952 matches
-
partea inferioară a corpului ei de acum, care se termina cu picioarele carbonizate, dar sunt sigur - sau aproape sigur - că știu ce-aș fi văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un fel de eseu jumătate senzual, jumătate hermeneutic despre practica și semnificația sărutului în locul pe care savantul nu mai are curaj să-l privească. Hermeneutică oarecum de joasă calitate, în deplină consonanță cu motto-ul din Vasile Lovinescu, un autor se pare iubit de Mihail Gălățanu și pe
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
integritas, consonantia, claritas explicate prietenului Lynch (cu a sa hăzoasă, permanentă exclamație „bull’s eye” - tradusă prin „apă de ploaie” - a se observă menținerea sonorităților!), și până la „clipă de inspirație” captata în toată ardenta ei, calea e presărată de echivalări hermeneutice, dar fără prea multe încărcări explicative, ruperi de ritm sau de timp. Voi cita, drept exemplu, momentul compunerii poemului din final, de la strălucirea flacării și până la stingerea ei: „O! În the virgin womb of the imagination the word was made
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
vocația de memorialist decît pe aceea de critic universitar - cu istoria interpretărilor succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului este de a ajunge la intuiția întrebării hermeneutice corecte, aceea chemată să provoace, ca într-o maieutică de tip socratic realizată cu presupusul cititor (unul “leneș la pricepere” cel mai adesea), răspunsul explicativ cel mai plauzibil: “De ce se sinucide Anghelache? Pentru că e un anxios frustrat de frică! Și
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
fi permis dandy-ului să treacă neobservat este transpusă acum, la nivelul discursului critic, într-o deloc întîmplătoare discreție a indicațiilor parantetice și frecventelor note de subsol. Acestea adăpostesc, uneori în mai mare măsură decât corpusul textului propriu-zis, subtile chei hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot atâtea rezultate, la Ion Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul cel mai propriu scrie Mircea Martin în studiul dedicat lui Georges Poulet. Prieten, de altfel, cu Marcel Raymond. Cartea adusă în discuție este Metamorfozele cercului. Cercului hermeneutic, teoretizat cîndva de Schleyermacher, îi corespunde, la Poulet, o formă a formelor, esențială în raporturile omului cu Dumnezeu, cu spațiul, cu timpul. Cercul, fără să fie construit, ca alte figuri, din muchii și unghiuri, echilibrează perfecta simetrie și perfecta spontaneitate
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
unor aspecte din literatura română medievală - se bazează pe o lectură atentă a textelor, pe cercetarea manuscriselor, confruntarea edițiilor, dar sînt departe de a se restrînge numai la atît. Așa după cum sugerează și titlul (De nuptiis Mercurii et Philologiae), demersul hermeneutic îmbină erudiția filologică și sagacitatea analitică, într-o formulă care amintește de acea coniuctio elementorum din practicile alchimice. Ce a însemnat pentru cultura română tipărirea Bibliei de la București sau circulația cărților populare, care erau procedeele de construcție în povestirile istorice
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
încearcă să le corupă printr-o abordare inedită. De pildă, în legătură cu expresia amintită, totodată și cea mai cunoscută, de bună seamă, în abordările critice, criticul merge la etimologia termenilor, și de aici mai departe vom asista la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
serioase lucrări exegetice consacrate autorului Demonilor un fragment poate mai puțin serios, dar în egală măsură de relevant pentru modul capricios în care funcționează rețeaua de trimiteri intertextuale atunci cînd e vorba de opera unui mare scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
e în ce măsură o asemenea problematizare e general valabilă, sau dimpotrivă, legitimă numai în cazul poetului german. În prefață, profesorul Hoișie observă că tabuul biografist e ridicat (cel puțin în cazul lui Celan) odată cu lansarea unor abordări ale operei sale orientate hermeneutic, și prin urmare cu ambiții "holiste", care în mod inevitabil aliniază textul la context. A găsi însă potrivirea exactă, corectă și eficientă, între biografie și interpretare literară, rămîne o chestiune dificilă, pentru care nu există soluții sau norme ușor de
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
suportul filosofic, ca un implicat de adâncime, al gândirii și creației maioresciene. Această dimensiune a gândirii și operei lui Maiorescu a rămas mai mult într-un stadiu virtual sincretic” (p. 25). Monograful performează o lectură “depolitizată/deconstruită într-un sens hermeneutic”, descătușând opera maioresciană de lecturile deformatoare din perspective ideologice liberaliste sau marxiste, dovedind că sugestiile pe care le face pot fi împlinite chiar de sine însuși. Evitând cu eleganță toate capcanele clișeelor critice anterioare, realizând în același timp o incursiune
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
același timp o incursiune minuțioasă prin discursurile premergătoare, deconstruind “simplificările” mutilante și reîntregind portretul lui Maiorescu prin racursiu logico-filosofic, Cornel Moraru procesează o întreagă bibliotecă și, scriind proză de idei, ne reîntoarce un obiect cultural de o limpiditate intelectuală, echilibru hermeneutic și claritate ideatică înalte, demne de concizia și spiritul critic ale lui Maiorescu însuși.
