931 matches
-
al frunzelor pictate mirific de-o mână nevăzută.. eu însămi o frunză, iubind galbenul până la durere, sărut tristețea grădinii sființită de lacrimile de rouă cernute prin sita zorilor. Caut un loc ascuns, unde să-mi așez tristețea gândurilor ce mă 'hoinăresc' și găsesc fărâme de odihnă într-un târziu, printre nemuritoare cuvinte memorate din Cartea Cărților care îmi dăruiesc speranța cu razele-i benefice dincolo de înțelegerea omenească. Sătui de tăcere, pașii nesiguri mă poartă spre casă, dar ochii obosiți se mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
-ți scena, Edo: stăteam în întuneric, într-o casă goală și într-o tăcere țiuitoare, stă team în fața unei uși închise, cu mâna la fruntea care îmi zvâcnea dureros în urma loviturii neașteptate, stăteam cu ochii strâns închiși și mintea mea hoinărea pe valurile unei mări în care eu înotam, fericită, iar zvâcnetul valurilor de mare din ochii mei închiși însoțea zvâcnetul frunții mele îndurerate... Ce caraghioslâc! A trebuit, până la urmă, să deschid ochii și să revin cu picioarele pe pământ. Doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care încă nu se închisese și trăgând cu coa da ochiului spre acel portret, care îi devenea pe zi ce trece tot mai familiar și mai recognoscibil. Oare cum de nu o recunoștea nimeni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Sfântul Vasile și pe gerul Bobotezei, cum trecea agale pe sub vechii tei cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului, ca într-un oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era înainte fără telescaune?" o întrebai pe Suzy. "Era istovitor, zise. Făceai cel puțin o oră până sus. Eu mă opream la jumătatea pârtiei, fiindcă urcușul e mult mai greu în a doua jumătate. Alții însă mergeau până jos, mai hoinăreau pe acolo, se întorceau pe urmă gâfâind și mai coborau o dată, cel mult de două ori, mai mult nu făcea nimeni. E adevărat, râse ea, că ăla era adevăratul schi, fără întoarceri mecanizate, unii, cum ți-am spus, rătăceau aiurea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile și luncile, ne jucăm ascunselea printre nori, iar când ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
o operă literară - Ion: ”Ei bine, Ion își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi 16 de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea...deodată s-a aplecat și a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... scena ma uimit și mi s-a întipărit
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pe la stânele și gospodăriile sătenilor pentru a răpi oi, capre și chiar cornute mari, mai puțin cai, de a căror copite se pot feri mai greu. Nu rareori, când sunt Înfometați, atacă și câinii, În mod deosebit pe cei ce hoinăresc pe câmp, singuri și fără stăpân. Totodată, lupii fiind și animale omnivore, se hrănesc la nevoie cu fructele pădurii, pere sau mere pădurețe, fructele din culturile pomicole, rădăcini de copaci etc. Oricum, vânatul În haită țintește capturarea unor animale mai
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
pună bazele mănăstirii din Münster. De-a lungul timpului acești câini s-au extins și asupra altor teritorii, populând toată Valea Ronului, până În Munții Pădurea Neagră. Se presupune că În vremurile străvechi, nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi să hoinărească singuratici până În apropierea locurilor palustre, izolate și vitrege, populate de oameni primitivi, fiind atrași de mirosul specific și irezistibil emanat de la mari distanțe de femelele În călduri din cadrul populației respective de câini, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Din Împerecherea dintre
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
De orașul-floare43 de la poalele muntelui Pellegrino, m-am desprins greu. Nu-mi propusesem să ating obiective turistice cât mai multe, nici n-aș fi avut cum în timpul avut la dispoziție. Am vrut doar să fac cunoștință cu el și am hoinărit fără vreun scop anume, pentru că asta îmi dorisem. Poate eram un om norocos. Așa se spune că ești dacă ajungi în Palermo. Din Palermo spre Catania ai sentimentul că mergi pe o hartă uriașă: tu, un punct mișcător. Așa arată
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de moară... prea multe pietre... ca asta pe care se plimbă speriată șopârla din fața mea până s-a refugiat sub gardul viu de bougainvillea. Și dacă tot nu era să fie concert, puteam să dau artei ce era al artei, hoinărind prin magazinele de antichități, împrăștiate pe toate străzile-scări din Taormina, iar dacă mă abăteam și pe lângă vitrinele cu bijuterii mai puțin antice și rochii deloc din alt secol, se chema că nu întinam cu nimic gestul cultural. Că doar tot
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptiltiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
dar nedelimitată (monter 'a urca'); (c) verbe care denotă mișcare atelică, nedirecționată, care pot deveni telice în anumite contexte (courir 'a alerga'); (d) verbe care denotă mișcare atelică, nedirecționată, și care nu se pot teliciza în niciun context (vagabondir 'a hoinări'). Analiza acestor patru clase de verbe din perspectiva teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) conduce la observația că primele două clase au comportament inacuzativ, descriind o mișcare direcționată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcție de prezența unui grup prepozițional
