2,457 matches
-
produșii de necroză ai substanței cerebrale și de calcificările ulterioare. Consecința acestui fapt, ventriculii laterali și ventriculul al treilea se transformă în cavități abcedate ce conțin o acumulare de T. gondii și celule inflamatorii. Modificări histologice la nivelul miocardului Modificări histologice la nivelul ganglionului limfatic Infecția cu Toxoplasma gondii determină o hiperplazie foliculară, foliculi cu centri germinativi cu macrofage și corpi tingibili (aspect de „cer înstelat”). Celulele epitelioide sunt situate interfolicular sau la periferia centrilor germinativi, conferind acestora aspectul de eroziune
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
superficiale sau interne, plantele pot să manifeste diferite grade de rezistență, răspunzând prin formarea uneia sau mai multor tipuri de structuri care se opun, mai mult sau mai puțin eficace, invaziei patogenilor. În această categorie este inclusă generarea unor structuri histologice și reacția necrotică. Barierele interne postinfecționale constau din suberizarea și lignificarea țesuturilor, îngroșarea pereților celulozici și cutinizați. Formarea straturilor de suber la periferia punctului de infecție, ca rezultat al stimulării celulelor gazdei de către activitățile metabolice ale patogenului, nu numai că
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
Dimpotrivă, în cazul unor plante atacate de ciuperci din ord. Uredinales, rezistența scade pe măsură ce crește intensitatea luminii. Nutriția minerală a plantelor. Macroelementele și microelementele pot modifica rezistența plantelor într-un sens sau altul. Ele pot influența metabolismul plantei, modificând structura histologică și însușirile biochimice și fiziologice, ceea ce poate determina creșterea sau scăderea rezistenței plantelor la boli. Cunoașterea modificărilor ce apar în urma fertilizării necorespunzătoare are o deosebită importanță practică. Fertilizarea echilibrată poate fi favorabilă creșterii rezistenței plantelor la boli. Principalele elemente N
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
acești compuși membranari sunt recunoscuți de lectinele și receptorii macrofagelor și prin activarea acestora se declanșează mecanismul de fagocitoza. Evoluția rapidă a apoptozei face că prezența ei în țesuturi să fie mai dificil de observat. Totuși ea poate fi observată histologic în bursă lui Fabricius la puii de găină infectați cu virusul bursitei infecțioase sub forma unor puncte intens hematoxilinice, după 3-4 zile de la infecția experimentală (Observație inedită!A. Savill J. și colab. (2002Ă recomandă pentru evidențierea histologica a apoptozei colorantul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
poate fi observată histologic în bursă lui Fabricius la puii de găină infectați cu virusul bursitei infecțioase sub forma unor puncte intens hematoxilinice, după 3-4 zile de la infecția experimentală (Observație inedită!A. Savill J. și colab. (2002Ă recomandă pentru evidențierea histologica a apoptozei colorantul Hoechst 33342. În țară noastră, Mărculescu Zoia și colab. (2000Ă au evidențiat apoptoza cu ajutorul flow-citometrului EPICS-XL și celulele necrozate prin colorarea cu iodura de propidiu. TANATOLOGIA 19 CARACTERELE DIFERENȚIALE ALE APOPTOZEI ȘI ALE NECROZEI Intrarea în circulație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
necrozate, ceea ce permite deosebirea a trei mari categorii de necroza: necroza uscată, necroza umedă și gangrena. NECROZA USCATĂ Procesul se caracterizează printr-o ștergere treptată a structurilor celulare și tisulare, zonele afectate devenind în general cenușii-gălbui, relativ omogene și friabile. Histologic, în primele stadii mai pot fi identificate sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
deosebesc: necroza de coagulare, necroza ceroasa, necroza fibrinoidă, steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate. Aspectele macroscopice diferă de la organ la organ sau de la țesut la țesut, în raport de structură histologica a acestora și etiologia procesului necrotic. Sunt tipice focarele de necroza ale ficatului produse de tetraclorura de carbon, sau de infecțiile clostridiene; necroza din corticala rinichilor, rezultat al TANATOLOGIA 21 obliterării ramurilor arterei renale - infarctul alb, necroza mușchilor din hiposelenoza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o hipocuproză, se observa adesea topirea substanței nervoase din emisferele cerebrale sub forma unei magme gelatinoase, așa-numitul ramolisment cenușiu. Dacă intervine și invazia cu sânge a zonelor distruse se constată ramolismentul roșu. În unele cazuri ramoliția tisulara este predominant histologica, exteriorizarea macroscopica fiind foarte ștearsă (encefalomalacia puilor de găină din hipovitaminoza E dar și polioencefalomalacia mamiferelor din hipovitaminoza B1Ă. Malacia sau hidratarea țesuturilor moarte se poate observa