei. Antologia poeților de limbă română din Israel, pref. Roxana Sorescu, București, 1997; Poezia pădurii, I-V, București, 1998-1999; Cinegetica, I-III, București, 2003. Traduceri: Léopold Sédar Senghor, Jertfe negre, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]