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mișcare direcționată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcție de prezența unui grup prepozițional/adverbial care să indice direcția, iar clasa (d) are comportament inergativ, mișcarea fiind nedirecționată (în plus, și atelică) și imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până acasă). Holmer (1999) propune un alt tip de analiză pentru verbele de mișcare, încercând să cuprindă și situația din bască 18: verbele de mișcare atribuie două roluri, Temă (subiectului) și Țintă (complementului direcțional), dar nu atribuie rolul Agent. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prăvălește cu mare naturalețe, este un actor foarte bun; *actor prăvălit cu mare naturalețe. Multe dintre verbele de mișcare nu au, în niciun context, comportament inacuzativ: a alerga, a călători, a se balansa, a circula, a colinda, a flutura, a hoinări, a merge, a rătăci, a umbla, a zbura. Explicația comună pentru acest fapt este că verbele în discuție nu conțin intrinsec informația "mișcare direcționată". Unele dintre aceste verbe denotă modul de mișcare, fiind incompatibile cu un grup locativ care să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
posibilă adjectivarea participiului pentru citirea nonpasivă. (e) Steagul flutură în vânt (*înspre noi, *în direcția aceasta); *steag fluturat în vânt Leagănul se balansează continuu (*înspre noi, *în direcția aceasta); *leagăn balansat continuu (f) *Ion a rătăcit până la noi * Ion a hoinărit de acasă până la școală (g) Ion a alergat până la chioșcul de ziare; *omul alergat până la marginea pădurii Ion a mers în mâini până la școală; *omul mers în mâini până la școală 32 Ion a zburat până la Londra ca să se întâlnească cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vedere. În acest loc secretele sunt șoptite și sunt proclamate declarații distrugătoare. Acestea din urmă sunt obiecte ale curiozității avide ale jurnaliștilor politici. Deputatul care s-a plictisit de dezbateri tehnice, o dată ce a părăsit amfiteatrul, nu se întoarce acasă, ci hoinărește pe coridoare în căutarea altor colegi. În fața tribunei se dezvăluie un scenariu pregătit pe holuri, locuri necesare pentru formularea politicilor naționale. Fără a exagera, regimul parizian al celor mai mulți deputați este extenuant. Lamentația de înfrângere a deputatului lasă să se-ntrevadă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
reușit să și calmez spiritele, recomandând celor în cauză să consume din băuturile menționate mai sus. * Omniprezentele vaci sacre ale Indiei. În India, vacile au dreptul de a trece pe străduțele înguste lăturalnice, blochează intersecțiile străzilor în timp ce rumegă și chiar hoinăresc pe autostrăzi. Capitala New Delhi are vreo 40.000 de vaci. Hindușii cred că vaca e sfântă, simbolul viu al Mamei Pământ. La popoarele din antichitate ale Indiei, vaca era respectată ca esențială, căci dădea hrănitorul lapte și produsele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
revolta înăbușită de frică, moarte și sînge. Cei bolnavi erau aruncați la rechini. Copiii refuzați de cumpărători erau sloboziți pe străzile Dakar-ului. Cînd mureau, erau aruncați în locurile murdăriilor sau într-o groapă comună. Îmi vine în minte un flămînd, hoinărind pe străzi. Bolnav, ros de foame și fără speranță. Nu știe că există medicamente și nici nu-și închipuie că ar putea trăi altfel. Acceptă ca unii să aibă case, mașini, femei și, mai ales, bani. Dacă i-ar da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît se poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de grăsime se depun pe posterior, formînd o veritabilă cocoașă. Statuetele stau alăturate în valiză, gata să înnobileze vitrinele amicilor mei. Eu sînt puțin absent și hoinăresc pe acasă, prin Iași, orașul în care m-am format, orașul care m-a copleșit cu onoarea de a mă numi în fruntea sa. Aproape doisprezece ani de iureș, de tatonări, într-o perioadă în care nimic nu era sedimentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin minte. Vei fi iar cum ai fost, mi-am mai zis frecându-mi ochii porniți pe lacrimi. Găseam un oraș de nerecunoscut, atât era de diferit de orașul pe care îl lăsasem la plecare. Plin de soldați ruși, care hoinăreau pe străzi în debandadă... mulți atinși de aburii băuturii, slobozeau, în aer, focuri de arme, înspăimântând lumea. Frica stăpânea totul... Tăcerea, teama și dezolarea erau atotstăpânitoare, și înfricoșătoare, mai ales noaptea. Totul se schimbase.. Și, mai ales ieșenii se schimbaseră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă tot el. Nu trebuia să-l lăsăm singur... nu trebuia !”. Urmară câteva clipe de tăcere... o tăcere în care își puteau număra bătăile inimii... El este altfel, decât noi..!”, continuă tot Cârțu, prietenul lui din copilărie, cu care a hoinărit prin toți munții Stânișoarei pe care îi cunoșteau cu ochii închiși... Chiar și dincolo de cursul Bistriței, în munții Bistriței și în sudul Bistricioarei prin Ceahlău... și, mai înspre sud în Măgura Tarcăului... El îl cunoștea cel mai bine. „...El este
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]