770 matches
-
angajate la firma lui, o fată de altfel banală, fără multă cultură sau cunoștințe în afara sferei ei de activitate. Nici acum nu înțelegea cum și de ce se întâmplase. E drept, în vara aceea Arm lipsise împreună cu fetele, căci picta un iconostas pentru o mănăstire și luase și fetele cu ea, să se bucure de locul mirific în care lucra. Cu cât trecea timpul, Liviu începea să înțeleagă că el, matematicianul, mintea organizată și lucidă, căzuse în plasa unui plan bine pus
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dăruise pe deasupra, în nesfârșita Sa bunătate, și harul picturii!... La mănăstire Ca să fie cât mai departe de orașul în care era Bart și ca să dea o dimensiune și mai reală acestei despărțiri dureroase, Arm acceptase să lucreze la restaurarea unui iconostas într-o zonă de munte, sălbatică și săracă, uitată parcă de Dumnezeu în alt veac. Cât mai departe de el, cât mai aproape de Dumnezeu, căci de la cine mai putea spera un ajutor? Știa că trebuise să facă pasul acesta pentru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
simțea sufletul prea împovărat de dor se așeza în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului și o ruga să o ajute. Apoi îngenunchea în fața altei icoane, apoi în fața alteia... Lucrul mergea bine, era „în grafic”, plănuise totul ca să termine cu restaurarea iconostasului de la biserică până la începerea școlii, era doar prima zi de școală a Mădălinei. Liviu insistase și el. Vin din America, special pentru că fata mea mai mică începe școala, fă tot posibilul să fii acolo și tu. Știu că am greșit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de cretă. Aerul era deja dens de la tămâie. Mișcându-se Încoace și Încolo, preoții arătau ca niște bărbați la baia turcească. Apoi Începu reprezentația. Un preot apăsă pe Întrerupător. Șirul de lumini din partea inferioară a imensului candelabru se aprinse. De după iconostas apăru părintele Mike. Purta o sutană turcoaz aprins, cu o inimă roșie brodată pe spate. Străbătu soleea și veni printre enoriași. Fumul din cădelniță se ridica și se Încolăcea, Înmiresmat de vechime. ― Kyrie eleison, cântă părintele Mike. Kyrie eleison... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pline de semne cabalistice, mare risipă de bufnițe și cucuvele, scarabei și ibiși, divinități orientale de proveniență incertă. În fund era un postament, cu un prosceniu cu făclii aprinse pe niște suporți din pari grosolani, pe fundal un altar cu iconostas triunghiular și două statuete ale lui Isis și Osiris. Împrejurul lui, un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unui spațiu pentru femei; pridvorul, unde pot participa la slujbă și persoanele care nu au dreptul de a intra în biserică ca urmare a unor încalcări grave ale normelor religioase și moral-sociale; crucea cu opt extremități. În interiorul bisericilor se evidențiază iconostasele, iar pe pereții laterali mai pot apărea picturi și texte reprezentative din biblie. Portul Costumul tradițional lipovenesc a început să piardă din însemnătate și a intrat într-un proces lent de transformare, până aproape de dispariție, odată cu pierderea caracterului de comunitate
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că dacă mă ia la timp, mă leg să zugrăvesc toată mănăstirea Secu și să-i schimb iconostasul. — Amin! - șopti Cosette. Episodul 142 CONTINUĂ NOAPTEA DE POMINĂ Deodată, din partea în care odihnea Barzovie-Vodă se auzi un foșnet, apoi încă unul și încă unul. în urma acestor trei foșnete, spătarul Vulture și Cosette văzură că Barzovie se răsucise spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi ia la rând și-i descrie în culori atât de vii, încât ai impresia că ești într-o altă lume. Îi descrie pe fiecare în parte, de parcă ar fi sfinții de pe iconostas: ba Miheev meșterul de trăsuri, ba Probka dulgherul, ba Milușka cărămidarul, ba Maxim cizmarul, și câți și mai câți. Iar când Cicikov îi reamintește că toți aceștia sunt morți și nu mai folosesc la nimic, Sobakevici