962 matches
-
să creadă acest lucru, dar nu e și ridicol să-i ceară una ca asta acum, când se știe că mânăstirea este ultimul loc în care ar trebui să se retragă cineva dacă vrea cu adevărat să iasă din încurcatele ițe ale politicii din România. În locul său, altcineva, aflând că și această făptură suavă face parte dintr-un scenariu, n-ar ezita să o trimită pur și simplu la plimbare. Dar Hamlet nu și-ar putea permite așa ceva. Fiindcă, deși joacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
eu, se înțelege... Eu i-am fost dușman lui Gruie... un prieten face treabă Și mă scapă chiar de dânsul, deși nu mă prea întreabă, Dar, dorindu-mi bine mie și făcând ce se cuvine, Se-ncurcă într-a legii ițe... ceea ce [deloc] nu-i bine... Ei, vlădică de Suceava, vezi la carte ce mai zice Să se facă-o judecată ca acea ce-avem aice... Cînd un om den starea-ntîia siluiește pe-o femeie... " [EPISCOPUL] Moartea, Doamne, spune legea, daca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am purtat pe brațe, nici atâta bucurie nu vrei să-mi lași... Pare că ți-aș fi spus bine-ai venit numai ca să-mi dai bacșiș! [ȘTEFAN] Nu... dar... N[IȚĂ] Și ai crescut mare... adică, să nu fie cu supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai la noi îmblai altfel îmbrăcat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare... adică, să nu fie cu supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai la noi îmblai altfel îmbrăcat... da' acu... N[IȚĂ] (surîzînd) Acu?... acu îmblu în livrea... ca-n țara neamțului... Doamne, de m-aș vedea iar dus înapoi în țara Moldovei... Mi-e dor... [ȘTEFAN] De ce, moșule? [NIȚĂ] Mi-e dor de sat... de ficiori, de fete. Am ficiori însurați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că destul am trăit... Vremi rele cele de azi... Vezi că oameni tineri îmblă să moară... da-ncă eu, ce-s bătrân [ȘTEFAN] Oameni tineri? Cine? Nu cumva vrounul din stăpânii tăi cei noi vrea să dea ortul popei. N[IȚĂ] Adică, ferească Dumnezeu, dar (trist și confidențial) duduca noastră... pare-mi-se... [ȘTEFAN] Cine-i? [NIȚĂ] Cine? Duduca Emma! Nu-ți aduci aminte... Era numai atîticuța și d-ta erai mare, mare, ia ca acu, și stăteați iarna de vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă). N[IȚĂ] Sărut mâna. Ne mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă... și bolnavă. Or fi oare zece ani de când n-am văzut-o? Fi, zău!... Eu eram cogemite om de nimica... 25 de ani... și ea... vro șapte, opt ani avea numai... ședea toată ziua pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
surîzînd) Ei cine, moș șiret ce ești? Cine, de? [NIȚĂ] Cine?... Cine, ai?... Cuconu Ștefan! [EMMA] A! El aici... aici el? Moșule, vezi ce rău ești? La ce faci astfel de glume... Știi că-mi faci rău cu asta? N[IȚĂ] Nu, duduie... Zău! nu glumesc... El e aicea... Azi l-am văzut... {EminescuOpVIII 322} E[MMA] Va să zică am să-l mai văd... Mi-era așa dor de el! O să-l văd... o să trăiesc!... Și... de ce nu i-ai spus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El e aicea... Azi l-am văzut... {EminescuOpVIII 322} E[MMA] Va să zică am să-l mai văd... Mi-era așa dor de el! O să-l văd... o să trăiesc!... Și... de ce nu i-ai spus să vie la mine. N[IȚĂ] Erați nembrăcată încă. Bine... nu se cădea... Dar... iute moșule-n casă... Adu-mi mantila, că pare a fi cam rece afară... apoi m-oi duce-n grădină și mă vei urma...... Poate să-l văd... aide, du-te! N
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Erați nembrăcată încă. Bine... nu se cădea... Dar... iute moșule-n casă... Adu-mi mantila, că pare a fi cam rece afară... apoi m-oi duce-n grădină și mă vei urma...... Poate să-l văd... aide, du-te! N[IȚĂ] (iese) E[MMA] Și de ce atâta bucurie?... Fostu-mi-a mie ceva acel om?... O suvenire, un om tânăr... de care eu, un copil de țâță, mă aninam de gâtul lui și el îmi spunea basme... pe care totdeuna cunoșteam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
guralivitatea și făcîndu-se că vorbește cu alții secrete, îndreaptă totul iarăși prin gura lui. Naiv. Un om care-nvață de la toată lumea cum trebuie să se poarte, cum să vorbească, cum să scrie (Becineagă), face o mulțime de nerozii și încurcă ițele. Afectat. Un om ce face lumii-ntregi complimente blazate și dă lumei toate sfaturi rele. e TROPARURI DE STIL 2254 " Sunt momente în viața popoarălor când...... " "Este trist lucru ca...... " Cînd........... " "... este de datoria oricărui cetățean român... " Da, d[omni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
săptămînile, zise Poștașul — Știam că femeile sînt mai scrupuloase cînd e vorba de sentimente, zise Timișoara, dar nici chiar așa, eu zic că mai e ceva la mijloc, altfel nu s-ar interesa ce mai fac eu sau Milițică. — Vrînd-nevrînd, ițele se încurcă ori aici, ori la salonul de jocuri al Curistului, zise Poștașul. — Circulă zvonuri că și el a intrat în bucluc cu Tușica, că a ajuns să-i facă scene de față cu clientela, că-i tulbură afacerile, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rînd fiecare bagaj și-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
