1,445 matches
-
Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre jefuirea Romei - și, în general, despre devastările
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puține morminte de incinerație, apar cele legate de creștinism, iar în cea de a patra, când mormintele creștine devin mai numeroase, cuprinde ultimele două decenii ale sec. IV și începutul sec. V. Așadar, primele trei etape cuprind perioada până la invazia hunilor, ceea ce ar corespunde foarte bine cu necropola de la Săbăoani. Dispariția acestei populații, respectiv încetarea înmormântărilor de aici, o putem pune în legătură cu tezaurul de monede romane descoperit la Traian-Săbăoani, situat la câțiva km spre sud. În concluzie, putem spune că necropola
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
-lea, odată cu apariția unei populații alogene care, probabil, a conviețuit un timp, relativ scurt, cu populația băștinașă a dacilor liberi și a părăsit acest teritoriu la sfârșitul sec. IV d. Chr., respectiv, în ultimul sfert al acestui secol, odată cu apariția hunilor în această zonă, eveniment legat și de tezaurizarea unui număr de monede romane, la circa 2 km spre sud, descoperit la Traian-Săbăoani. Așezarea noilor veniți suprapune pe cea a dacilor liberi din partea de nord a puternicelor izvoare de aici, denumită
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
populației dacilor liberi în confruntările cu Imperiul Roman, de la sfârșitul sec. III d. Chr., în care este bine observat și declinul culturii Poienești, favorizează apariția primelor monumente ale culturii Sântana, care va dăinui mai bine de un secol, până la venirea hunilor. Necropola de la Săbăoani, la fel și așezarea, vor fi părăsite încă înainte de venirea lor, cel puțin cu un sfert de secol înainte de anul 400 d. Chr. Toate elementele de datare ne dovedesc acest lucru. Descoperirea unui tezaur de monede romane
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
fost mulțumită și s-a zămislit un nou neam, bățos, viguros și mintos. Adică românii! Fiind așa un neam dat naibii, dușmanii s-au pus cu toții pe capul lui pentru a-l dezbina. Dă-i cu pecenegii, cu turcul, cu hunul, Yalta, și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam la buzunar într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la romani de goți, care în secolul al IV-lea se creștinează (tocmai ca să-i pedepsească pe aceștia, pentru incursiunile lor în Imperiul Bizantin, a trecut Constantin cel Mare Dunărea, în „colțul” respectiv, obținând victorii); goții au fost alungați de huni care, prin 374, trecând prin nordul Mării Negre ca pe lângă un zid albastru (calea firească naturală a tuturor năvălitorilor) au invadat teritoriul Basarabiei și apoi al Daciei întregi; în secolele V-VI Basarabia a redevenit provincie romană, dar, în 545, Justinian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
taler = 12 potronici 1690 galbenul = 2,33 taleri pe vremea Cantemir taler = 120 aspri, galben = 200 aspri. taler aprox. doi piaștri doi lei vechi, monedă de argint în veac XIX -: 6 lei vechi leul la 1709 valora 2 florini ungurești. Hun Boldun, mongolul, după ce intră în oraș cucerit, pune să se înalțe în fața lui un triunghiu de suliți cu flamuri roșii semn că dă pe trei zile cetatea în pradă soldaților săi. Pari înfipți în fața corturilor, cu cușme în vârf semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umbra și În lumina puternică a puterii În perioada românească postbelică, când Întreaga noastră comunitate a fost supusă unui „experiment” politic, social și uman, nemaivăzut prin părțile noastre, comparabil poate doar cu secolele tulburi ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-au distrus așezările și deprinderile pe care ni le-au lăsat cele nici două secole de stăpânire și organizare romană: o excelentă urbanistică, simț și disciplină umană În deprinderea meseriilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Est ca un stat puternic, constituit, stăpâni ai unui teritoriu de o mare bogăție de relief și a subsolului; să-i facă „să creadă”, să „fie convinși” că nu sunt o populație vânturată de ici-colo de diferite etnii agresive, de la Huni și Avari până la Rușii bolșevici sau nu, de la Turcii flegmatici și cupizi, Îndrăgostiți de fetele și feciorii noștri, la calviniștii unguri În ochii cărora, timp de câteva secole, eram ceea ce sunt azi țiganii În ochii unor Români primitivi, incapabili de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o limbă, cei care au strămoși comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să ia de la ruși, îi tot al nostru: e Bucovina de Nord”, a insistat gazda mea, plimbînd de cîteva ori degetul pe conturul granițelor unei Ungarii existente doar în visurile unei mîini de iredentiști. Din ce în ce mai nervos, mi-a evocat „pericolul hunilor”, care vor să se întindă asupra noastră, căci la noi e „lapte, grîu, miere”. știind cît e de bolnav, am încercat să-l calmez, fără a-i ceda însă din opinia mea. I am spus că mi se pare improbabilă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exemplarul unei tălmăciri în română, căruia i-am adăugat, cu titlul de donație, alte câteva ediții mai recente. Se spune că occidentul își datorează civilizația și prosperitatea de azi și strămoșilor românilor, care au luptat secole de-a rândul împotriva hunilor, tătarilor și turcilor, împiedicând sau întârziind avansarea acestora către centrul și vestul Europei. E ceva adevăr aici! Când la noi apăreau primele formațiuni feudale, Alfonso IX ctitorea la 1218 Universitatea din Salamanca, iar când Ștefan cel Mare "ostenea" cu osmanlâii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iorga, care a dovedit documentat dreptatea noastră asupra pământului neamului românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Mușata, Mușca, Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
negură deasă, această populație fiind plimbată de cercetători de lângă Marea de Azov, între Don și Volga, între văile de sus ale Uralului (unde își capătă de la slavi numele de ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul al V-lea, când Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de conducător și purced să cucerească Ungaria, prima cetate cucerită fiind Ungvár. Toată această istorie, conchide Slavici, e o compozițiune arbitrară: „o cucerire a Ungariei prin maghiari nu are nici un înțeles” (p. 27). 2. O altă teorie îi prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea Panoniei, la sfârșitul secolului al IX-lea, de către valahi și slavi, se prezintă completată și interpretată în viziunea unui scriitor maghiar de mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
et Blachii ac pastores Romanorum” (FHDR, p. 31), care înseamnă că, la venirea acestui val de maghiari, Panonia era locuită „de slavi, bulgari și valahi, precum și de pastorii (= preoții) romanilor”. Introducerea în cronică a bulgarilor reflectă ideea de continuitate a hunilor bulgari (strămoșii ungurilor) în Panonia, „que primo Athile regis terra fuisset” (care ar fi fost mai înainte țara regelui Atila), în timp ce „pastorii bisericii romane” reflecta situația confesională a Panoniei la finele secolului al IX-lea, după ce slujitorii ortodocși de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Costin a fost introdusă glosa marginală Decebal, rege unguresc în dreptul textului lui Costin: Decebal, regele dacilor (p. 221, 391). Statul dacic ca stat federal continuat în formula Panoniei sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se raportează la aceeași origine cuvintele simple uni, huni, prima parte a cuvintelor compuse ungar, ungur, vengr, maghiar, mongol și partea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se raportează la aceeași origine cuvintele simple uni, huni, prima parte a cuvintelor compuse ungar, ungur, vengr, maghiar, mongol și partea a doua a cuvântului Panonia. Componentul un-, hun-, ven-, mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
an-, în germanice ein, an, one, un-, în baltice ains, vienas „unu”, în indo-iraniene oen, aina, ekah „singur, unu”, ena„el, acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea a doua a unor cuvinte ca ju-pân, stă-pân, cio ban ș.a. Cuvintele din urmă confirmă faptul că la traci șeful unei unități teritoriale era panul, banul, iar țara respectivă se numea bănia sau pănia. Cf. Pania, Spania, Ispania
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cf. Pania, Spania, Ispania, Hispania. Bănia ca teritoriu și centru administrativ este sinonimă cu Unia, pe care o întâlnim și în Pan-onia. La Plutarh (sec. I-II), ca și anterior la Ovidiu, Pannonia este „țară în bazinul Dunării”. Vechimea formei huni (sl. gunnî) este confirmată în antichitatea greacă de Ounnoi, iar în cea romană de Hunni, cuvinte care denumeau „lumea barbară” de pe un imens spațiu euro-asiatic. La câteva secole după cucerirea romană, termenii unii, hunii, Unia, Hunia, Panonia defineau reiterarea, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
țară în bazinul Dunării”. Vechimea formei huni (sl. gunnî) este confirmată în antichitatea greacă de Ounnoi, iar în cea romană de Hunni, cuvinte care denumeau „lumea barbară” de pe un imens spațiu euro-asiatic. La câteva secole după cucerirea romană, termenii unii, hunii, Unia, Hunia, Panonia defineau reiterarea, în fostul spațiu tracic, a vechii forme de unitate statală, de data aceasta a unor noi grupări etnolingvistice care se structurau în urma romanizării. Organizarea unei mari unii la începutul secolului al V-lea, care acoperea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]