772 matches
-
și o parte a populației au fost deportate și înlocuite cu deportați străini; Samaria și Meghido au fost apoi restaurate după model asirian. Începând cu această dată, în teritoriul palestinian se găsesc diferite mărturii de obiecte artistice influențate de patrimoniul iconografic asirian. De exemplu, imaginile zeiței astrale înconjurată de stele (cf. Fig. 5) trebuie datate și în funcție de constituirea provinciei asiriene din Samaria. Regatul lui Iuda nu pare să fi suferit atacuri asiriene importante în această perioadă. Inițial, Iuda s-a supus
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele teoforice ale numelor de persoane atestă o prezență masivă a zeului Yhwh în comparație cu celelalte divinități. În afară de datele epigrafice, mai multe mărturii iconografice documentează existența divinităților astrale, ce ar trebui probabil puse în relație cu influența asiriană în timpul cât aceasta a supus regatele lui Israel și Iuda. Așadar, putem fi destul de siguri că în timpul epocii regalității, probabil, tocmai datorită instituției monarhice, în religia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite divinități (unele dintre ele au fost citate la Cap. 3). Analiza datelor arheologice, epigrafice și iconografice a făcut posibilă interpretarea polifuncțională a sitului: pe de o parte, oprirea pentru odihnă de-a lungul drumului comercial spre Eilat, pe de alta, cea de control a teritoriului și a comerțului, având puternice conotații ideologice și religioase. Aspectele religioase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Un obiect de cult împotriva căruia Biblia și-a ridicat glasul de mai multe ori este stela (mașșēbâ, cf. Dt 16,22): un bloc de piatră dispus în poziție ridicată care putea fi gravat sau nu, cu sau fără reprezentări iconografice. Unele pasaje biblice atestă indirect existența acestor obiecte de cult în poporul lui Israel și Iuda (cf. Gen 31,13; 2Rg 18,4; Os 3,4; 10,1). Arheologia, de partea sa, a notat că stelele aveau diferite finalități (celebrative
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cum se utilizau aceste două postamente; probabil se foloseau ca piedestal pentru cupe, navicele sau, cel mult, ca suporturi pentru reprezentările cultuale. Figurile de sfincși înaripați, soare înaripat, pom sacru, ce ornamentează adesea aceste postamente, amintesc de decorațiunile din repertoriul iconografic al templului (sfincși, coloane cu capiteluri cu volute, soare înaripat) care marchează prezența divinității. Unii cercetători au încercat să identifice divinitățile reprezentate în imaginile de pe postamentul cultual citat mai sus, de la Tell Taanach, dar e dificil să propunem o lectură
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care reprezintă o figură masculină pe tron (Mazar, 2007) ce poate fi interpretată și ca un domnitor. În niciuna dintre aceste figuri nu poate fi recunoscută cu certitudine imaginea lui Yhwh. În concluzie, arheologia dovedește existența unui consistent patrimoniu religios iconografic în prima jumătate a mileniului I î.C. în Israel și Iuda; el este însă mult mai sărac decât cel atestat în mileniul al II-lea î.C.; multe dintre aceste reprezentări sunt importate sau înfățișează divinități străine (Isis, Sahmet
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Sidon și ceramică de tip fenician. Varietatea acestor influențe este documentată și de numeroase bullae (bulgări de argilă cu urme de sigilii utilizate pentru sigilarea papirusurilor) aferente papirusurilor din Samaria descoperite la Wadi Daliyeh (cf. Dušek, 2007) în care motivele iconografice pot fi împărțite în trei: cele care continuă tradiția israelitico-feniciană, cele cu motive babiloniene sau persane, cele de stil grec (Stern, 2001, pp. 540-541). Din punct de vedere religios, sunt interesante descoperirile de urme de sigilii care înfățișează imaginea marelui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fapt, noua ritualitate buddhistă, constând în ofrande de flori, alimente, tămâie, muzică și rugăciuni, prezenta o continuitate puternică cu vechile culte închinate zeilor. Existau de asemenea în simbolismul solar influențe iraniene și centro-asiatice. Școala din Mathură a impus anumite reguli iconografice în ceea ce privește reprezentarea lui Buddha: umărul drept descoperit, pliurile abia vizibile ale mantiei monahale și principalele semne ale sfințeniei: protuberanța craniană (ushnīsha), excrescența acoperită cu păr între ochi (ūrna) și roata sacră (ćakra) gravată în palmă. Iluminatul este reprezentat în poziția
