793 matches
-
superioare și tulburările vegetativ-endocrine. În patogenia nevrozelor un rol important îl dețin două mecanisme fiziopatologice: "activarea sistemelor aferente și eferente ale creierului" și "dezechilibrul activității integrative ale creierului", îndeosebi al complexului limbico-reticular, ce posibil determină tipul nevrozei. Astfel, patologia complexului hipotalamus - regiunea frontală a scoarței cerebrale induce nevroza isterică sau cea obsesivă, pe când disfuncția complexului hipocamp - amigdalar provoacă neurastenia. La baza formării "nevrozelor experimentale" drept factor patogenetic servește următoarea triadă „informațională”: E necesar de menționat, că nevrozele experimentale și cele clinice
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
a glucocorticoizilor și creșterea nivelului mineralocorticoizilor. Se presupune, că hipersecreția îndelungată a catecolaminelor sub acțiunea factorilor stresanți în cadrul nevrozelor induce micșorarea funcției sistemului hipofizar suprarenal, datorită secreției excesive a hormonului adrenocorticotrop. În patogenia nevrozelor se implică și structurile serotoninergice ale hipotalamusului și a mezencefalului (nivelul serotoninei crește doar în stresul de scurtă durată, pe când în cel îndelungat activitatea sistemei enterohromafine rămâne pe parcurs stabilă). În procesele de activare aferentă a scoarței paralel cu mecanismele adrenergice se implică și cele colinergice. Experimental
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
care servește drept cauză patogenetică a nevrozei, inițiază atăt dereglări funcționale ale sistemului nervos central, căt și morfologice: destrucție membranală, degenerarea neuronală, dereglări microcirculatorii locale etc. Dependența stării emotive, funcțiilor vegetative și endocrine de starea funcțională a complexului limbico-reticular, a hipotalamusului și a altor stucturi ale creierului este indiscutabilă. Dereglările funcțiilor hipotalamusului și ale regiunilor din vecinătatea lui provocate de anumite cauze, provoacă o dezintegrare monotipică a activității sistemelor emotive, vegetative și endocrine. În cazul, în care aceste dereglări survin consecutiv
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
ale sistemului nervos central, căt și morfologice: destrucție membranală, degenerarea neuronală, dereglări microcirculatorii locale etc. Dependența stării emotive, funcțiilor vegetative și endocrine de starea funcțională a complexului limbico-reticular, a hipotalamusului și a altor stucturi ale creierului este indiscutabilă. Dereglările funcțiilor hipotalamusului și ale regiunilor din vecinătatea lui provocate de anumite cauze, provoacă o dezintegrare monotipică a activității sistemelor emotive, vegetative și endocrine. În cazul, în care aceste dereglări survin consecutiv unei situații conflictuale, acestea sunt considerate de "natură nevrotică", iar dacă
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
bărbaților homosexuali seamănă cu cel al femeilor heterosexuale și cel al femeilor homosexuale seamănă cu cel al bărbaților heterosexuali. Aceleași diferențe de mărime și corespondențe au fost constatate și pentru nucleul INAH 3 (cel de-al treilea nucleu interstițial al hipotalamusului anterior), în studiul lui LeVay. Alți cercetători au observat volumul mai mare al comisurii anterioare - o serie de cabluri de mare viteză care conectează cele două emisfere ale creierului. Această structură, care este mai mare și la femei, se pare
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
chiar este indicată o acțiune de scădere a acestuia din urmă. Cultura populară romantică a atribuit ciocolatei proprietăți afrodiziace puternice, adeseori fiind asociate plăceri senzuale provocate de consumul acesteia. De asemena componența de natură grasă și zaharoasă a ciocolatei stimulează hipotalamusul, inducând o senzație plăcută, cu efect asupra nivelului serotoninei. Deși serotonina are un efect stimulator, în cantități mari aceasta este transformată în melatonină care duce la o reducere a apetitului sexual.. Anumite studii statistice au relevat creșterea incidenței unor anumite
Ciocolată () [Corola-website/Science/297792_a_299121]
-
plasmei -creșterii permeabilității capilare -obstrucției sau distrugerii limfaticelor. Necesarul de apă al unui adult este de 30-40 ml/kg în 24 ore. Setea este senzația subiectivă care impune consumul de apă. In producerea ei sunt implicați centri setei situați în hipotalamus care primesc informații de la diferiți receptori privind starea de hidratare a organismului. Echilibrul hidroelectrolitic este menținut prin intervenția a numeroși hormoni (antidiuretic, natriuretic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron). Apa este principala componentă a materiei vii, atât cantitativ cât și prin proprietățile sale. Ca
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
