KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

un fătălău, azi e ceva normal. Eu însumi, a continuat mângâindu-și cu mâna mică și grasă obrazul brăzdat de vene plesnite,... folosesc produse de îngrijire a pielii și mă simt mult mai bine. Clarence, Mike, Vincent și Neil se holbau la Dermot cu figuri împietrite. în schimb, John Joe părea interesat. —Dermot, a zis Josephine pe un ton tăios, suntem aici ca să discutăm despre problemele lui Chaquie cu alcoolul. —Așa face întotdeauna, a întrerupt-o Chaquie privindu-l pe Dermot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
atins umerii subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate gogoșile alea cretine cu ce fată drăguță era Anya. Nu te mai holba, a șuierat Brigit. Am tresărit și mi-am revenit. Oarecum. — Vino în locul meu, mi-a ordonat Brigit. Trebuie să stai cu spatele la el. Și șterge-ți expresia asta de copil înfometat de pe față. Bagă limba-n gură. Ți-a ajuns deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
copil înfometat de pe față. Bagă limba-n gură. Ți-a ajuns deja la genunchi. Am făcut ce mi se spusese, dar apoi mi-am dorit să nu mă fi executat. Așa că am încercat s-o fac pe Brigit să se holbeze în locul meu. Ce face acum? am întrebat-o. Brigit a aruncat o privire. —O ține de mână. Am gemut încetișor. —în continuare? am întrebat-o câteva secunde mai târziu. —în continuare ce? — O ține de mână în continuare? — Da. —Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
capacele. —Mike, am tot vrut să revin la tine, a zis ea părând că-și cere scuze. A cam venit timpul să acordăm atenție alcoolismului tău, nu-i așa? Mike a refuzat să răspundă. N-a făcut decât să se holbeze la ea de parc-ar fi vrut s-o taie-n bucăți. Grozav, mă gândeam eu fericită. Atâta vreme cât altcineva era instalat pe scaunul de tortură însemna că nu mai era loc și pentru mine. Josephine s-a întors către noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
din industria modei, a spus el gânditor, atunci aș fi iubit-o. Fără nici o problemă. Nu putea să existe o femeie mai bună decât ea. Dar n-a fost cazul, a adăugat el. Iar acum e prea târziu. M-am holbat la el. Simțeam că pe fața mea se citea durerea. Luke nu voia să se uite la mine. Josephine a făcut o pauză și l-a privit pe Luke. Cred c-a fost foarte dureros pentru tine să vii aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
titlul unui poem despre un hoț care fura din magazine și care era pe cale să se îndrepte. Eram oripilată. Era extrem de șocant să fiu pusă față în față cu un lucru pe care-l făcusem atunci când fusesem drogată. M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
chestie este că puteți să orbiți. Scuze, dar dacă mă prind că mai fur bere, mă dau afară. Ăăă, nu, Helen, e în regulă, am sărit eu simțind că mor de rușine. Eu vreau o Cola dietetică. Helen s-a holbat la mine de parc-ar fi avut vedenii. —COLA dietetică? Numai cola dietetică? Nu, să știi că tequila nu e chiar așa de rea. Se poate să-ți dea o criză mică de schizofrenie, dar asta trece. —Mulțam, Helen, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă o labă grozavă în cinstea mea. Am pornit pe scurtul drum către casă simțindu-mă murdară. Dar măcar cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
eram. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul meu era doar vid, iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai simțisem așa de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
înțelegi, i-am spus eu cu blândețe. Luându-i chiloții Tanga din mână, am început să-i explic: —Partea asta nu vine pe fund, ci în față. Și linia asta dreaptă se pune, de fapt, la spate. Mama s-a holbat la mine în timp ce procesa informațiile. După care gura a început să i se miște convulsiv, iar chipul i-a devenit de un roșu întunecat. S-a tras de lângă mine, de parc-aș fi suferit de o boală foarte contagioasă. într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a cincea zi, când m-am întors acasă, am găsit o scrisoare care-mi fusese împinsă în cameră, pe sub ușă. Scrisoarea n-avea timbru. Fusese adusă de cineva. Luke îmi răspunsese. Am ținut plicul în mâna transpirată și m-am holbat la el. Mi-era groază să mă uit în el. Măcar a făcut efortul să-mi scrie, mi-am spus încercând să mă liniștesc. Asta dacă în plic nu era o coală de hârtie pe care erau scrise doar două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Lesage au cusut cele mai frumoase diamanțele, astfel încât efectul să fie acela de praf de zâne. — Ești superbă, Claire, spune Bea. Pentru că, în fond, ce altceva poți să-i spui unei femei care poartă o astfel de capodoperă? Amândouă ne holbăm la mine în oglinda poleită cu aur. Nici una dintre noi nu se obosește să zâmbească. O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
dea buzna peste mine în apartamentul nupțial, cu o privire în ochi care nu poate să însemne decât un singur lucru - — Am nevoie de zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu mai eram în stare nici să lipesc silabele între ele ca să formez cuvinte. — Hei, nu-ți face griji, mi-a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
