898 matches
-
vezi pct . 4. 4 și 4. 6 ) . Alăptare ( vezi pct . 4. 6 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială - Pacienți cu depleție de volum : Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS s- a asociat rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacienții hipertensivi care nu au alți factori de risc pentru hipotensiune arterială . Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacienții cu depleție de volum și/ sau de sodiu , după tratament susținut cu diuretice , dietă cu restricție de sare , diaree sau vărsături . Astfel
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
cu irbesartan/ hidroclorotiazidă decât la cei la care s- a administrat placebo . Incidența evenimentelor adverse nu a fost dependentă de sex , vârstă , rasă sau doză , în intervalul dozelor recomandate . În studiile clinice controlate cu placebo , în care la 898 pacienți hipertensivi s- au administrat doze variabile ( în intervalul de la 37, 5 mg/ 6, 25 mg la 300 mg/ 25 mg irbesartan/ hidroclorotiazidă ) , s- au raportat următoarele reacții adverse : Tulburări ale sistemului nervos : Frecvente : Mai puțin frecvente : amețeli amețeli ortostatice Tulburări cardiace
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Studiile epidemiologice au evidențiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalității și morbidității cardiovasculare . Răspunsul la Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu depinde de vârstă și sex . Ca și în cazul altor medicamente care influențează sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan . 25 Într- un studiu cu durata de 8 săptămâni multicentric , randomizat , dublu- orb , controlat activ , s- a studiat eficacitatea și siguranța Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ca și terapie inițială
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
vezi pct . 4. 4 și 4. 6 ) . Alăptare ( vezi pct . 4. 6 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială - Pacienți cu depleție de volum : Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS a fost asociat rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacienții hipertensivi care nu au alți factori de risc pentru hipotensiune arterială . Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacienții cu depleție de volum și/ sau de sodiu , după tratament susținut cu diuretice , dietă cu restricție de sare , diaree sau vărsături . Astfel
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
cu irbesartan/ hidroclorotiazidă decât la cei la care s- a administrat placebo . Incidența evenimentelor adverse nu a fost dependentă de sex , vârstă , rasă sau doză , în intervalul dozelor recomandate . În studiile clinice controlate cu placebo , în care la 898 pacienți hipertensivi au primit doze variate ( în intervalul de la 37, 5 mg/ 6, 25 mg la 300 mg/ 25 mg irbesartan/ hidroclorotiazidă ) , s- au raportat următoarele reacții adverse : Tulburări ale sistemului nervos : Frecvente : Mai puțin frecvente : amețeli amețeli ortostatice Tulburări cardiace : Mai
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Studiile epidemiologice au evidențiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalității și morbidității cardiovasculare . Răspunsul la Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu depinde de vârstă și sex . Ca și în cazul altor medicamente care influențează sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan . 39 Într- un studiu cu durata de 8 săptămâni multicentric , randomizat , dublu- orb , controlat activ , s- a studiat eficacitatea și siguranța Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ca și terapie inițială
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
vezi pct . 4. 4 și 4. 6 ) . Alăptare ( vezi pct . 4. 6 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială - Pacienți cu depleție de volum : Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS a fost asociat rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacienții hipertensivi care nu au alți factori de risc pentru hipotensiune arterială . Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacienții cu depleție de volum și/ sau de sodiu , după tratament susținut cu diuretice , dietă cu restricție de sare , diaree sau vărsături . Astfel
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
cu irbesartan/ hidroclorotiazidă decât la cei la care s- a administrat placebo . Incidența evenimentelor adverse nu a fost dependentă de sex , vârstă , rasă sau doză , în intervalul dozelor recomandate . În studiile clinice controlate cu placebo , în care la 898 pacienți hipertensivi au primit doze variate ( în intervalul de la 37, 5 mg/ 6, 25 mg la 300 mg/ 25 mg irbesartan/ hidroclorotiazidă ) , s- au raportat următoarele reacții adverse : Tulburări ale sistemului nervos : Frecvente : Mai puțin frecvente : amețeli amețeli ortostatice Tulburări cardiace : Mai
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Studiile epidemiologice au evidențiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalității și morbidității cardiovasculare . Răspunsul la Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu depinde de vârstă și sex . Ca și în cazul altor medicamente care influențează sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan . 53 Într- un studiu cu durata de 8 săptămâni multicentric , randomizat , dublu- orb , controlat activ , s- a studiat eficacitatea și siguranța Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ca și terapie inițială
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
vezi pct . 4. 4 și 4. 6 ) . Alăptare ( vezi pct . 4. 6 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială - Pacienți cu depleție de volum : Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS a fost asociat rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacienții hipertensivi care nu au alți factori de risc pentru hipotensiune arterială . Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacienții cu depleție de volum și/ sau de sodiu , după tratament susținut cu diuretice , dietă cu restricție de sare , diaree sau vărsături . Astfel
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