și la nivelul epiteliilor cutanate și/sau mucoase, generatoare de afte sau ulcere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Este o deficiență autosomal recesiva. Purceii în cauză se dezvolta normal câteva săptămâni, după care se opresc din creștere, devin anemici și mor prin tulburări renale. IOAN PAUL64 Necropsic se constată hemoragii peteșiale pe suprafața rinichilor și atrofia papilelor renale. Histologic, atrag atenția leziunile glomerulilor renali, caracterizate prin proliferarea celulelor mezangiale și îngroșarea membranelor bazale ale capilarelor prin depozite intramembranare electronodense, deci o glomerulonefrita membrano-proliferativă de tip ÎI (Tizzard I., 2004Ă. De importanță economică mai redusă sunt: - deficiență în C3 semnalată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracterele transsudatului și macroscopic numai coagularea proteinelor în contact cu aerul sub forma unui gel permite diferențierea. În laborator se utilizează reacția Rivalta pentru determinarea concentrației proteice. Cu cat cantitatea de proteine va fi mai mare cu, atâta, în preparatele histologice, exsudatul se colorează mai oxifil, spre deosebire de trassudat care este bazofil. În general, exsudatul apare că un lichid clar citrin sau opalescent, roșiatic sau gălbui, cu vâscozitate variabilă în raport cu constituția morfochimică; exsudatul are densitatea peste 1,018 ajungând în general la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
formă malignă a febrei aftoase a tineretului rumegătoarelor și în hepatitele virotice ale bobocilor de rață, hepatită cu incluzii a găinilor etc. Organele afectate sunt ușor mărite în volum, de culoare galbenă cenușie sau ruginie-roșiatică, măi friabile decât normal. Examenul histologic relevă fenomene distrofice de intensități variabile, hiperemie, plasmexodie și reacții hiperplazice mai mult sau mai putin accentuate în, raport cu durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pseudostratificat, în histomonoza; pot fi net delimitate de țesutul înconjurător, în necrobaciloza sau marginea lor se pierde în țesutul limitrof, în campilobacterioza mieilor. Caracterul necrozei poate fi uscat, în holeră aviară sau manifestă o tendință evidență spre fluidifiere în necrobaciloza. Histologic, se relevă topirea țesuturilor locale cu persistentă unui detritus necrotic mai mult sau mai putin înfiltrat cu plasma, fibrina, IOAN PAUL118 hematii la mamifere, eritrocite la păsări și leucocite. Tentă generală a teritoriului necrotic este bazofila la mamifere și oxifilă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de găină infectați cu virusul BIA (virusul bursitei infecțioase sau al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
F. (1992Ă, pentru prima fază a inflamațiilor cavitare, în care fenomenele congestive sunt cele mai vizibile, la nivelul seroaselor marilor cavități (pericard, pleura, peritoneuă. Cantitatea de exsudat seros este relativ mică și „se pierde” în cavitățile afectate. Numai la examenul histologic se observa exsudatul care o definește, sub forma unor dilacerări tisulare prin conținut omogen albăstrui-roșiatic, ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros - în spațiile virtuale ale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros - în spațiile virtuale ale cavităților afectate. Seroasa acestora este mai mult sau mai putin îngroșata, cenușie-gălbuie, ușor granulara. Examenul histologic relevă disocierea mezoteliului, tumefierea până aproape de pseudoepitelizare a celulelor mezoteliale și prezența pe suprafața cavitara a unor depozite proteice amorfe sau infiltrate cu hematii și leucocite în drum spre moarte. Țesutul submezotelial este disociat prin exsudat și degenerat. Și el
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
seros în țesutul conjunctiv, determinând transformarea acestuia într-o masă gelatinoasa de extensiune variabilă. Consistentă țesuturilor edemațiate poate fi „lemnoasa” în pasteureloza rumegătoarelor sau „păstoasa” în celulitele aviare. Și culoarea zonelor afectate diferă de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în grosimea epiteliilor afectate. În papule, exsudatul este localizat predominant
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni ale suprafeței acestora. Histologic, depozitul fibrinos apare ușor oxifil în colorația tricromica, ușor PAS pozitiv, amorf sau fibrilar, cuprinzând în masă lui ochiuri de țesut seros, hematii, leucocite și germeni, izolați sau aglomerați. Este caracteristică pulmonului la toate speciile, produsă mai ales de germenii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sub denumirea de inflamație de corp străin. Se întâlnește în pulmoni, tractul genital, cavitățile: pericardica, toracica și abdominală, masele musculare etc. Zonele inflamate sunt ușor de recunoscut prin coloritul albăstruiverzui sau chiar negricios la păsări și prin mirosul respingător putrid. Histologic în teritoriile respective se constată zone mai mult sau mai putin întinse de topire totală a țesuturilor. Prin acțiunea litica iau naștere substanțe toxice, ptomaine, aminoacizi cu moleculă mare, care trecând în circulație duc la moartea animalului prin sapremie. Foarte
