10,678 matches
-
privesc cu oprobiu și judecă aspru tânăra generație, debusolată În proporție de peste 80%. Și nu-mi iese din minte nici săracul mai În vârstă care a furat de pe un ogor o mână de mămăligă, că nu avea cu ce-și hrăni copiii flămânzi, "faptă gravă" pedepsită de litera legii cu trei ani de Închisoare. Și cu asta s-a mai dus o familie. Ce contează! ăștia sunt tălpașii, putem buieci și fără ei, așa hotărî și pecetlui noua ciocoime soarta vulgului
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vă iubiți mamele... Deci, cam astea ar fi problemele de „negociat” În UE, plus poziția verticală, indispensabilă și chiar dacă este adevărat că politica e c...ă, nu este prea mult cerut să faci orice pentru „Mama ta” care te-a hrănit, te-a ridicat, a plâns pentru tine, care te iubește. La dragoste se răspunde cu dragoste dacă vrei să exiști În lumină. Luați aminte și vă Închinați În fața „Mamei”! Și-o respectați și n-o mai terfeliți În fața tuturor veneticilor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sau În alte afaceri profitabile pe moment. Ce-i trebuie românului să mănânce, problema e să nu umble desculț. Chiar dacă n-are cu ce-și cumpăra pantofii. Noi oferim, prin reprezentanții noștri. Noi, fostă țară „eminamente agricolă”, care i-am hrănit pe toți din lume de-a lungul anilor, noi n-avem ce mânca. Noi, care nu mai pridideam cu Împărțitul și tot mai aruncam de multă mâncare ce era, acum murim de foame, ne Îmbolnăvim de foame, suspinăm În somn
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu erai dumneata, era altul și de ce să nu profiți, nu? Mai ales că puțin te doare de bunii specialiști care au rămas pe drumuri și care, cinstiți fiind, n-au avut de unde moșteni nici măcar o fermă care să-i hrănească, darămite un concern petrolier. Și parcă tot din PSD, sau cum se mai chema pe atunci, făceai parte. Vedeți, domnilor, acum trâmbițăm pe toate drumurile că vine italianul să facă tractoare În România. Ce realizare fantastică!?! Ha, ha! Muncitorii și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din toate rădăcinile trecutului, după gustul și pofta inimii sale. Trăia pe deplin împăcată viața arborilor și viața cerbilor, viața Tudorei și viața vântului care n-avea odihnă din zori. Viața ploilor. Viața ninsorilor și viața pământului bun ce se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pișcat, să văd dacă sunt trează cu adevărat. M-am uitat la ceas: era ora 4 a.m. și eu trebuia să trec într-adevăr la datorie: să mă spăl, să-mi pregătesc sânii pentru alăptat și să merg să-mi hrănesc copilul. Mult timp după ce m am trezit, în rezervă a persistat mirosul de tămâie... ClaudiuAndrei s-a făcut bine. Eu n-am mai făcut febră. când am ajuns amândoi acasă, le-am povestit a lor mei visul și întâlnirea mea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cum nici nu-ți poți închipui. Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine. Fără să obosească. Se hrănesc mereu cu speranță. Firul firav de speranță, despre care aflasem, cândva, că a rămas, ca printr-o minune, într-o cutie. Ți-am rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-e mult
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
reglementat sau chiar deloc, ceea ce înseamnă că nu existau reguli de acces foarte dezvoltate. Reguli de cuprindere destul de stricte apar însă cu privire la practica suplinirii lipsei de iarbă cu frunze. O primă regulă interzicea tăierea unui pom cu scopul de a hrăni animalele cu frunzele lui și permitea doar folosirea mlădițelor. O a doua regulă ținea de specia pomului; mai exact, erau protejați pomii care dădeau ghindă, pentru că stejarii și fagii nu rodeau 20-30 de ani după ce erau supuși unei astfel de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o altă meteahnă, nu mânca nimic de la nimeni, numai din mâna lui Ionuț, chiar de ar fi stat nemâncat toată ziua. Grija lui Ionuț
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
chiria pentru 7 zile, urmând să ne prelungim șederea în funcție de necesități. Cea care ne ajută cu cazarea aici este Isabella, o femeie minunată. Despre ea o să mai vorbim, acum să ne întoarcem la Raisa. După ce ne cazăm la hotel și hrănim copilul, mergem din nou la spital. E după amiaza târziu. O luăm pe N.C. și coborâm la Raisa. Vorbim din nou cu medicii. Starea ei este destul de instabilă. Medic șef de secție este acum o doamnă, medic primar. Îmi aduc
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Îi duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri așa, fără a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că sfânta vargă avea să fie gustată, ca de fiecare
