1,133 matches
-
140. 190 Ibidem. 191 Ligia Tudurachi atrage atenția asupra faptului că Hortensia Papadat- Bengescu semnează o "comedie dramatică" purtând același titlu, în 1922. Și tot grație cercetătoarei clujene aflăm că, rămasă "în manuscris până la ediția de Opere din anii'80 (Hortensia Papadat-Bengescu, Opere, vol. V, Teatru, ediție și note de Eugenia Tudor-Anton, Editura Minerva, București, 1988), piesa a fost jucată pe scena Teatrului Național din București în 1923 (premiera piesei Lulù a avut loc în seara zilei de 14 decembrie 1923
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ediție și note de Eugenia Tudor-Anton, Editura Minerva, București, 1988), piesa a fost jucată pe scena Teatrului Național din București în 1923 (premiera piesei Lulù a avut loc în seara zilei de 14 decembrie 1923), Lovinescu figurând ca autor alături de Hortensia Papadat-Bengescu. 192 "Ciprian rămâne în piesă un personaj ordinar, lipsit de atitudini ostentative, fără gesticulația melodramatică și, mai ales, fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de succes la noi încă din 1917, când au loc primele reprezentații)". De asemeni, atrage atenția Ligia Tudurachi, "natura dionisiacă și elementaritatea acestui personaj trebuie să fi oferit prilej de discuții în cercul de la Sburătorul, căci nu doar Lovinescu și Hortensia Papadat-Bengescu îi resimt influența. Octav Șuluțiu publică și el, în 1929, un fragment de roman cu titlul Lulù", iar "Alice Voinescu îi consacră dramaturgului german un vast studiu (Aspecte din teatrul contemporan, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iar "Alice Voinescu îi consacră dramaturgului german un vast studiu (Aspecte din teatrul contemporan, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941)". De aceea, "provocat de tragedia lui Wedekind, Lovinescu scrisese prima versiune a romanului în 1920; entuziasmat de dramatizarea Hortensiei Papadat-Bengescu, el rescria în 1927 Lulù, propunându-l încă o dată ca roman". Merită reținută toată argumentația cercetătoarei clujene, care dovedește foarte convingător influența dramaturgului Wedekind asupra romancierului Lovinescu (Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 125-133). 195 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 196
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scris în acest secol în România. Proust a fost adulat, Papini a fost zeificat, Joyce a fost cultivat și contestat cu pasiune, Faulkner a fost imitat până la exces. Avem un Kafka român (M. Blecher), avem 199 o Virginia Woolf româncă (Hortensia Papadat-Bengescu) și un Gide român (Camil Petrescu). Avem și autori fără echivalent în literatura lumii, ca marele poet Arghezi. Nu am nici un fel de complexe în această privință și nici un fel de trufie. Literatura română e o literatură europeană normală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, dar și Mircea Horia Simionescu sau Costache Olăreanu, apoi o serie de scriitori pentru care o raportare la caragialism pare surprinzătoare, de pildă, la Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, I. Peltz, Gib. I. Mihăescu, Ion Minulescu etc. și, în sfârșit, categoria descendenților prometeici, a celor care par a se delimita intenționat de tradiția caragialiană, așa cum s-ar putea spune despre Mihail Sebastian și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
destul de binișor. Ar fi fericit dacă băiatul și Lucreția n-ar fi bolnavi... o casă igrasioasă în mahala... și el n-are lemne... și n-are șfanț..." 51. Pe aceleași coordonate se plasează și drama Logodnicului din romanul omonim al Hortensiei Papadat-Bengescu. Tânărul Costel este aici provincialul stabilit în București, permanent preocupat de integrarea în grupul celor mondeni, în special prin vestimentația modernă pentru care își cheltuiește toate resursele financiare trimise de părinți. Naiv și ușor manevrabil de o cocotă experimentată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Curtea-Veche. Aceștia par a ilustra la fel de bine tipul Don Juan-ului bucureștean caragialesc, atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea unei neașteptate dimensiuni metafizice în caracterul personajului de această