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala sunt secundare modificărilor exsudative care se continuă și după descuamarea mucoasei. Acesta este considerentul pentru care includem inflamația catarala în cadrul inflamațiilor exsudative chiar și în cazurile când histologic predomina descuamația celulară. În evoluția ulterioară a procesului inflamator, depozitul mucocelular existent la suprafață mucoaselor se îmbogățește prin prezența granulocitelor neutrofile, transformându-se treptat în catar purulent, forma principala de manifestare a inflamației purulente la nivelul mucoaselor. Trebuie subliniat faptul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la nivelul mucoaselor. Trebuie subliniat faptul că primele faze ale inflamației catarale sunt foarte greu de diferențiat, pe cadavru, de modificările cadaverice autolitice. Macroscopic, se poate vorbi de inflamația catarala numai în cazurile când mucoasa este tumefiata și hiperemiată, iar histologic când piesele au fost recoltate și fixate în bune condiții, imediat după moartea sau sacrificarea animalelor. Pe cadavrele vechi cât și în secțiunile provenite de la cadavre vechi, diagnosticul de inflamație catarala trebuie pus cu foarte mare rezervă. Este total eronat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ore ale infecțiilor virale, după care sunt înlocuite de monocite și macrofage. Inflamațiile cristaline Inflamațiile cristaline sunt inflamații produse de agenți patogeni care au capacitatea de a cristaliza în țesuturi (antigelul, acidul uric, etc.Ă. Aceste cristale pot fi evidențiate histologic prin tehnici speciale. Se pot transforma în inflamații granulomatoase de corp străin. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT PROLIFERATIVE Așa cum am menționat la fazele evolutive ale procesului inflamator, substratul citologic al acestor inflamații îl constituie histiocitele, macrofagele, gliocitele, limfocitele, plasmocitele, mastocitele și eozinocitele pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
organelor, cenușiialbicioși și slăninoși pe suprafața de secțiune (Fig. 2.29Ă. limfohistiocitare Inflamații predominant proliferative macrofagice plasmocitare și limfoplasmocitare eozinocitar-eozinofilice mastocitare celulare acelulare mixomatoase granulomatoase fibroase în focare difuze IOAN PAUL134 Fig. 2.29. Nefrita limfohistiocitară la vițel. La examenul histologic se va acorda o atenție deosebită aglomerărilor limfoide asociate porților de intrare în organism - țesutul limfoid asociat mucoaselor - pentru aprecierea limitelor dintre reacția limfoida imunologica locală - inflamația imunologica parafiziologică sau benefică - și instalarea inflamației patologice (Fig. 2.30Ă. Poate mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
menționată adesea în inflamațiile cu evoluție cronică. Împreună cu O. Coțofan am prezentat în 1987 un caz de rujet cronic la un porc diagnosticat necropsic că „leucoza”; limfonodurile erau mult mărite în volum, cenușii albicioase și slăninoase pe suprafața de secțiune. Histologic, prin colorația de rutină HEA, am constatat că supradimensionarea limfonodurilor era efectul unei accentuate hiperplazii a celulelor reticulare, cu transformarea lor în macrofage, care umpleau sinusurile peritrabeculare și perifoliculare, dilatându-le foarte mult. Prin colorațiile pentru germeni Gram și May-Grunwald-Giemsa
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai mult sau mai putin conturate morfoclinic, cum sunt: pododermatita plasmocitară, stomatita plasmocitară, enterita limfoplasmocitară, sinovita plasmocitară, etc. (Fig. 2.33Ă Fig. 2.33. Inflamația plasmocitară (după Tizardă Chiar dacă aspectele macroscopice variază în raport de specie și organele afectate, examenul histologic atrage atenția prin predominantă în țesuturile lezionate a plasmocitelor și a limfocitelor în număr variabil. Pot fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și uverturile nazale, apoi pe pielea buzei inferioare. Prin lins ulcerul se extinde pe fata internă a coapsei, ca o plaga alungita până la 10 cm - granulomul linear - sau pe față ventroabdominală - placă eozinofilică. Poate fi afectată și pielea regiunii popliteale. Histologic, predomina edemul și infiltrația eozinofilică, fără structuralizarea caracteristică granuloamelor și fără prezența celulelor epitelioide și gigante, care definesc inflamațiile granulomatoase. IOAN PAUL138 Din cadrul inflamațiilor eozinocitar - eozinofilice de natură parazitara menționam și miozita eozinofilică, mai frecventă la bovine. Este ușor diagnosticabila
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]