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o excepție pentru ca apoi regresul să continue în anii următori. Explicația constă în faptul că terenurile agricole, suport pentru o astfel de preocupare, s-a redus continuu în favoarea zonelor rezidențiale, iar fânețele și pășunile nu au calitatea necesară pentru a hrăni efective mari de animale. Pe de altă parte astfel de ocupație nu mai poate susține un trai decent, ca urmare a prețurilor scăzute de pe piață, iar localnicii se îndreaptă tot mai mult spre ramuri specifice statutului de oraș, care le
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în același impuls, acela al acuplării! Este ceea ce trăiesc („în solidar” cu întreaga speță) și aceste două fantome de cuvinte din caietul lui P.H.L. Scriitorul își pune o întrebare aparent simplă și încearcă să-i dea răspuns: din ce se „hrănește” atracția dintre cei doi? Totuși, între ei există o diferență de vârstă... Apoi, și responsabilitățile individuale sunt deosebite. Mai întâi se poate spune, la modul general, că iubirea lor crește pe tot ceea ce există dincolo de interesele cotidiene, de obligațiile familiale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca pe o icoană, vie și memorabilă. Domnul R. o admiră pe Teodora în această postură, atâta vreme cât el însuși mai păstrează ceva din copilul care-și venerează propria mamă la modul primar, „matricial”. Acest dat inițial, „conștientizat la maturitate”, îi hrănește sensibilitatea, făcându-l capabil să ajungă la „revelația maternității” ca valoare umană universală, definitorie pentru specie. Dar cât de „matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
antene și i-au dat sfaturi pentru toată viața. La rândul lui, le spune și el copiilor săi. Și tot așa mai departe...” „- Mămica mea de ce nu are antene?”. „- Are și ea un fel de antene: mâini cu care te hrănește și te învelește noaptea; ochi cu care te veghează când faci febră; gura cu care te învață ce este bine și ce este rău.” „- Aș vrea să zbor împreună cu mama!” „- Dacă te gândești la ea, înseamnă că zbori. Aripile tale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
într-un pahar cu suc, o fiolă de hidrogen și o pastilă de oxigen. Evelin: Cosmos curăță cartofi?! Răsete! Aurora: Evelin, cum poți tu trăi doar cu hidrogen și oxigen?! Evelin: Noi avem un tract digestiv simplu, pentru că noi ne hrănim doar cu lichide cu o mare concentrație care consumate intră imediat în componența fizică și mentală a corpului printr-o rețea, ca a voastră, de vase capilare care alimentează în doze naturale tot organismul cănd are nevoie. Aurora: Lichidul de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vii, un muritor donator și un nemuritor primitor. Oare Evelin, așa ai să devii, jumătate om, adică un semi-muritor sau un semi-nemuritor? Evelin: Voi dați mereu vina pe destin? O să am două inimi, dar pe cea împrumutată cu ce o hrănesc, pentru că eu nu am sânge? Profesorul: Vom trăi și vom vedea! Aurora: Destin? Dacă ar exista un destin ar trebui să scrie în el clipa cănd vom muri. și tu crezi că am mai fi fericiți numărănd anii, lunile, zilele
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și reutiliza pentru o finalitate, de asemenea superioară ? Știm noi dacă, în realitate, această energie nu se pierde ci, după un mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se vor fi hrănind cu o astfel de energie ? Nu ea creează geniile ? Căci justiția poetică este același lucru cu justiția spirituală. Poezie și hazard Nu există hazard. Cum nu există nici predestinare. În univers nimic nu este întâmplător, insolit, irațional. Ci toate evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că omul este azvârlit într-un cerc destinal de intercondiționări care se neagă una pe alta și din care nu poate ieși: "Dragostea învinge omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-mi îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de artist și povestitor neînfrânat" ... "Eu care mi-am zis mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen Dass ein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste care împărățeau femei fără alte povești decât succe siunea repetitivă de ciorbă și ostropel. Cartea nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost conceput în acele zile, ne-am hrănit din ființa ei nepusă pe hârtie toată copilăria, ascultând o pe mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai cred că a fost conceput în acele zile, ne-am hrănit din ființa ei nepusă pe hârtie toată copilăria, ascultând o pe mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi aduc aminte că am căutat obsesiv o braserie care să semene cu cea imaginată de ea. Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]