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Românească, București, 1989. Olăreanu, Costache, Cu cărțile pe iarbă, Editura Militară, București, 1986. Olăreanu, Costache, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990. Papilian, Victor, Coana Truda, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. Pătrășcanu, D. D., Opere alese, vol. II, Editura Junimea, Iași, 1972. Peltz, I., Nopțile domnișoarei Mili, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cărțile pe iarbă, Editura Militară, București, 1986. Olăreanu, Costache, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990. Papilian, Victor, Coana Truda, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. Pătrășcanu, D. D., Opere alese, vol. II, Editura Junimea, Iași, 1972. Peltz, I., Nopțile domnișoarei Mili, Editura pentru literatură, București, 1969. Peltz, I.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traces of Caragiale's model in certain novels such as The Novel of the Short-sighted Adolescent, Gaudeamus, The Double Existence of Spiridon Vădastra, The Hooligans, Returning from Heaven, written by Mircea Eliade, in Camil Petrescu's play Mitică Popescu, in Hortensia Papadat Bengescu's novel The Fiancé, in Liviu Rebreanu's plays The Apostles and The Envelope, in Tudor Arghezi's plays Dodi and Podi, The Glasses Seller, The Patriot, Comments on Kleptomania, in his novel "The Annunciation" Cemetery, and in
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, mais aussi Mircea Horia Simionescu ou Costache Olăreanu, ensuite une série d'écrivains pour lesquels une liaison avec Caragiale semble surprenante, par exemple, chez Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, I. Peltz, Gib. I. Mihăescu, Ion Minulescu etc. et, enfin, la catégorie des descendants prométhéens, de ceux qui semblent se distinguer volontairement de la tradition caragialienne, tout comme on pourrait dire sur Mihail Sebastian et
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
313 Olăreanu, Costache, 27, 77, 98, 136, 149, 151, 152, 187, 269, 270, 271, 273, 274, 275, 277, 278, 280, 281, 282, 285, 295, 313 P Paleologu, Al., 48, 57, 217, 299 Pann, Anton, 56 Panu, G., 25, 127 Papadat-Bengescu, Hortensia, 141, 295 Papadima, Liviu, 24, 299 Papahagi, Marian, 299 Papilian, Victor, 137, 138, 295 Papu, Edgar, 57, 230 Paraschivoiu, Emil, 181, 182 Pârvulescu, Ioana, 236, 303 Paulhan, Fr., 90 Pavelescu, Cincinat, 76 Pătrășcanu, D.D., 20, 78, 116, 117, 149, 167
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu. Și cum Îți explici prezența micuței biciuști În odaia lui Anglada? — Nimic mai simplu, dar asemenea temeiuri Îi sunt interzise polițistului. După poza pe care ați văzut-o, În proteica existență a lui Anglada a existat o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în poșetă. Ia asta și sună-mă după ce o să ai timp să te gândești mai bine. Am luat cartea de vizită și m-am uitat la ea. Numele companiei, Peacock Press, era tipărit cu litere roșii, iar sub el scria: „Hortensia Tonks, editor senior“. — Cine e? am întrebat eu arătându-i numele. — A, e... șefa mea. Încă nu mi-au făcut carte de vizită: sunt relativ de puțin timp la ei. Dar cine știe... Partea asta nu mi-o amintesc clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de film care înconjoară sfera pământului. E de un albastru delicat și această trecere de la albastru la negru e treptată și frumoasă. Lumea n-a mai putut aștepta. MOȘTENIREA FAMILIEI WINSHAW Cronică de familie MICHAEL OWEN PEACOCK PRESS Prefață de Hortensia Tonks, licențiată, Universitatea din Cambridge Signor Italo Calvino, scriitor italian, prețuit de cognoscenti literari, a remarcat o datăși foarte frumos, după părerea mea - că nu există ceva mai emoționant decât o carte lăsată neternimată de autorul ei. Asemenea opere fragmentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
critic autentic trăiește cu această reverie. El trebuie să fie la locul potrivit și să nu rateze această întâlnire. E. Lovinescu a așteptat 40 de ani un nou Eminescu și el n-a apărut. Au apărut, în schimb, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și întreaga literatură română modernă. Cum se vede, așteptarea n-a fost fără rost. Nu poate fi vorba, dar, de masochism intelectual, ci de încredere în posibilitățile spiritualității naționale. Și de capacitatea criticului de a intui cu
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
