872 matches
-
urmă. După părerea lui, evoluția organică a României a fost stînjenită de greșelile politice ale liberalilor după independență. Drept urmare, România a adoptat modele culturale străine, otrăvindu-și sufletul. Arta ei s-a umplut de hidre odioase, ale căror numeroase capete hidoase Iorga, înveșmîntat în haine de luptă, a pornit să le distrugă. Vederile lui istorice și estetice formează un tot unitar, iar critica lui literară s-a politizat. Iorga se ridica deasupra altor critici literari români prin erudiția sa. Nici Maiorescu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
violentă a curentelor moderne și criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ura sa față de futurism l-a făcut să împiedice primirea lui Marinetti (cu toate că Iorga încerca să întrețină relații bune cu Mussolini)87. Iorga considera că piesele lui Shaw sînt "hidoase" și l-a etichetat pe Mark Twain drept "nihilist". L-a acuzat pe Zola de a fi creat "o lume infamă" în romanele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins însă după primul război mondial. Recomanda
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
scena asta de mult, într-un vis. E un dreptunghi fără ferestre, care, în timpul zilei, primește lumina prin ușile deschise, și ornat, chiar în fața „camerei interioare“, cu o etajeră solidă de stejar, pe care se află o vază verde, deosebit de hidoasă, cu gâtul gros, gura creață, și trandafiri roz pictați pe șoldurile-i bulbucate. M-am atașat extraordinar de obiectul ăsta grosolan. În spatele vazei, e o mică nișă care pare să fi adăpostit cândva o statuie, dar așa, goală, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În ultimii ani însă, a devenit teribil de susceptibilă și de posesivă; și încercările ei de a-mi fi pe plac erau atât de patetice! Nu se putea opri să nu flirteze. Când s-a îmbolnăvit, către sfârșit, a devenit hidoasă și era necesar să fie mințită în legătură cu înfățișarea ei. Își pierduse silueta și umbla în pantaloni de catifea reiată și o jachetă lăbărțată. Arăta ca un holtei bătrân, cu hainele pătate de băutură și tabac. Și totuși, petrecea zilnic câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și Andromeda și admiram grațiosul trup gol al fetei, a cărei postură aproape dansată, în timp ce se luptă cu lanțurile, o face să pară la fel de aeriană ca și salvatorul ei, când am observat deodată, deși văzusem tabloul de multe ori înainte, hidoasa gură deschisă, zimțată de colți, a dragonului marin, asupra căruia se abătea din zbor Perseu, cu capul înainte. Dragonul marin nu semăna întru totul cu monstrul meu marin, dar gura era la fel, și amintirea acelei halucinații, sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Te iubesc, și Titus te iubește. Suntem cu toții împreună. — Titus a încetat de mult să mă iubească. Nu plânge. Te iubește, știu că te iubește, mi-a spus-o. Totul va fi bine, acum când o să scăpăm de omul acela hidos. Îi mângâiam lacrimile calme care i se prelingeau pe obraji și, în cele din urmă, pe jumătate împingându-mă într-o parte, a început și ea să-mi mângâie obrajii. — O, Charles... Charles... e atât de straniu! — Suntem acum așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar acum situația se schimbase radical. Nu puteam „trece cu vederea“ uciderea lui Titus și s-o las nerăzbunată. Pentru că dăduse greș cu mine, Ben îl lovise pe Titus în cap și-l înecase. Omorâse băiatul numai din pura și hidoasa ură împotriva mea; și ca să pot înțelege nebunia lui, mi-era de ajuns să văd cât de nebun puteam fi eu însumi. Într-adevăr, la baza nebuniei mele se afla durerea, pierderea acelui băiat atât de prețios, oroarea morții lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
buzele și dând din coadă“. Să fi fost această înflorire simplu rezultat al unei morți suportate și acceptate ca o cale de eliberare, ca și perspectiva Operei din Sydney reflectată în apă? Oare unde-și petrecuse noaptea Rosina înainte de acea hidoasă zi când am dus-o pe Hartley înapoi. Mi-am amintit de spusele lui Gilbert că auzise o voce de femeie în casă, când se dusese să predea scrisoarea. Rosina îmi declarase că are de gând să-l „consoleze“ pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mic, județul Mureș, România, fiul lui Johann și Sofia, domiciliat în prezent în Germania, 7460 Balingen, Auf. Sch,idenstr. nr. 7, Zollernalbkreis. 145. Lukacs Felicia, născută la data de 29 mai 1957 în Târgu Mureș, județul Mureș, România, fiica lui Hidos Teodor și Fekete Olivia, domiciliată în prezent în Germania, 8047 Karlsfeld Lessingstr. nr. 41, Dachau. 146. Lukacs Iosif Ștefan, născut la data de 10 mai 1958 în Arad, județul Arad, România, fiul lui Iosif Ștefan și Magdalena Maria, domiciliat în
HOTĂRÂRE nr. 153 din 27 martie 1992 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136155_a_137484]
-