cu irbesartan/ hidroclorotiazidă decât la cei la care s- a administrat placebo . Incidența evenimentelor adverse nu a fost dependentă de sex , vârstă , rasă sau doză , în intervalul dozelor recomandate . În studiile clinice controlate cu placebo , în care la 898 pacienți hipertensivi au primit doze variate ( în intervalul de la 37, 5 mg/ 6, 25 mg la 300 mg/ 25 mg irbesartan/ hidroclorotiazidă ) , s- au raportat următoarele reacții adverse : Tulburări ale sistemului nervos : Frecvente : Mai puțin frecvente : amețeli amețeli ortostatice Tulburări cardiace : Mai
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
Studiile epidemiologice au evidențiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalității și morbidității cardiovasculare . Răspunsul la Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu depinde de vârstă și sex . Ca și în cazul altor medicamente care influențează sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan . 67 Într- un studiu cu durata de 8 săptămâni multicentric , randomizat , dublu- orb , controlat activ , s- a studiat eficacitatea și siguranța Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ca și terapie inițială
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări semnificative ale ritmului cardiac sau ale valorilor plasmatice ale catecolaminelor în cazul utilizării pe termen lung . Concentrațiile plasmatice se corelează cu efectul atât la pacienții tineri cât și la cei vârstnici . La pacienții hipertensivi cu funcție renală normală , dozele terapeutice de amlodipină au produs scăderea rezistenței vasculare renale , creșterea vitezei de filtrare glomerulară și a debitului plasmatic renal real fără modificarea fracției de filtrare sau a proteinuriei . Ca și în cazul altor blocanți ai
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
în general după 2- 4 săptămâni și se menține în timpul tratamentului de lungă durată . Întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu hipertensiune arterială de rebound sau cu alte evenimente clinice adverse . Amlodipină/ Valsartan Peste 1400 pacienți hipertensivi au fost tratați cu Copalia o dată pe zi în cadrul a două studii placebo controlate . Au fost recrutați adulți cu hipertensiune esențială ușoară până la moderată , fără complicații ( presiunea sanguină diastolică măsurată când pacientul este așezat de ≥95 și < 110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg și < 120 mmHg . În cadrul acestui studiu ( valoarea inițială a tensiunii arteriale 171/ 113 mmHg ) , tratamentul cu Copalia de 5 mg/ 160 mg crescut la 10 mg/ 160 mg a redus tensiunea arterială măsurată
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
de amlodipină se atinge după 6- 12 ore . S- a calculat că biodisponibilitatea absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 11 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări semnificative ale ritmului cardiac sau ale valorilor plasmatice ale catecolaminelor în cazul utilizării pe termen lung . Concentrațiile plasmatice se corelează cu efectul atât la pacienții tineri cât și la cei vârstnici . La pacienții hipertensivi cu funcție renală normală , dozele terapeutice de amlodipină au produs scăderea rezistenței vasculare renale , creșterea vitezei de filtrare glomerulară și a debitului plasmatic renal real fără modificarea fracției de filtrare sau a proteinuriei . Ca și în cazul altor blocanți ai
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
în general după 2- 4 săptămâni și se menține în timpul tratamentului de lungă durată . Întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu hipertensiune arterială de rebound sau cu alte evenimente clinice adverse . Amlodipină/ Valsartan Peste 1400 pacienți hipertensivi au fost tratați cu Copalia o dată pe zi în cadrul a două studii placebo controlate . Au fost recrutați adulți cu hipertensiune esențială ușoară până la moderată , fără complicații ( presiunea sanguină diastolică măsurată când pacientul este așezat de ≥95 și < 110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg și < 120 mmHg . În cadrul acestui studiu ( valoarea inițială a tensiunii arteriale 171/ 113 mmHg ) , tratamentul cu Copalia de 5 mg/ 160 mg crescut la 10 mg/ 160 mg a redus tensiunea arterială măsurată
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
de amlodipină se atinge după 6- 12 ore . S- a calculat că biodisponibilitatea absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 25 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări semnificative ale ritmului cardiac sau ale valorilor plasmatice ale catecolaminelor în cazul utilizării pe termen lung . Concentrațiile plasmatice se corelează cu efectul atât la pacienții tineri cât și la cei vârstnici . La pacienții hipertensivi cu funcție renală normală , dozele terapeutice de amlodipină au produs scăderea rezistenței vasculare renale , creșterea vitezei de filtrare glomerulară și a debitului plasmatic renal real fără modificarea fracției de filtrare sau a proteinuriei . Ca și în cazul altor blocanți ai
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
în general după 2- 4 săptămâni și se menține în timpul tratamentului de lungă durată . Întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu hipertensiune arterială de rebound sau cu alte evenimente clinice adverse . Amlodipină/ Valsartan Peste 1400 pacienți hipertensivi au fost tratați cu Copalia o dată pe zi în cadrul a două studii placebo controlate . Au fost recrutați adulți cu hipertensiune esențială ușoară până la moderată , fără complicații ( presiunea sanguină diastolică măsurată când pacientul este așezat de ≥95 și < 110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg și < 120 mmHg . În cadrul acestui studiu ( valoarea inițială a tensiunii arteriale 171/ 113 mmHg ) , tratamentul cu Copalia de 5 mg/ 160 mg crescut la 10 mg/ 160 mg a redus tensiunea arterială măsurată
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
de amlodipină se atinge după 6- 12 ore . S- a calculat că biodisponibilitatea absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 39 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări semnificative ale ritmului cardiac sau ale valorilor plasmatice ale catecolaminelor în cazul utilizării pe termen lung . Concentrațiile plasmatice se corelează cu efectul atât la pacienții tineri cât și la cei vârstnici . La pacienții hipertensivi cu funcție renală normală , dozele terapeutice de amlodipină au produs scăderea rezistenței vasculare renale , creșterea vitezei de filtrare glomerulară și a debitului plasmatic renal real fără modificarea fracției de filtrare sau a proteinuriei . Ca și în cazul altor blocanți ai
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]