ce gândesc. Niște titani ai literaturii, nu le ajungeai nici la călcâie. Sinceri, autentici, onești. Liminari (era cuvântul lui Camil; niciodată nu știusem ce înseamnă). De fapt, păcăliseră pe toată lumea. Meritau un tratament special; prea li se dădea importanță. Holban, Hortensia, Blecher, Eliade. Toți își turnaseră creierul în sute de personaje-cobai, mimaseră acțiuni și experiențe personale, construiseră mistere și enigme, destine vii și captivante, de luat drept bune. Mii de studenți încă își băteau capul cu jocurile Daniei sau cu enigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acoperiș. Mă rog, nu pusese chiar el mâna pe pensulă, dar sponsorizase toată operațiunea, adusese și zugravii. Mi se părea că sunt neimportant, folosit, turuiam despre robotica lui Rebreanu (meșterisem eu o teorie despre nuvelele de război) și extrospecție la Hortensia (eu am inventat termenul!) și eram ascultat, dar mintea îmi zbura la ciorapii cu pătrățele ai fetei avocatului de la a XI-a E. Inacesibili, prețioși, italienești. Îi învârtea în fel și chip sub bancă, încercând să mă amețească. Mă socoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întotdeauna altfel, când îl respiri singur. În Pajura, vecinii Mariei deja mă învățaseră. Blocul ei era încărcat cu pensionari de treabă, ca un autobuz preorășenesc. Lumea fermenta acasă, simplu și cumsecade. Ziua, observai mereu perdelele mișcându-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari, te întâmpinau nume predestinate de gospodine și-apărătoare ale drepturilor animale: doamna Didi, tanti Nuți, mama Nina. Ți le imaginai pe toate în cofetărie, la „Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu prevăzuse chestia asta. Dacă îți venea cheful să faci detectivistică literară (sau pur și simplu să urci la etaj, la o cunoștință), trebuia să ai picioare zdravene: javrele alergau pe toată lumea pe care n-o știau. Goguță, Pendulă, Antenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părăsească. O sfârșeau cu toții prost, cu focuri de revolver, citate din Hegel și batista înmuiată-n lacrimi. Genul ăsta de literatură caldă și soioasă nu era pe gustul meu: am pus repede cărțile pe raft, fără să le deschid, în spatele Hortensiei și-al lui Camil. Deosebirile nu se-opreau aici. Maria citea Eco și Dan Brown, eu Gibson și Rudy Rucker. Aptitudinile mele polițienești se dovedeau limitate. Nu mă vedeam deloc amușinând pe lângă butoaiele cu vin și sânge ale abației din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulând programe mentale în mai multe spații. Fantome tridimensionale, pe care le simți prin preajmă, dar nu le vezi. Gândurile lor adâncite sau supraetajate declanșează acțiunea, generând fapte, mișcare, dinamică. În termenii tăi, Robane, e ca și cum ai suprapune Rebreanu peste Hortensia peste Camil. Apropo de Camil, el e cheia poveștii.“ „Cum așa?“, m-am interesat. Mihnea a mai dat o tură în jurul scriitorului. Tipul stătea în continuare imobil, cuminte ca un crenvurști. „Să ne uităm puțin la consecințe. Întotdeauna, cauza se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care nimeni nu-și dă seama. E ca și cum ai lua un fluid și l-ai injecta printr-un ac hipodermic în toată lumea din jur. Ritmul devine alert, are tensiune, rapiditate, întâmplările se succed liniar. Spațiile se despart. Într-o parte Hortensia; în cealaltă, Rebreanu.“ „OK.“, am zis, „Pâna aici, e clar. Ce are Camil cu toată povestea? Dar scriitorașul nostru?“ „Stratificarea memoriei sau transplanturile succesive de memorii nu sunt un fenomen spontan. Îți poți imagina că nu te culci seara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eugeniu Sperantia, Sergiu Dan, G. Călinescu ș.a. G. Bacovia e prezent doar cu două poezii. Începătorii sunt numeroși: Matei Alexandrescu, Mihail I. Băișoiu, Ovidiu Papadima, Mihai Beniuc, George Buznea. În același interval dau fragmente de roman, nuvele, povestiri și schițe Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Carol Ardeleanu, N. Davidescu, Victor Papilian (la început cu pseudonimul Sylvius Rolando), Sanda Movilă, Sandu Teleajen, Mihail Celarianu, Sărmanul Klopștock, Anton Holban, Mircea Eliade (fragmente din Romanul adolescentului miop), George Dorul Dumitrescu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]