răspunde trezindu-se parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Liturghia În această săptămână, așa că am fost de la prima oră la Biserica „Buna Vestire“. Deși n-au trecut decât câteva săptămâni, am sesizat deja câteva schimbări: prețul lumânărilor s-a dublat (de la 50 de bani, la un leu), candelele de la iconostas au dispărut, fiind Înlocuite cu un sfeșnic, amplasat În apropierea catapetesmei, În stânga Icoanei Maicii Domnului, veșmântul transparent de la ușile Împărătești a fost Înlocuit cu o draperie ornată cu decorațiuni specifice, dascălul tinerel și-a lăsat... „cioc“ și nu-i exclus
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Sanitară. A participat întregul corp diplomatic de la București, și foarte mulți invitați din protipendada bucureșteană. O adevărată feerie: curtea palatului, luminată cu torțe, iar pivnița boltită, cu sute și sute de lumânări aprinse. Aici, între icoanele vechi care improvizau un iconostas, s-a oficiat cununia. Cu această ocazie au fost purtate pentru ultima dată câteva neprețuite bijuterii rămase de la Vodă Brâncoveanu: o diademă, un colier și o pafta 6. Nunta de la Mogoșoaia a fost un intermezzo aproape ireal, între lungi perioade
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Publice aștepta sosirea cortegiului la catedrala Sf. Mitropolii. Pornirea cortegiului la Mitropolie a fost anunțată prin 21 lovituri de tunuri. La intrarea în biserica catedrală I.P.S.S. Mitropolitul primat încongiurat de clerul mitropolitan a primit coroanele și le-a așezat în fața iconostasului, în mijlocul celor patru drapele ale armatei decorate cu Steaua României. O gardă de onoare compusă din elevi ai școalei militare s-a așezat în giurul coroanelor și I.P.S.S. Mitropolitul primat a oficiat rugăciunile de privighere. Un public numeros se adunase
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip Când ploile ne umplu sufletele cu picături cristaline de lacrimi, bisericilor li se face frig, sfinții simt umezeală în oasele albite de rugăciune și coboară pe furiș din iconostas, în poveste. Poveștile ne țin întotdeauna de cald pentru că sunt spuse la gura sobelor. Dar, iată, sfinții se pierd printre oamenii de rând și noi visăm cu glas tare. Da, visele strigă uneori prin gura vântului și în iarna asta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo? - Pe celălalt perete, răspunse Extraterestrul. Mașa privi peretele opus și scoase un strigăt de uimire. În dreapta iconostasului, apăruse un tablou imens, pictat oareșicum naiv, În culori stridente, făcut, probabil, după o fotografie, de felul celor care se găsesc la intrarea În bazaruri, unde, alături de tot felul de Împletituri și abțibilduri, vezi rezemată de câte un panou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată deasupra iconostasului, pe care o desprindeau de la locul ei doar În noaptea de Înviere, zadarnic Își pusese preotul Fadei pe creștetu-i pleșuv sfântul potir, pe care-l folosea la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de ani m-am cules din toate cele care mi-au găzduit absența. (Posibil, după ce veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om îmbrățișa înaltul. Dintr-un pumn de cenușă creșteau brațe spre cer. Dragostea încape necuprinsul în inimă, Genia. Ia vezi, sârbule, ce-i cu băiatul. Se vede venind domn' procuror. Îl cunosc după lanternă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unde chipurile redau echilibru, spiritualitate și frumusețe fizică. A doua perioadă este epoca comneană din secolul al XII-lea. Avem grafism, mișcarea vie a personajelor, personajele sunt ființe capabile de a avea sentimente, emoții, nu mai sunt imposibile. Acum apare iconostasul care delimitează altarul de restul bisericii. A treia periodă este cea paleologă din secolele XIII-XV. Apar modelele antice și ideile renascentiste. Conturul este înlocuit de modeleu, personajele capătă volum, apar figuri monumentale și puternice, frumoase și cu o armonie a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]