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile idealizate ale Preafericitului se concretizează în epoca Gupta (secolele IV-VI d. Hr.) într-o expresie misterioasă și meditativă, așa cum se observă din statuile existente în muzeele din Sarnath și Calcutta. Acest tip se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat, și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al izvoarelor arheologice de tip religios cuprinde situri (depuneri votive, jertfe animale și umane, edificii cu simboluri ale unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică prezența unei credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi prin demonstrarea naturii sale repetitive În spațiul unui context cultural clar. A fost relevată, pe bună dreptate, o legătură privilegiată Între religie și „arte” (vezi subcapitolul 8). Mai dificil este să discutăm despre gândirea religioasă acolo unde lipsesc vestigiile iconografice sau „artistice”, acolo unde un astfel de fir al Ariadnei lipsește. Una dintre problemele de nerezolvat este relația dintre religie și practicile funerare. Dacă se merge Înapoi pe firul evoluției culturale, aproape toți cercetătorii vor fi de acord că primele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Africa de Nord și Siberia. (Începând din paleoliticul târziu, fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv pentru care este bine să descriem separat ariile culturale identificate arheologic.) În această arie vastă, o serie de manifestări iconografice și non-iconografice permite adunarea Într-un context a manifestărilor religioase care devin mai clare. După cum am arătat deja, se observă o dezvoltare Însemnată a unor obișnuințe din paleoliticul timpuriu: folosirea pigmenților, adunarea de curiozități naturale, Împodobirea persoanelor. Noile podoabe cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
paznicul Pădurii de Cedri (Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
informațiile care se găsesc În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă caracteristici proprii, În timp ce pentru toate celelalte există tendința de a crea tipuri, cu diferențe minore chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradițional de zeul solar. Celxe "Cel" mai important edificiu sacru din Ebla era templul D, la limita vestică a acropolei. Stăpâna templului era probabil Ishtarxe "Ishtar", după cum sugerează o inscripție a unui rege din epocă și alte indicii arheologice și iconografice care evidențiază trăsături de zeiță cerească, patroană a fertilității și cultul fecundității, legată de regalității. Cultului zeiței Ishtar Îi era Întotdeauna consacrată o terasă foarte amplă, care a fost pusă În legătură cu „Înălțimile” biblice și despre care se presupune că a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sfârșit documentată În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei absențe printre materialele arheologice a unor „semne” specifice ce țin de sfera sacrală, făcând, evident, excepție de ritualul funerar. La fel, rarele mărturii iconografice referitoare la imaginarul religios etrusc din epoca protoistorică Înregistrează existența unei reprezentări teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Adonis". Mulțumită acestor interpretări și acestor „Împrumuturi”, integrate cu figurile divine de origine italică amintite mai sus (Selvansxe "Selvans", Satrexe "Satre", Surisxe "Suris", Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lase de sex feminin definite ca atare, ca Lasa Sitmicaxe "Lasa Sitmica", Lasa Racunetaxe "Lasa Racuneta", Lasa Acunanuxe "Lasa A÷unanu" și Lasa Vecuxe "Lasa Vecu" (despre aceasta din urmă vom vorbi mai jos), sau apropiate de ele sub aspect iconografic, ca A (a)vis(e)rxe "A÷(a)vis(e)r", Zipna, Leinqxe "Leinè", Snenaqxe "Snenaè", Rescual (Recialxe "Recial"), Evanxe "Evan", Mean, Hinqialxe "Hinèial", Munqucxe "Munèu÷". Pentru unele dintre aceste figuri este evident rolul de „mesageri ai destinului” care trec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În veșminte de mantis), uneori cunoscute fragmentar prin intermediul unor surse romane. Foarte rare sunt miturile cu adevărat etrusce cunoscute pe cale literară, ca acela al nașterii miraculoase a copilului Tagesxe "Tages", Întemeietorul artei auspiciale, și rare sunt miturile cunoscute doar pe cale iconografică, cum este acela al unei lupte Între zeul Înarmat Laranxe "Laran" și Cels clanxe "Cels clan", „Fiul lui Celxe "Cel"-Tellus”, sau cel care o surprinde pe Menervaxe "Menerva" În timp ce cufundă Într-un vas copilul Marisxe "Maris" husrnanaxe "Maris husrnana
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să nu spunem că Întotdeauna, stratul grecesc (de cele mai multe ori de natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]