ref id=”26”>Cornel Căpușan, Orfeu: motivul permanenței în lirica Renașterii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 5</ref> Omul modern, în dorința sa de a construi edificii mentale ale perfecțiunii și ale veșniciei sau de a opune modele exemplare feței hidoase a realității, se întoarce cu stăruință la lumea mitului, chiar dacă o face cu conștiința că este o pseudorealitate, o realitate iluzorie. Este necesar să facem o distincție între mit și legendă, deoarece ele pot părea asemănătoare sau identice. Mitul reflectă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aici face o pauză și își face semnul crucii, privind apoi speriat și continuă șoptit, din flăcări s-a ivit un chip apocaliptic, hohotind în fața eforturilor zadarnice ale lui Faust care până atunci nu îl chemase niciodata în ajutor. Chipul hidos îi marturisește că este însuși Satana și îi va da răgaz doctorului să-i răspundă dacă nu dorește să-și vândă sufletul în schimbul oricărui lucru ce și-l dorește cel mai mult: bucurie, avere, putere. Pactul propus s-ar încheia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ai dat, fă, să ți o cunoască/Făptura ta împărătească?”. Mai mult decât atât este ironizată la nivelul aspectului fizic, creându-se o imagine brutală: „părul cu miros de tutun”; iubitul ei este prezentat, de asemenea, într-o manieră dezgustătoare, hidoasă: „brațele lui noduroase, păroase”. Caracterul decandent al fetei, prezentat șocant și dur, pare să ilustreze motivația pentru finalul tragic al acesteia: „Năstase osânditul (...) te-a pătruns toată cu tot cuțitul”. Nonșalanța abordării temei dragostei și selectarea unor cupluri de îndrăgostiți
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încă câteva milioane pe timp de pace. Probabil că Marx, dacă ar fi știut ce se va construi pe vorbele sale și le-ar fi înghițit la timpul potrivit. În spatele luptei de clasă va sta ascuns pentru mulți ani chipul hidos al analfabetului, al primitivului care dorește să conducă lumea. Socialismul a creat chiar un mit al omului "curat" ca origine socială și care dorește să schimbe lumea. În realitate au existat oameni rătăciți prin birouri, cu funcții de maximă răspundere
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe unde își face somnul de prânz. Lacurile poartă aceeași oglindă obosită ca și ieri. Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cu gazon și flori de toate culorile. Monumente modeste se pierd în verdele frunzișului din preajma lor. Seara, cimitirul e plin de lumânărele aprinse, lăsând impresia că morții organizează un bal pentru copii. [...] Pentru Franz, cimitirul nu-i decât un depozit hidos, de pietriș și oseminte omenești."31 Dialogismul este pentru Bahtin în primul rând intertextualitate, orice enunț scris fiind o reacție la enunțuri anterioare și, în același timp, o posibilă sursă de alte enunțuri. Bahtin distingea două modalități stilistice de redare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ape clocite infiltrate printre dale în acele viziuni în care sunt creaturi umane. Uneori chiar și zece familii într-o colibă, chiar și zece persoane într-o cameră, cinci sau șase într-un pat, vârste și sexe amestecate, podurile la fel de hidoase ca pivnițele, cocioabe în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
am regăsit-o cîndva și întrun articol de G. Călinescu.2) Bineînțeles, criticul vorbește despre păduchi într-o formă estetizată, cu imagini împrumutate, parcă, dintr-un muzeu de artă, nu dintr-unul de științele naturii, unde, sub lupe, ei apar hidoși: „în București sînt foarte multe cazuri de tifos exantematic. Această molimă, precum știți, se răspîndește prin păduchi. Poți fi oricît de curat, treci prin înghesuială, mergi cu tramvaiul, te freci de un individ suspect și te trezești cu jigania minusculă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță repulsivă și e folosit mai des spre sfîrșitul secolului al XIX lea2). Bacovia îl va fi deprins citind pe Grandea, Odobescu, Caragiale, Vlahuță, Tradem 3). „Tiran” e vechi, prezent în limba cronicarilor, a lui Dosoftei și a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968, p. 318) 2. în ciuda acestui fapt, nu s-a impus atenției colaboratorilor Dicționarului limbii romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru, hidosului hidos”. („La B. Boerescu”, în Opere, 2, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1968, p. 318) 2. în ciuda acestui fapt, nu s-a impus atenției colaboratorilor Dicționarului limbii romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F-I
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F-I), care nu-l înregistrează. 3. Evident, „hidos” sună diferit la fiecare dintre aceștia. Dau numai cîte un exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, EPL, 1968, p. 114). 4. în „Noaptea de ianuarie” (Opere, 2, ediția cit., p. 94). 5. „G.Bacovia la 65 de ani”. Un interviu luat de Eugen Jebeleanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trăiesc, prima dintre insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]