cantități prea mari de apă odată. Reglarea aportului și a eliminării de apă se realizează prin mecanisme neuro-umorale în care intervin osmoreceptorii periferici sau centrali alături de receptorii de distensie cardiovasculari. Informațiile sunt prelucrate de către centri nervoși ai setei situați în hipotalamusul antero-lateral. Numeroși hormoni (antidiuretic, atrial natriuretic, sistemul renină-angiotensinăaldosteron) care au mecanisme proprii de control intervin de asemenea în reglarea echilibrului hidroelectrolitic. Substanțele colinergice, dopamina sau PGE induc senzația de sete. 1.3.Sângele Apa trece în spațiul interstițial la capătul
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ritmului respirator. Grupul ventral este situat în zona nucleilor retrofacial, ambiguu și retroambiguu și conțin atât neuroni inspiratori cât și expiratori. In punte există centrul pneumotaxic care are rolul de a influența succesiunea inspirație expirație. Centrii nervoși superiori situați în hipotalamus, sistemul limbic și scoarța cerebrală realizează adaptarea comportamentală și voluntară a respirației intervenind în termoreglare, stările afectiv-emoționale sau în activitățile voluntare. Numeroase reflexe influențează activitatea respiratorie : reflexele Hering-Breuer și paradoxal Head inițiate de distensia sau colabarea plămânilor, reflexele proprioceptive și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
implicați în controlul respirației. 2.5.1.2.Centrii nervoși superiori. Activitatea centrilor respiratori bulbo-pontini este modulată prin influența numeroaselor impulsuri provenite din alte teritorii ale sistemului nervos central realizând adaptarea comportamentală și voluntară a respirației în diferite condiții fiziologice. Hipotalamusul intervine în modificările respiratorii legate de termoreglare la unele specii animale, în cursul febrei sau al unor modificări hemodinamice. Animalele cu blană lipsite de glande sudoripare (câine) prezintă o hiperventilație intensă pentru a evita supraîncălzirea. Vehicularea unor volume crescute de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
în "Journal of Anatomy" și în "The Lancet". Aceste lucrări au fost republicate de Academia Română "in extenso" în 1933 și 1935. La Conferința Lister, profesorul a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus. Împreună cu Geoffrey W. Harris publică în 1938 o lucrare experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus. Împreună cu Geoffrey W. Harris publică în 1938 o lucrare experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing. Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „"Tratatul de neuroendocrinologie"” în 1946, dar
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
pituitar și hipotalamus. Împreună cu Geoffrey W. Harris publică în 1938 o lucrare experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing. Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „"Tratatul de neuroendocrinologie"” în 1946, dar natura legăturii dintre creier
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
ea rămâne unită cu encefalul. Structural este constituită din vase, țesut conjunctiv și insule parenchimatoase dispuse în lobuli. Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperită de Aaron B. Lerner (1958), care circulă în plasmă legat de o albumină, fiind captat de hipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat. Echipamentul enzimatic necesar transformării serotoninei N-acetil serotonină nu este unic epifizar, dar acțiunea hidroxi - indolmetil - transferazei - necesară transformării N-acetil serotoninei în melatonină - este specific epifizară. Epifiza mai conține hormon luteinizat
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
ritm aproximativ în același an. Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. Eliberarea acestor hormoni este condiționată de mai mulți factori. Astfel, fotoperidiocitatea, scăderea temperaturii, apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni, ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să migreze spre sud. Cauzele care determină migrarea spre nord sunt mai complicate. Deoarece zilele au aceeași lungime și aceeași temperatură la sud
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
adevăr, în timpul meditației budiste sau rugăciunii creștine se activează într-o primă etapă talamusul (poarta de intrare a informațiilor senzoriale) și lobul prefrontal (sediul atenției), alături de sistemul limbic (responsabil de emoții). Într-o fază ulterioară, supraabundența de informații senzoriale induce hipotalamusul și hipocampul să inhibe regiunea lobilor parietal și temporal drept, unde se găsește sediul percepției limitelor noastre corporale, al contactului cu mediul și al conștiinței de sine. În rezumat, în astfel de stări, sistemul cerebral al atenției și emoției sunt
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
confundată cu telarha prematură. Acest tip de afecțiune are un singur simpton, întâlnit, de asemenea și la pubertatea precoce, și anume acela de dezvoltare înainte de vreme a sânilor. Deosebirea dintre cele două este că telarha nu este provocată de sistemul hipotalamus și nu necesită tratament, ci doar supraveghere medicală.