neam despărțit pe front, m-a ajuta și Petrache. După aceea am să depăn eu firul, care - n-am ce spune - îi încâlcit nu șagă. Dar, până vom ajunge acolo, mi-oi veni și eu în fire... Îi drept că ițele îs încurcate, da’ unde s-a împotmoli unul l-a scoate celălalt - a gândit cu voce tare Petrache. Despre mersul războiului de la început până la sfârșit nu-i vorbă - se știu destule. Da’ aceea îi istorie. Întebarea care nu-mi dă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întâmplase de fapt în noaptea aceea. Orice proiect ambițios de transformare a zonei necesita într-o primă fază transformarea locuitorilor. Când ea trăsese de el să dezvolte ideea, îi spusese să-și pună mintea la contribuție și să descurce singură ițele. Devreme, în seara primei zile din an, maistrul militar Thomas Rupp de la Regimentul 167 cavalerie - Soldații Preriei - apăru la Homestar, în prag. Nu avea haină, ci purta uniforma militară de camuflaj, pentru că abia se întorsese în oraș de la exercițiile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
groază. De ce trebuia să-l vorbească oamenii pe la spate? Cât de important putea fi pentru ei? Cuvintele lui înotau în mistere, gata să nu se mai zbată și să se înece. Bâlbâindu-se, Daniel începu să vorbească despre neînțelegeri vechi, ițe încurcate, experimente ratate. Nu e ceea ce crezi; trebuia să spun; n-ar fi trebuit să propun niciodată. Dinspre Mark venea o tăcere lungă. Cât pentru cincisprezece ani. Și apoi: —Ascultă. Mie nu-mi pasă dacă ești gay. Mai nou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa decât, cum spunea el, „grija turmei”, dar când se luau hotărâri, cuvântul lui spus liniștit cumpănea greu. Doamna Maria era cea care încerca din umbră să tragă toate ițele și-l atrăgea pe vodă acolo unde dorea ea; dar ca un făcut cei doi, Dinu și mitropolitul Theodosie, mereu atenți, îl povățuiau pe măria sa în așa fel încât de la Matei Vodă Basarabul nimeni nu mai domnise cu atâta strălucire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stroc grecul din Drăgești, l-am închis la Tismana acu’ mai bine de trei luni. — La Tismana? Da’ ce făcuse? — Da’ Stoico Bucșanu din Merișani, care m-a pârât acu’ mai bine de zece ani la sultan? Stă și trage ițele de la Sibiu. Doamna Maria, nevastă-mea, are un neam printre dragomanii de la Istanbul și așa am aflat că anul trecut, când l-am trimis cu scrisori pe Dino la țarii de la Moscova, austriecii l-au prins și la sfatul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bântuit și câte și mai câte. — Ce ai, Marico, de ce te supărași? Ea se îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Șerban Vodă spunându-i doamna Maria. O să fac eu toate treburile țării ca taica? Eh, Doamne ferește, cum o să pot face eu așa ceva... Când am intrat în neamul lor am lăsat-o tot pe soacră-mea, pe Stanca, să tragă ițele sau cel puțin așa i-am făcut pe toți să creadă. Aprigă femeie, dar a greșit tușa Ilinca - doamna Elina, cum îi spune Constantin. A greșit, și de asta știe doar ea, Marica. L-a vrut domn pe fiu-său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am taine față de dregătorii mei. — Dar ei? Nici ei nu au, doar că mi le spun la timpul potrivit. Toată lumea știe că am zăcut de răceala aceea, că sunt supărat că de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui vodă. Să fie oare așa? Avea senzația că degeaba strânsese cercul în jurul lui Brâncoveanu, încuscrindu-se cu Rudenii. Gânduri, gânduri... I se părea că deși puseseră la cale cu diplomații ruși și cu Mavrocordat această chemare la padișah, acum ițele îi scapă din mâini. Ce anume s-a întâmplat în cercul de intrigi și uneltiri din jurul sultanului ar fi aflat de la Lavinia, dar ea nu vrea să-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în neamul Bălăcenilor. Nu-l judecam aspru pe aga Constantin. În mintea mea rămăsese credincios înțelegerii noastre, sfatului aceluia tainic la care ne chemase Șerban Vodă, fără să se gândească cum folosiseră alții crezurile sale. La Odrii, când am descurcat ițele și am aflat dedesubturile încercării prin care am trecut, i-am aflat pe Bălăceni credincioși nouă și pe cei pe care i-am ocrotit îndoindu-se de noi. Am spus toate astea, sfinția ta, ca să afle fiii mei de ce a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de biserică, desigur! ci în anticamerele cine știe căror ștabi, baroni, gabori sau baștani..., ori cum le-or mai fi zicând, ai zilelor de azi... Ei! E-hei! Asta era clar. Dacă ar fi putut să pună mâna pe niște ițe dintr-astea, fie cât de încurcate, ce le-ar mai fi descurcat el!... Dar, dacă era să judece cumpănit și la rece, toate firele pornite din cabinetele ministeriale nu puteau duce decât în ograda unor SRL-uri, firme căpușă, holdinguri
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia se cocea în jurul vetrei. Burtoși și goi ca niște napi lucioși, câțiva puradei cu părul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]