6,099 matches
-
scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” între chinuri (refrigerium) acordat păcătoșilor în iad este una dintre temele centrale și controversate ale unei apocrife extrem de cunoscute în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” între chinuri (refrigerium) acordat păcătoșilor în iad este una dintre temele centrale și controversate ale unei apocrife extrem de cunoscute în Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel 87. Originalul grecesc urcă probabil până în secolul al II-lea, dar el nu ni s-a păstrat. Conținutul lui poate fi reconstituit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi: duminica. Nu intru în amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o în altă parte 88
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înaintea tribunalului descris mai sus. Judecătorul poruncește altui înger să deschidă imensa carte și să găsească păcatele sufletului împricinat. „și deschizând cartea, acela găsi păcatele egale cu faptele bune” (cap. XII). Prin urmare, judecătorul nu-l poate trimite nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru stimularea virtuții, viziunile joacă rolul „artileriei grele” sau, ca să folosim o formulă modernă, al „armei disuasive”: de vei călca strâmb, iată locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și copiilor despre trecerea noastră prin Iad... Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au sesizat momentul de absență al secretarei și a Întrebat-o: ― Spune mi, la ce te gândești, fiindcă mi se pare că ai trecut În altă lume - dacă pot spune așa? Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu strica poveștile acum. Lasă le pe când le-a veni vremea - i-a Întrerupt Gruia șirul vorbelor. ― Iaca mi-o venit așa nu știu cum o asemănari cu zilele acelea... Da’ nu te teme, dragu’ tatii, că aduceri aminti di acolo din Iad sânt destuli. Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa asta plecăm, fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da În lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o lume pe care - dacă n-ai fi avut neșansa să treci prin ea - nu l-ai fi putut Înțelege pe acest om. Am stat mult de vorbă cu el, ca doi oameni care au mâncat aceeași pâine acolo, În iadul războiului. Ai dreptate, este un om deosebit. „Pentru a câta oară, fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nicu - colegul meu de bancă - a realizat ca profesionist, dar și ca om. Din tot ce a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre ultimul rănit pe care l-a operat acolo - În Iad - la Cotu Donului, Înainte de... ― Mi-ar veni greu să povestesc acea Întâmplare - a Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spune „povești” mâine seară? Că tare ne-am dedulcit la ele! ― Asta da Întrebare. Și știu la cine te-ai gândit. Voi face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting electoral că spolietorii de țară, jefuitorii mari și mici, fără excepție, vor fi deferiți justiției și condamnați la ani grei de temniță, după faptele abominabile săvârșite. Ce mai, chinurile iadului pe pământ îi așteaptă pe toți baronii, pe toți mogulii, pe toți farsorii și țepuitorii care ne-au băgat țara în ruină și pe noi ne-au adus la sapă de lemn. Noi vom face curățenie în țară și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată la moarte groaznică, prin înecare, ca-n Esop, în fluviul nostru cel mai mare. Sentința fu executată îndată după pronunțare, în vâltorile de la Cazane. Uraa! Uraa! Uraa! De chinurile iadului să aibă parte pocitura!! Necazuri majore Chiar așa, iubiților, că el trebuie să dea socoteală pentru toate cele! Și pentru bune, și pentru rele! Și de ale sale, și de ale altora, fie de la putere, fie de la opoziție! Că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ion Fercu Z roman Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
revoluționarii Adam și Eva cred că o descoperiseră cam din întâmplare. Și-n vreme ce Liz își purta regal dar țâfnos-studiat anatomia, traversând bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag, dar cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare. E drept că, alteori, pătimașele de ele, priveau la mine cu îngrijorare, le era teamă ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ne-a solicitat să-i spunem cuvinte sau propoziții care conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad". Pe vremea aceea nu știam încă nimic nici despre cacofonie. Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
societate culturală a Ninetei. Dar, iar trebuie să vă spun foarte sincer, pentru că nimeni nu mi-a spus ce nu era în regulă cu enunțul acela foarte savant "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad" -, multă vreme am crezut că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]