Pubertate () [Corola-website/Science/311974_a_313303]
-
este fecundat. Ovulul astfel format este o celulă de mari dimensiuni ce conține practic toată citoplasma ovocitulului de ordinul I. Ovarul este glanda sexuală femenină pereche, exo-endocrină, care, sub raport endocrin, este esențială în realizarea ciclului sexual al femeii, alături de hipotalamus și hipofiză printr-un lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului ovarian
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
mari dimensiuni ce conține practic toată citoplasma ovocitulului de ordinul I. Ovarul este glanda sexuală femenină pereche, exo-endocrină, care, sub raport endocrin, este esențială în realizarea ciclului sexual al femeii, alături de hipotalamus și hipofiză printr-un lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului ovarian. FSH stimulează mitoza celulelor granuloase și transformarea stromei înconjurătoare
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
depozitați în hipofiză. ul (din limba greacă = sub talamus) este o regiune a creierului mamiferelor (de dimensiunea unei alune) localizat sub talamus, fiind o arie importantă a regiunii centrale a diencefalului, având importanță în procese metabolice și alte activități anatomice. Hipotalamusul leagă sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizând neurohormonilor, fiind necesar în controlarea secreției de hormoni a glandei pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a
Hipotalamus () [Corola-website/Science/311348_a_312677]
-
nervos de sistemul endocrin sintetizând neurohormonilor, fiind necesar în controlarea secreției de hormoni a glandei pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea temperatură corporală, foamea și setea. În viața intrauterină hipofiza se dezvoltă în interiorul hipotalamusului, acestea având o legătură foarte importantă. Este constituit din mai mulți nuclei: Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate, comportamentul
Hipotalamus () [Corola-website/Science/311348_a_312677]
-
pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea temperatură corporală, foamea și setea. În viața intrauterină hipofiza se dezvoltă în interiorul hipotalamusului, acestea având o legătură foarte importantă. Este constituit din mai mulți nuclei: Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate, comportamentul hidric și alimentar, actele instinctive și manifestările vegetative instinctuale (frică, furie), reglează ritmul somn-veghe, coordonează
Hipotalamus () [Corola-website/Science/311348_a_312677]
-
normale” de viață ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi).. Alte celule din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori: Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretați de glanda pituitară și hipotalamus și de sistemul renin-angiotensin. Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp, ca aprovizionare sanguină pe gram de țesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60 de arteriole. Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere: Drenajul
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
reprezinta 75% din masa glandei, lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de nucleii anteriori ai hipotalamusului. Hipofiza este alcătuiră din trei lobi: adenohipofiza, lobul intermediar și neurohipofiza. Secretă: Secretă: Depozitează: 1. Hormoni hipotalamici stimulatori: 2. Hormoni inhibitori: Definiție - totalitatea
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de nucleii anteriori ai hipotalamusului. Hipofiza este alcătuiră din trei lobi: adenohipofiza, lobul intermediar și neurohipofiza. Secretă: Secretă: Depozitează: 1. Hormoni hipotalamici stimulatori: 2. Hormoni inhibitori: Definiție - totalitatea modificărilor somatice și metabolice apărute ca urmare a creșterii secreției de hormon de creștere (GH/STH) după
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]