3,770 matches
-
veșnicie Și-o stea cu trena, când vei fi purtată Din lumea ce-o numim zădărnicie. Îți voi lăsa și marea înspumata Cu frământări de valuri în talazuri, Ca veșnic să te țină-ngândurată, La liniștea ce se ascunde-n iazuri. În foșnetul pădurii îți las visul Și glasul meu în tril de pasarele, Iar în izvorul ce-și urmează cursul Iubirea cu un strop al vieții mele. Cântată doina pe cărări de munte Îți voi lăsa în adieri de vânt
FREAMĂT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371128_a_372457]
-
drept păsune, livadă si cer. Tuturor acelora care nu mă cer si nu mă cunosc, am vrut să le fiu o candelă pentru mai târziu. Căutam în iarbă si-n mohor tainele ascunse tuturor. Mă uitam în fântână si-n iaz, și-ascultam - îndelung - sub brazi... Atunci au venit îngerii si m-au chemat. Doamne, nu pot pleca, n-am terminat! Deschide colivia, fă să zboare cântecele mele nerăbdătoare. (Din volumul "Tara luminii", 1946) *** Cella Serghi: „O pasăre rară” „Și-a
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
în împărăția mea! Te aștept cu plăcere în cazanul cu smoală clocotită! Ha, ha, ha! răsună pădurea de hohotul său și se transformă într-un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oșteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te, tată! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oștean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
se cuvine!” „Ai dreptate gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
se cuvine!” „Ai dreptate gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
a făcut din tină și ți-a dat atâta dor, oare n-a fost o minune, bunul nostru creator? cine-a pus în tine plâsul unei lumi atât de dragi, dacă nu codrul mărețul cu pădurea lui de fagi, lacul, iazul și izvorul cine le-a aurărit, n-ai fost tu privighetoarea care le-a însuflețit, n-ai fost tu codru și doină, dragoste, n-ai fost mereu și-ai cântat iubirea noastră, ca un fericit orfeu, eminescu, dor de țară
EMINESCU, COLŢ DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346443_a_347772]
-
și o să fie bine. Cheia casei o găsești sub piatra de lângă tufa cu dumitrițe. Nu uita să mă anunți data când vii; o să aprind lumânări sfințite și o să mă rog: Bunul Dumnezeu să te ocrotească! Dimineața, după ce arunci salba în iaz - la ivirea zorilor, să te întorci la mine. Mi-e dor să te văd și să te îmbrățișez!... Da! Da! Sunt bine!... Te aștept! La revedere, frate! Sănătate și să ne vedem cu bine!” Pe poteca umedă, pașii drumețului se
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
alergat la baba Safta și pe fiecare bănuț de aur dăruit de mine, ai pus blestem: să-mi fie legate cununiile și să pribegesc, să nu-mi găsesc liniștea nici eu și nici neamul meu. De ce te-ai aruncat în iazul satului îmbrăcată mireasă? Cu ce-a greșit apa de-ai blestemat-o? Doamneee, Dumnezeule! Iartă-ne! Rogu-Te, ai milă de noi! - implora plângând și cu mâna pe clanța ușii, gata-gata să deschidă, când a cântat primul cocoș, iar pasărea
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
adânc în Balta Miresei îți ia mințile, te vrăjește, te prinde în mreje și n-ai scăpare, al ei rămâi pe veci. Ai grijă, închide ochii și nu intra prea mult în apă, vezi că s-au făcut excavații în iaz, să nu nimerești în vreo bulboană.” ”Iată-mă, aici!, cum mi-ai povățuit, mamă. Zorii și-au depus ofranda pe altarul răsăritului. Răni și iar răni. Of, mamă! Cum mai sângerează noaptea, pic!, pic! și-și plânge de milă, singură-singurică
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
ofranda pe altarul răsăritului. Răni și iar răni. Of, mamă! Cum mai sângerează noaptea, pic!, pic! și-și plânge de milă, singură-singurică. Lacrimi și sânge se contopesc - bleu, roziu, gălbui se scurg pe văi și acuși o să ajungă și în iaz și o să întineze albul păsărilor. Doaaamne, Dum-ne-ze-u-le, ce păsări!!! În viața mea n-am mai văzut păsări așa mari! Mamă, parcă ar fi pernele matale plutind pe apă. Și acu iazul, zici că se cheamă Balta Miresei?...” Se uită în
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
scurg pe văi și acuși o să ajungă și în iaz și o să întineze albul păsărilor. Doaaamne, Dum-ne-ze-u-le, ce păsări!!! În viața mea n-am mai văzut păsări așa mari! Mamă, parcă ar fi pernele matale plutind pe apă. Și acu iazul, zici că se cheamă Balta Miresei?...” Se uită în urmă spre cătun așteptând parcă să audă iar glasul mamei... Nici o vorbă, nimic. Un dor, un junghi în piept... un șuierat în depărtare. ”Trebuie să mă grăbesc!” - își răspunde sieși. Căldura
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
au dus o viață, mă vor duce și acum. Câțiva pași doar, până mi se limpezesc ochii.” - au fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
doar, până mi se limpezesc ochii.” - au fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
la piatră, eliminând angrenajul costisitor. Moara, având nevoie de un debit mai mare de apă, era o construcție destul de complicată și de scumpă din cauza axului orizontal care acționa roata mare cu palete și a lucrărilor hidrotehnice complexe necesare ierugii și iazului pentru acumularea apei6.Aceste instalații se găseau amplasate pe râurile care ofereau cele mai bune condiții pentru utilizarea forței apei, fără dificile lucrări de amenajare, râuri care în zona de munte și deal excelau din acest punct de vedere. De
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345508_a_346837]
-
moment castelul nu mai este bântuit, iar tu ai o misiune de îndeplinit! A fost al principelui. Acum îți aparține! - Aici în mijlocul dracilor? - Dar noi suntem peste tot! Gata, nici pădurea și nici castelul nu mai sunt blestemate! Chiar și iazul, din această noapte, nu ne mai aparține! Gata, vraja s-a rupt! Împărăția noastră este cât cuprinde pământul! Crezi că n-avem și altceva de făcut decât să-ți păzim ție comorile și domeniile? Pătru Valdescu, principele acestor ținuturi, este
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur împrejur. Avea impresia că se rătăcise și nu mai știa în ce parte este satul său. Undeva în depărtare se dezlănțui concertul broaștelor într-un iaz. Din dosul stejarilor umbre hidoase se furișau dintr-o parte în alta. Niște glasuri ciudate veneau de undeva din adâncul codrului, urmate de hohote de râs. Ștefan simți că i se face părul măciucă și porni în goană cu calul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
prin ce am trecut... Femeia asculta cu atenție, iar din când în când își lipea cu gingășie buzele senzuale de pieptul bărbatului în semn de apreciere, iubire și dăruire. - Mă pune pe gânduri viziunea pe care ai avut-o la iaz... - Nu-mi explic ce-i cu acele cuvinte: „Zona duhurilor rele”. În cele din urmă, când soarele era deja sus, se ridicară din pat și ziulica întreagă se ocupară de treburile din gospodărie. Odată cu căderea amurgului, Marița lui Gogonete se
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
podgorii, renumite încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, un ținut prin care șerpuiesc râuri înconjurate de păduri, coline semănate cu grâu - o mare de verde intens - alternând cu alte culturi, orânduite geometric pe suprafețe imense de la Orhei la Soroca. Iazurile Orheiului - ochii cerului plini de stelele dumnezeirii - dăruiesc apa pentru irigarea pământului fertil și roditor dar sunt și oaze de liniște și de pescuit. De-a lungul celor 12 localități, pe valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, se
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]