aia. Aproape că nu e om. Mituri urbane, am raționat eu, încercând, cu disperare, să nu mă sperii. — Vă mulțumesc tuturor! am spus cu falsă veselie în voce. Dar sunt hotărâtă. Nimeni nu s-a mișcat din loc. Toți se holbau la mine, iar pe chipuri li se citea îngrijorarea. Marie-Therese a făcut un pas înainte. — Claire, poate c-ar trebui... — Sper să ținem cu toții legătura! am ciripit eu, întrerupând-o. Ei, cred c-ar trebui să mă apuc să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Era adevărat. — Nu vi se pare că e puțin cam... ăăă, greșit? am scăpat-o. Adică, să popularizezi sfaturile unei celebrități care, în mod clar, are o problemă de alimentație, pentru un public de tinere fete impresionabile? Graham s-a holbat la mine. Era un bărbat scund, grăsuț, cu ochelari cu lentile ca fundul de sticlă. Arăta de parc-ar fi dormit toată săptămâna în hainele alea. (Aveam să aflu mai târziu că, de fapt, chiar dormise în ele de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
decât să înrăutățești situația dacă o înfrunți. Nu lupta împotriva ei. Nu scoate capul din cutie. Ascunde-te. Telefonul meu a început să sune. Derivația lui Vivian mi-a apărut pe ecranul de identificare. și eu și Phil ne-am holbat la el. — Vorbești de lup și lupu-i la ușă, a bolborosit el și a ieșit. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Femei care aleargă cu lupiitc "Femei care aleargă cu lupii" — Un birou separat! O fereastră! Un asistent! Doamne-Dumnezeule! m-a tachinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
noi, editorii, de a ne prezenta și promova titlurile în fața întregii echipe de vânzări - era programată pentru săptămâna următoare. — Cred că ai greșit data, Phil, am răspuns, încercând să-mi păstrez calmul. ședința asta e miercurea viitoare. Phil s-a holbat la mine. Fața i s-a încrețit, de parc-ar fi jucat fotbal la minus zero grade. — Nu se poate - nu-mi vine să cred - Claire, Lulu a trimis luni un e-mail tuturor angajaților, cum că ședința e devansată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis ea, reîntorcându-și atenția asupra telefonului mobil. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
am mai putut să continuu. În dimineața aia, ajunsesem la birou sperând c-o să fiu în stare să adun câteva pagini de catalog, pe care le tot amânasem de mai multe zile, dar era mult prea deprimant. În loc de asta, mă holbam la calendar. Nu mai erau decât câteva zile până la week-end-ul în Iowa. Eram aproape. și, slavă Domnului, Randall se întorcea și el acasă în seara aia. Primele trei nopți în apartamentul lui le petrecusem în compania mamei lui și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Park. Aici viața are o calitate mult mai bună. Nu spune asta! mi-a sărit mie muștarul. Toți trebuie să ne străduim s-o convingem pe mama să vină mai des, nu mai rar, la New York! Bea și mama se holbau la mine. — și, în plus, avem Met-ul, opera, cele mai bune restaurante din lume - aș spune că și acolo e o calitate destul de bună a vieții. — Sigur că da, mi-a dat dreptate Luke, părând surprins. Dar e așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
eu bănuiam că energia fără margini a lui Lucille era legată de pilulele mici și verzi pe care le înghițea aproape din oră-n oră sau că, ultima dată când îl văzusem, pe tot parcursul cinei, tatăl lui Randall se holbase la picioarele mele. În felul lor, oamenii ăștia chiar îi erau devotați lui Randall. Însă felul lor era foarte diferit de acela în care fusesem crescută eu. — Claire, te iubesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă pe obraz. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
nu e încă nici ora nouă. Ai văzut asta? Mi s-a tăiat respirația când David mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit săptămâna trecută, mi-a explicat David. Nevasta lui Prizbecki a aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
bagajul, pentru c-o să plecați curând, mi-a explicat camerista. Eu am clătinat de cap uluită. Apoi m-am întors pe partea cealaltă și am comandat micul dejun în cameră. În vreme ce formam numărul de la room service pe telefon, m-am holbat la piatra uriașă de pe degetul meu. Era cel mai ciudat lucru de pe lume. Cum nu mai fusesem niciodată logodită, nu puteam să spun cum siguranță cum ar fi trebuit să mă simt - dar, în cazul logodnei mele cu Randall, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
la chestia asta! Imediat ce Bea a pronunțat cuvintele astea, amintirea mi-a revenit în minte limpede, de parc-ar fi fost ieri - în ciuda faptului că de atunci trecuseră aproape zece ani. Eu și Bea zăceam întinse pe spate cu orele, holbându-ne la petele de apă de pe tavanul camerei ei și visând, în cele mai mici detalii, la viața mea imaginară cu Randall. Începând cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat al părinților mei, măr pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]