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă explicația necesității actului hermeneutic: „Eram totuși obligați să nu trecem sub tăcere acest mesaj cifrat al evangheliei pur și simplu pentru că Ioan l-a pus în text. Iar, ca orice text sacru, și pentru acesta ne trebuie ochi ca să vedem și urechi ca să auzim
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul lui I. Fischer din volumul IV al Istoriei literaturii latine sau prefața lui G. Guțu la ediția din 1986 a Satirelor ). Importanța laturii filologice în demersul hermeneutic întreprins de Alexandra Ciocârlie este imposibil de ignorat, dar ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea sensului originar și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu și suficientă) a accesului la numeroasele
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte culturale și nu drept confuzie, eroare și sfârșit al artei. Este vorba aici despre algoritmul sau, eventual, despre
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Târgu Jiu a fost supusă nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a reeditat, parcă anume spre a oferi calea ieșirii din absurd, monumentala sa lucrare Brâncuși în România. Apărută cu mai mult timp în urmă, la Editura ALL, în condiții grafice excelente, cartea
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
fi niște eseuri narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care adjectivul este ,omorât" - o performanță stilistică demnă de luat în seamă), romanul F dezvoltă sensuri multiple (politice, morale, psihologice, mitologice, biblice, fantastice), care se bruiază și se concurează unele pe altele, pentru a se pierde într-un labirint hermeneutic, imposibil de explorat și de elucidat până la capăt. Dacă există un capăt, adică o ieșire.
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
denotant al imaginii , de accesat codul care să permită înțelegerea conotației. Intenția noastră va fi aceea de a urmări acest cod, îngemănînd un act de semnificare și unul de comunicare, ambele încifrate prin însăși aria reprezentării - heraldica printr-un demers hermeneutic și transdisciplinar , imposibil fără acceptarea abducției, când decodarea se limitează la supoziții. Și aceasta fiindcă instrumentele semioticii nu sunt singurele chei potrivite. Premisa că un cod este “un sistem de semnificare care cuplează entități prezente și entități absente” nu este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
mănăstirii de la Baia, precedent descălecării lui Dragoș în 1359, Vasile Lovinescu dezvoltă concepția sa cu privire la conservarea unei “arte regale” a unei tradiții inițiatice (Guenon o numește “știința sacră” a „vârstei de aur” din Hiperboreea ) prin intermediul miturilor și al heraldicii. Excursul hermeneutic asupra însemnului heraldic are ca pretext rememorarea stihurilor revelatoare din “Divanul...” lui Dimitrie Cantemir: “herbul” ales de cei “vechi” este bourul, iar numele său, mai puternic decât tunetul și ermeticul adevăr vor rămâne “moșie”, “scară” și “scaun” pentru cei încoronați
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în Rigor Mortis) ori dulcea și imbecila ipocrizie a bărbatului politic se regăsesc aici descrise cu un spor semnificativ de detalii, tinzînd la epuizarea temelor. Evident, se păstrează atmosfera tipică a pieselor lui Gârbea, în care replica declanșează mici resorturi hermeneutice parodiind citatele celebre sau situațiile standard din literatură & viață socială. Regramaticalizarea limbajului de lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]